1 decembrie 2010

92 de ani. 92 de ani efemeri. Atîţia au trecut de la marea unire din 1918. Ca român nu pot decît să mă bucur că acest popor s-a adunat într-o formă recunoscută oficial, cea de stat naţional, la acelaşi nivel cu restul europenilor, şi că a rezistat atîta timp.

Dar, în acelaţi timp, nu se poate să nu îmi displacă că mulţi dintre români şi o parte a teritoriului românesc nu se regăsesc în forma oficială cunoscută de vreun secol şi ceva ca România. Mă refer, evident, la Basarabia, Bucovina şi Republica Moldova.

Ca român nu se poate să nu îmi displacă erodarea acestui stat din care fac parte şi decăderea continuă a acestui popor. Acum două milenii cucerisem o treime din Europa sub conducerea lui Burebista, pe vremea cînd eram numiţi daci, iar acum sîntem codaşii aceluiaşi continent. Ca popor trăim din ce în ce mai prost, din ce în ce mai manelizat, dacă îi pot spune aşa, din ce în ce mai înfrînt. Televiziunile şi indirect incultura şi prostia pe care ele le promovează, au subjugat acest popor. Cultura tradiţională, deja aruncată la gunoi de către comunişti, a fost treptat înlocuită de cultura banului şi a manevrelor duplicitare, parţial moştenite de la regimul distrus (cel puţin oficial) acum aproape 21 de ani.

Dar românii mai au încă o urmă de naţionalism. Dincolo de spectacolul paradei de azi şi de circul mediatic în care s-a transformat în ultimul timp totul, dincolo de sărăcia şi problemele zilnice, dincolo de discursurile sforăitoare şi tupeul politicienilor pe care i-au ales să-i reprezinte, românii încă se mai consideră români. Este ceva ce încă nu ne-a fost luat, o urmă din demnitatea pe care ar trebui să o simţim cu toţii.

S-a spus de mai multe ori în ultimul an că mămăliga nu explodează cu referire la mentalitatea acestui popor, dar nu este în întregime adevărată. Da, afirmaţia este corectă în cazul mămăligii explodînde, dar încă nu sîntem acolo. Încă. Aniversarea de azi este o aducere aminte a acestui lucru, doar una dintr-o serie. Românilor ar trebui să li se aducă aminte mai des de moştenirea lor, de performenţele pe care strămoşii lor le-au avut în ciuda unor condiţii vitrege şi, mai ales, de faptul că sînt capabili să-i întreacă în orice. Puterea este a noastră, a fiecăruia dintre noi.

 

Articol preluat de aici.

Institutul Cantacuzino: neglijenta sau interese

Presa de ieri a anunţat că institutului Cantacuzino i-a fost retrasă pe 8 februarie licenţa de producere a produselor injectabile, inclusiv a vaccinelor, de către Agenţia Naţională a Medicamentului pentru că i-a expirat standardul de bune practici de fabricaţie. Anunţul a fost făcut de directorului institutului, Radu Iordăchel, la audierile Comisiei de sănătate a Camerei Deputaţilor. Printre produse injectabile şi cele 10-12 vaccinuri produse de institut sînt vaccinurile antirabic, antitetanic, BCG şi antigripal.

Odată cu retragerea licenţei Agenţia Naţională a Medicamentului a hotărît că serul care îi protejează pe bebeluşi de tuberculoză trebuie scos din maternităţi pentru că produsul a expirat.

Radu Iordăchel a mai precizat că Institutul Cantacuzino cere Ministerului Sănătăţii prelungirea termenului pentru retehnologizarea liniilor de fabricaţie pînă la sfîrşitul lui 2010 pe motiv că institutul a început încă de anul trecut procesul de retehnologizare pentru obţinerea unor standarde impuse de UE (GMP – bune practici de fabricaţie). Vechea licenţă a expirat în decembrie anul trecut.

Efectele negative ale continuării stării de fapt ar duce la pierderea serviciului celor 450 de persoane care lucrează în linia de fabricaţie a institutului şi eliminarea de pe piaţă a singurului producător de vaccinuri românesc. Cu alte cuvinte, am depinde în întregime de importuri. Chiar dacă ecourile scandalului gripei aviare s-au mai atenuat sub strigătele altor scandaluri, mult mai curente, ele încă există şi pot răbufni oricînd.

Personal nu pot să nu mă întreb în ce măsură starea de fapt este efectul negiljenţei sau dacă este efectul unor interese financiare. Concurenţa în producerea de vaccinuri este incredibilă dacă ar fi să iau în considerare frica pe care pandemia de gripă porcină, scandalul vaccinării împotriva cancerului de col uterin la fete şi amintirea gripei aviare le-au sădit în unii, dacă ar fi să iau în considerare numărul mare de miliarde de euro investiţi în “protecţia” pe care vaccinurile o oferă (sau nu prea) împotriva diverşilor viruşi.

Ca să revin la subiect, directorul institului Cantacuzino a precizat că produsele realizate de ei sînt de calitate, că sînt unele sectoare de fabricaţie unde modernizarea liniilor de fabricaţie este deja începută, în altele s-a adus aparatura astfel încît modernizarea s-ar putea să fie terminată mai devreme de sfîrşitul anului pe anumite segmente.

În cadrul discuţiilor de la Comisia de sănătate a Camerei Deputaţilor s-a ridicat problema ca Institutul Cantacuzino să devină obiectiv de interes strategic, aceasta fiind, de asemenea, în atenţia Ministerului Sănătăţii. Directorul Agenţiei Naţionale a Medicamentului, Daniel Boda, a precizat că nu a retras licenţa pentru realizarea vaccinurilor ci, de fapt, a expirat autorizaţia GMP.

Discuţiile de la Comisia de sănătate a Camerei Deputaţilor nu au clarificat problema de bază pentru care a fost solicitată această întrunire între parlamentari şi reprezentanţii ANM, ai Ministerului Sănătăţii şi cei ai Institutului Cantacuzino, respectiv cea privind vaccinul BCG. Întrucît Comisia de sănătate s-a arătat nemulţumită de rezultatul acestei întîlniri a solicitat în scris celor prezenţi toate notele pe care şi le-au transmis unii altora legate de subiectul vaccinurilor BCG.

Articol preluat de aici.