Refugiul la mănăstire după picarea la bacalaureat

Tînărul Vasile s-a decis să se refugieze la mănăstire ca să scape de gura lumii pentru că nu și-a luat bacalaureatul și de rîsete colegilor pentru perlele pe care le-a spus și le-a scris la bac. Ajunse la porțile mănăstirii, iar părintele stareț l-a întîmpinat spunîndu-i despre viața socială care se desfășoară de obicei în zonă:

– Tinere, aici facem mult sport. Lunea și vinerea jucăm polo, iar marțea și vinerea jucăm cricket. Unii s-au apucat de fotbal și tenis, dar sînt încă puțin. Caii de pe terenurile mănăstirii ne lasă să-i călărim uneori, ne simțim de parcă am fi la paradă.

– Părinte, a răspuns amabil tînărul, mie nu prea îmi place sportul.

– Atunci poate îți vor plăcea nopțile de miercuri, i-a sugerat starețul. Facem o masă mare cu ce ne oferă enoriașii, iar după ce mîncăm consumăm cele mai alese băuturi pînă cădem sub masa. Îți spun, este de-a dreptul minunat!

– De fapt, părinte, nu îmi place nici să beau. Mai beau cîte o bere sau un pahar cu vin cîteodată cu prietenii, dar și aia în scîrbă.

– Ah, atunci poate îți vor plăcea zilele de sîmbetele. În timpul zilei vin fetele să facă plajă nud pe malul lacului mănăstirii, iar seara este dansantă cu cele mai frumoase dintre aceste fete. Și totul nu se limitează doar la dans, dacă mă înțelegi!

– Dar nici compania fetelor nu prea îmi place… nu m-am înțeles cu ele niciodat suficient de bine ca să-mi placă.

După o pauza mai îndelungată, căzut un pic pe gînduri, părintele întrebă:

– Vasile, ești cumva homosexual?

– Oh, nu, părinte!

– Păcat! Înseamnă că nu îți vor plăcea nici nopțile de duminică!

Verişoara lui Ion Pribeagu

VERIŞOARA

de Ion Pribeagu

Prin anul nouă sute nouă

Nu mai eram un oarecare,

Veneam la clubul „Lumea Nouă”

Şi alte cercuri literare.

 

Îl cunoscusem pe Gârleanu,

Pe Cincinat, pe Eftimiu

Şi-a apărut, de Minulescu,

„Romanţe pentru mai tîrziu”.

 

Visam să cuceresc o lume,

Să schimb humorului tiparul,

Că publicasem nişte versuri

Într-un săptămânal, „Ţînţarul”.

 

Văzînd directorul revistei

Că am talent de pamfletar,

Fără să steie mult pe gînduri

M-a angajat ca secretar.

 

Redacţia era în centru;

O cameră unde-ncăpea

Biroul, scaune, dulapul,

Maculaturi şi-o canapea.

 

De joi, când apărea revista

Şi pînă lunea care vine

Redacţia era închisă

Şi cheile erau la mine.

 

Directorul, un om politic,

Cu redingotă şi cu cioc,

Venea în timpul săptămînii,

Însă duminica de loc.

 

Aşa că tînăr, cu speranţe,

Plutind în sferele senine,

Mi-nchipuiam că-n toată ţara

Nu-i altul mai grozav ca mine!

 

Şi într-o sîmbătă, pe seară,

Plimbîndu-mi visul pe Lipscani,

M-am cunoscut cu o fetiţă

Cam de vreo douăzeci de ani,

 

De parcă Dumnezeu din ceruri

Vrînd dorurile a-mi înfrîna,

O nimfă mi-a trimis în cale

Şi mi-a şoptit: – Ionică, na!

 

Nici nu-mi mai încăpeam în piele

De-acest potop de fericiri,

C-avea cosița în inele

Şi-n sîn, ascunşi, doi trandafiri,

 

Guriţa roşie şi mică

Şi ochii negri, plini de foc,

Că tot privindu-i mi-era frică

Să nu pleznesc de-atît noroc!

 

Ne-am dus la cinema, la „Clasic”.

Un film cu Eva şi Adam.

O vorbă n-am scos pe-ntuneric,

Că doar prin mîini ne-nțelegeam.

 

Tîrziu, cam după miezul nopţii,

Ca-un autentic amorez,

Am invitat-o ca să vadă

Redacţia unde lucrez.

 

În cameră, printre săruturi,

Înghirlandate în rondele

Am proclamat-o-ntr-o poemă

Prinţesa visurilor mele!

 

Şi dimineaţa, pe la zece,

Cînd vream să-i mai dedic o strofă,

Deodată, a bătut în uşă

Directorul! O catastrofă!

 

În clipe de-astea, turbulente,

Tu nu ştii singur ce să faci:

S-ascunzi după birou fetiţa,

Sau cît mai grabnic să te-mbraci.

 

Şi s-a-ntîmplat cum se întîmplă

Când n-ai un pic de prevedere:

Eu, numa-n pantalon şi guler,

Şi ea cu nudul la vedere!

 

Directorul, galant din fire,

Privind-o a şoptit:- Scuzaţi!

Iar eu am spus: – Mi-e verişoară,

Venit-aseară din Galaţi!

 

A scotocit printre sertare,

A scos grăbit un manuscris,

Şi cînd fu gata de plecare,

M-a tras de-o parte şi mi-a zis:

 

– Să nu fii supărat, Ionică,

Însă aş vrea să-ţi spun ceva:

Acum trei luni, fetiţa asta,

A fost şi verişoara mea…