Ziua drapelului national, 26 iunie 2011

Este încă 26 iunie 2011, aşa că încă nu este prea tîrziu pentru a scrie despre subiectul ăsta: ziua cîrpei pe care o folosim ca şi drapel naţional. Nu este deloc un secret că nu-mi place deloc steagul ăla: atunci cînd scoţi stema este mult prea simplu şi fără semniificaţii (doar 3 culori de bază), iar cînd vine vorba de stemă… ei bine, nu mă consider deloc reprezentat de către elementele din ea. Pur şi simplu nu mă regăsesc în aşa ceva. Aş prefera mai degrabă dragonul dacilor ca stemă decît cea pe care o folosim acum, este o recunoaşterii a originii noastre vechi şi a unei istorii multi-milenare ca popor.

Deşi ziua asta nu este aniversată de multă vreme (legea numărul 96/1998 a stabilit-o ca zi a drapelului naţional), cu prilejul ei sînt organizate ceremonii publice de înălţare a steagului prin diverse oraşe din ţară. Drapelul naţional tricolor (într-o formă foarte asemănătoare cu cea de acum – doar distribuţia culorilor în materie de proporţie şi compoziţie s-a schimbat în timp) a fost decretat pentru prima oară ca simbol naţional de către guvernul revoluţional provizoriu din Ţara Românească, iar varianta din 1848 avea înscris pe el deviza “Dreptate, Frăţie”.

Articol preluat de aici.

Campionatul National de kendo 2010

Ieri şi alaltăieri a avut loc la Bucureşti Campionatul Naţional de kendo, sîmbătă s-a ţinut faza pe echipe iar duminică faza individuală. Acum cîteva săptămîni s-a anunţat cu tam-tam că va avea loc la sala Floreasca, în cadrul complexului cu acelaşi nume, undeva lîngă liceul Jean Monet. S-au şi făcut planificări în legătură cu mersul la sală folosind microbuzele pentru cei care s-au cazat destul de departe şi ar fi putut avea probleme cu ajunsul la timp.

Ar fi trebuit să ajung în Bucureşti sîmbătă dimineaţă dar pînă la urmă am ajuns doar ieri dimineaţă. Motivele sînt irelevante, ce este relevant este apelul pe care l-am primit de la un prieten în prima zi a campionatul. Acesta spunea că s-a dus la sala Floreasca să urmărească şi el campionatul dar că acolo era de fapt handbal. A mai văzut cîţiva băieţi cu echipamente de kendo care tocmai plecau, deşi era tocmai ora de începere a competiţiei pe echipe. Asta m-a făcut curios, era prima oară cînd se întîmpla aşa ceva la un ditamai campionat naţional… să ajungi la locaţie şi să descoperi că sala pe care o credeai rezervată pentru eveniment nu mai era disponibilă. Am început să dau apeluri telefonice, dar persoanele responsabile de organizarea nu prea au fost disponibile. Am aflat pînă la urmă că locaţia campionatului se mutase pentru ziua aceea (sîmbătă) în altă parte, la Colegiul Naţional Elena Cuza, undeva în Drumul taberei, dar că nu se ştia nimic despre locaţia şi ora de începere a competiei individuale.

Am ezitat să mă mai duc în aceste condiţii, dar pînă la urmă m-am dus oricum. Mai aveam cîteva lucruri de rezolvat acolo, nu doar participarea la concurs… dacă ar fi fost doar atît nu m-aş mai fi ostenit să fac drumul ăla. Este ciudat să te duci 600 de km la o competiţie într-un oraş şi să nu ştii din timp cînd şi unde are loc. Cînd am ajuns în Gara de Nord am început să sun din nou oamenii şi mi s-a spus că locaţia era tot CN Elena Cuza şi că ar trebui să mă grăbesc, pentru că oamenii se adunau deja. Între noi fie vorba, era cu 2 ore înainte de începerea oficială a competiţiei, şi ştiu sigur că nici orarul oficial nu a mai fost respectat.

Din punctul de vedere al kendo-ului m-am cam dus degeaba în Bucureşti, dar a fost bine. Mi-am dat seama că aceasta a fost ultimul eveniment la care m-am dus ca membru afiliat la FRAMC (federaţia de arte marţiale de contact din care face parte şi kendo-ul românesc). S-a tot vorbit despre crearea unei federaţii de kendo care să fie recunoscută oficial, dar pentru moment au rămas doar vorbe. Probabil că se va reuşi realizarea ei cîndva în viitor, probabil că atunci mă voi gînd la revenirea într-o federaţie sportivă românească, dar asta va rămîne de văzut în funcţiile de condţiile de atunci.

 

Articol preluat de aici.

Atentatele la constitutia Romaniei

Eu văd situaţia în felul următor: şacalii politici s-au tot luptat pentru putere anul trecut. Punctul culminant au fost alegerile prezidenţiale din decembrie şi referendumul pentru parlmanetul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Se cunosc deja cîştigătorii şi perdanţii, sau cel puţin cea mai mare parte a lor. A fost o bătălie pentru putere, ca întotdeauna, şi a fost crîncenă. Partea proastă sînt efectele secundare ale ei: elementele extremiste din maghiarime au realizat că discuţiile pentru schimbarea constituţiei sînt un moment foarte prielnic pentru ei şi au trecut la asalt.

Efectele le cunoaşteţi deja: unii au “decis” de capul lor că limba maghiară este oficială pentru o anumită zonă din România, unii ţipă după autonomia maghiarilor şi secuilor, alţii susţin că aşa numitul ţinut secuiesc nu este parte a României. Toate acestea sînt, într-o măsură mai mare sau mai mică, atentate la constituţia ţării care spune că România este un stat naţional, unitar şi indivizibil.

Continuarea atentatelor apare pe hotnews, aici, sub forma unui interviu cu consilierul prezidenţial Peter Eckstein Kovacs care susţine: “Aş elimina sintagma de stat naţional din Constituţie. Oficializarea regională a limbii maghiare mi se pare o doleanţă legitimă”. Mă întreb cît timp îşi va mai păstra postul de consilier. În locul lui Băsescu eu l-aş fi concediat în primele 5 secunde după ce am aflat că a spus o asemenea aberaţie. O fi părerea lui personală, dar eu nu pot fi de acord cu aşa ceva. Cu asemenea consilieri Traian Băsescu nu mai are nevoie de alţi duşmani.

Se spune că România este administrată prost şi este perfect adevărat, o vedem zilnic în jurul nostru. Chiar şi aşa, nu ştiu în ce măsură politicienii vor accepta un asemenea atac la adresa statului. Indiferent de reacţia şacalilor din politică,  alegerile lor proaste de acum şi lipsa de coloană vertrebală pe care au dovedit-o în mod repetat nu înseamnă că sîntem cu toţii nişte incapabili care să fim la dispoziţia tuturor fără să avem o părere proprie. Sau o coloană vertebrală.

Sfatul meu este ca extremiştii maghiari să renunţe la asemenea aberaţii, nu va duce la nimic bun.

Articol preluat de aici.