Definiție comunist Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu

COMUNÍST, -Ă, comuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de comunism, care se bazează pe principiile comunismului sau este caracteristic comunismului; privitor la comunism. 2. S. m. și f. Membru al unui partid comunist. ♦ Persoană cu convingeri comuniste. – Din fr. communiste.

Spune cinstit, la cine te gîndești primul cînd vine vorba de cuvîntul / termenul comunist: Nicolae Ceaușescu sau Ion Iliescu? Probabil că sînt mulți alți comuniști mult mai reprezentativi, mai obișnuiți (fie aparținînd vechiului regim, fie neo-comuniștii ca Victor Viorel Ponta) și mai aproape de tine, dar nu-i poți exclude pe cei doi ca membri marcanți ai comuniștilor români.

Nicolae Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu (26 ianuarie 1918, Scornicești – 25 decembrie 1989, Tîrgoviște) a fost un om politic comunist român, secretar general al Partidului Comunist Român (PCR), șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 pînă la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989. În acea zi, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional, iar 3 zile mai tîrziu, de Crăciun, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați în cadrul unui proces sumar de acest tribunal, condamnați la moarte și executați la cîteva minute după pronunțarea sentinței.

 

 

 

 

 

 

Ion IliescuIon Iliescu (născut în 3 martie 1930 la Oltenița) este un politician român, care a condus statul român în trei ocazi: ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989 și 1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004. Între anii 1996 și 2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. A intrat în PCR în 1953 și a devenit membru al Comitetului Central al PCR în 1965. Începînd cu 1971 a fost treptat marginalizat de Nicolae Ceaușescu pînă la revoluția din 1989 cînd a preluat puterea.

Cartea The future of Romania

Un ardelean vede într-o vitrină lucrarea lui Nicoale Ceauşescu, intitulată “The future of Romania”, şi zice încet:
– Iată o carte de actualitate!
– Cum aşa? se miră un trecător.
– Păi, nu ştii să citeşti? “Te futură, of, Românie!”.

Nea Nicu Ceausescu la 93 de ani

Dacă Nicolae Ceauşescu ar fi trăit şi azi el ar fi împlinit 93 de ani. Unii îl hulesc chiar şi acum, uitînd că era doar elementul reprezentativ al unui întreg sistem, alţii îl aniverseasă chiar dacă a murit de două decenii. Fiecare are motivele lui, chiar şi aceea care au aşternut un strat gros de uitare peste acea epocă sau aleg să o ignore pentru că s-au născut după căderea comunismului. Nu am de gînd să scriu despre el, a fost un om ca oricare altul şi cu bune şi cu rele, un om pe care l-am văzut doar în treacăt de vreo două ori (cînd el şi Elena au venit prin Oradea şi ne-au scos şi pe noi, pe pionieri, să-i întîmpinăm)… dar am de gînd să scriu despre reacţia pe care o provoacă chiar şi la atîta vreme de la moartea lui. O viaţă de om, aş putea spune, mai ales că am destui prieteni care s-au născut în această perioadă şi nu l-au cunoscut decît din poveştile celor mai în vîrstă.

Oricum, azi am putut observa încă o dată că oamenii (sau cel puţin unii dintre ei) au tendinţa ca în faţa unui prezent groaznic şi avînd ca perspectivă un viitor de-a dreptul sumbru (şi de multe ori fără speranţă) îşi amintesc cu mult drag de vremurile bune de altădată… chiar dacă acele vremuri au fost la fel de rele ca şi cele de acum.  Alt fel de răutate, alte probleme, dar nu mai puţin rele. Oamenii au tendinţa de a elimina factorii negativi din trecutul îndepărtat şi de a-şi aminti doar de lucrurile bune şi momentele fericite ale vieţii… şi nu este deloc de condamnat. Asta este natura umană.

Dar ce este de condamnat este lipsa de reacţie corectă şi chiar lipsa de reacţie de orice fel din partea multora din oamenii de acum la factorii din realitatea înconjurătoare care le fac mult rău. Doar cîţiva dintre români au ales să îl aniverseze pe Nicolae Ceauşescu la vedere, dar încă trăim cu toţii (mai ales cei care am ales să rămînem în ţară) sub umbra perioadei în care a fost conducător al ţării. Unii oameni învaţă mai greu… mai demult s-a spus că ne va lua 20 de ani ca să învăţăm ce înseamnă democraţia. Au trecut deja 21 de ani de la căderea comunisumului, dar sîntem încă departe de o democraţie autentică şi de o responsabilitate socială ca popor. Chiar şi fără aniversarea de azi, protestele fără succes ale oamenilor săraci (bugetari şi pensionari, dar nu numai) din ultimele luni sînt cea mai bună dovadă în acest sens.

 

Articol preluat de aici.

Rămăşiţele revoluţiei din 1989

 

Se spune că fiecare acţiune a noastră se propagă în lumea din jur asemenea unor valuri, cel apropiaţi se vor resimţi imediat, apoi familia şi prieteni, cunoştinţele şi restul lumii. Iar dacă sînt implicate şi emoţii puternice valurile vor fi mult mai puternice, se vor estompa mult mai slab, iar urme ale lor se vor resimţi chiar şi la luni şi ani după ce evenimentele au avut loc.

Valurile revoluţiei din 1989 se resimt şi acum, la aproape 21 de ani de atunci. A schimbat fundamental multe vieţi, mai ales ale supravieţuitorilor şi ale familiilor celor care au murit, au dispărut sau au fost răniţi atunci. A schimbat istoria aşa cum o cunoaştem şi se poate spune că trăim într-o altă lume decît cea de atunci, cea care ar fi putut să devină în zilele noastre dacă revoluţia nu ar fi avut loc.

În această perioadă resimţim efectele cîtorva valuri ale acelor evenimente, rămăşiţe ale revoluţiei propagate prin timp pînă acum. Astfel, de ieri este oficial: soţii Ceauşescu (Nicoale şi Elena) sînt aceea care au fost înmormîntaţi la cimitirul Ghencea după execuţia lor. Rezultatul testelor ADN prin care au fost comparate mostre ale cadavrelor din morminte cu cele ale rudelor supravieţuitoare a fost făcut public, sînt ei. Este interesant de remarcat cum s-a suprapus anunţarea acestor rezultatului cu cel al filmului (auto)biografic al lui Nicolae Ceauşescu… unii ar putea chiar spune că nu există coincidenţe.

Acum cîteva zile fostul general Mihai Chiţac a decedat în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormîntat azi la cimitirul Ghencea militar ca un simplu soldat. El a fost cunoscut în ultimii ani mai mult ca urmare a procesului în care a fost acuzat împreună cu Atanasie Stănciulesc pentru tentativa de reprimare a revoluţiei în Timişoara şi a condamnării de 15 ani.

 

Articol preluat de aici.

Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu.

La aproape 21 de ani după ce l-au omorît, românii au făcut un film despre biografia lui Nicolae Ceauşescu, conducătorul lor mult iubit. Evident, nu este vorba de aceeaşi români, dar e vorba de reprezentanţii aceluiaşi popor.

Dincolo de subiectul istoric pe care îl reprezintă, 21 de ani este prea puţin pentru a dispărea toate urmele emoţionale (bune sau rele) a perioadei pe care comunismul a reprezentat-o în istoria României. Mai există o mulţime de nostalgici şi o altă mulţime de traumatizaţi care urăsc acea perioadă a vieţii lor. Nu este încă prea tîrziu pentru o biografie a dictatorului (aşa cum este de multe ori numit), mai ales că o parte a colaboratorilor acestuia (mai mult sau mai puţin direcţi) au încă poziţii de decizie în legătură cu prezentul şi viitorul ţării.

Filmul se numeşte “Autobiografia lui Nicoale Ceauşescu”, a fost regizat de Andrei Ujică, a fost lansat oficial ieri seară. La difuzare au fost invitaţi preşedinţi mai vechi sau mai noi, mai actuali şi mai perimaţi, dar şi alte personaje de poveste ale circului politic românesc şi din industria filmului. Din ce-am citit pe reţea, filmul a fost conceput ca un eseu, fără comentarii de vreun fel, din peste 1000 de ore de imagini de la Arhiva Naţională de Filme şi Televiziunea Română şi acoperă 25 de ani din viaţa lui.

 

Articol preluat de aici.