De ce nu vine Mitsubishi Motors în România

Un  reprezentant al firmei Mitsubishi Motors a ajuns acum vreo lună în România pentru evaluarea posibilității deschiderii unei fabrici de piese de schimb pentru autovehicule. A discutat cu autoritățile, s-au înțeles în vederea derulării proiectului apoi a luat-o pe coclauri, prin Moldova ca să aleagă un loc potrivit pentru clădiri. La un moment dat i se sparge un colier şi-i fierbe apa de la motor, e obligat să oprească pe marginea drumului.

– E un service prin apropiere? Am probleme grave la motor! spuse japonezul intr-o romănească stricată, dar inteligibilă, întrebînd în dreapta și-n stînga pe trecători, încercînd să se facă înțeles.

– Nea Costel tractoristu’, i se răspunde la un moment dat. Nu e departe și pricepe la reparații.

Japonezul îi dă de urmă, îl aduce pe localnic la mașină. Acesta se uită, inspectează, analizează gînditor, își dă basca pe ceafă, se scărpină în cap, scuipă în palme… Se mai nițel uită nea Costel tractoristu’ la motor cîteva minute, că nu prea semăna cu tractorul lui de Brașov, apoi trece la treabă: ia o sîrmă din gard, înlocuieşte colierul. Ia apă din gîrla din apropiere cu găleata și completează antigelul pierdut…

– Dă-i o cheie, bre!…

Japonezul face ochii mari, pune contactul, iar mașina mergeeeeee! Ajuns la Bucureşti el sună repede acasă și raportează: ” Piaţă saturată. Piese de schimb Mitsubishi pe toate gardurile… Antigelul curge la rîu”.

S-a prins… s-a prins… dar il mai las oliaca…

Pe malurile Prutului doi pescari iesira sa prinda peste intr-o dimineata, devreme. Pe malul Romaniei era Gicu, pe malul Republicii Moldova era Ion. Ion are undita, plasa si tot felul de accesorii de pescuit, dar nu prinde nimic… Gicu sta in apa pina mai sus de buric si la fiecare citeva minute baga mainile in apa si scoate cite un peste.

– Ma, Gicule, cum prinzi ma, la ce? intreaba curios Ion.

– Pai la mamaliga! raspunde Gicu. O faci bot si o imbraci pe pula! Cum simti pestele il prinzi cu miinile!

Dupa vreo ora Gicu il vede pe Ion intepenit in apa.

– Ce ma Ioane, s-a prins pestele?

– S-a prins… s-a prins… dar il mai las oliaca…

Scandal si mita la vama de pe Siret

Mai demult am auzit o glumă tipic americană:

– Ce reprezintă 100 de avocaţi pe fundul oceanului?

– Un început bun.

Că americanii se dau în judectă din orice rahat se ştie deja… s-au făcut o tonă de filme şi alte cîteva sute de kilograme de seriale pe tema avocaţilor de acolo. Dacă aş face o parabolă între gluma aceea şi scandalul apărut în urma arestărilor celor 77 de poliţişti şi vameşi din vama Siret, judeţul Suceava, bancul ar suma ceva de genul:

– Ce reprezintă 77 de polişti şi vameşi arestaţi în urma celei mai mari operaţiuni anticorupţie pînă acum?

– O picătură într-un ocean.

Că este o manevră politică este cît se poate de clar. Că o mulţime de poliţişti şi de vameşi de prin vămile din întreaga ţară se ştie de cîteva decenii… iar după scandalul şi ofticarea politicului românesc la amînarea intrării ţării noastre în spaţiul Schengen era de aşteptat o manevră drastică din partea lor. Tot ce-au trebuit să facă a fost să pună aproape la întîmplare degetul pe hartă deasupra unuia dintre punctele de frontieră şi să decidă că acolo vor să dea lovitura pentru ca în scurt timp reţeaua corupţiei din acel loc să fie dezvăluită publicului. Ceea ce s-a şi întîmplat zilele astea… tocmai de aceea voi ignora detaliile scandalului în acest articol. Puteau fi foarte diferite, alte variaţiuni pe aceeaşi temă.

Am spus “aproape la întîmplare” pentru că politicienii noştri mult iubiţi nu puteau să aleagă chiar oricare punct de trecere a frontierei (PFT) din ţară. Corupţi găsesc la oricare dintre ele, asta nu e nici o problemă, dar nu ar fi obţinut acelaşi efect dacă ar fi fost un PTF la graniţa cu Ungaria sau cu Bulgaria (de exemplu). Ori cu Ucraina. Se ştie că vameşii Bulgari sînt corupţi, poate chiar mai corupţi decît ai noştri (dacă se poate aşa ceva) şi nu le va convine europenilor dacă se descoperă cu tam-tam ceva vameşi unguri care ce mită. Trebuia să fie neaparat unul vizat de cei de la UE, doar lor le este dedicat tot scandalul ăsta. Cineva trebuie să facă pe grozavul şi să le arate că s-a făcut ordine în ţară.

Noi, locuitorii României, ştim că vama de la Siret este doar o picătură în oceanul de corupţie a înecat această ţară… o ştiu foarte bine şi politicienii europeni. Poate că ei vor închide ochii, aşa de văzul lumii, dar va rămîne de văzut în ce măsură vor fi dornici să se prefacă că îi cred pe politicienii noştri… Scandalul de acum va trece aşa cum a apărut, corupţia îşi va împrăştia mai departe otrava… aşa cum o face de secole întregi. Aşa cum este de fapt de aşteptat de la un popor care a fost obligat să muncească în primul rînd pentru alţii şi abia apoi, dacă i-a mai rămas timp şi energie, pentru el însăşi, de la un popor care a fost obligat mereu să se adapteze şi să profite de situaţie de prea multe ori.

 

Articol preluat de aici.

Aniversarea unirii mici in 2011

Astăzi se aniversează 152 de ani de la “unirea cea mică”, adică de cînd Moldova şi Ţara românească s-au alipit formînd pentru prima oară o ţară care a devenit cunoscută sub numele de România (termen recent inventat în acea perioadă pentru a oferi o viţă nobilă, de sorginte romană, vechilor daci). Evenimentul mai este cunoscut ca unirea principatelor române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.

În anul 2011 însă românii sînt mai degrabă uniţi în proteste decît în simţul civic sau naţionalist. Da, există şi ele acolo pe undeva, dar sînt destul de estompate. Cauzele lor se ştiu prea bine: salarii mici, pensii chiar şi mai mici, probleme peste probleme, crize peste crize… şi, mai ales, isterie împrăştiată prin mass-media.

Astăzi Traian Băsescu a fost la Iaşi cu ocazia aniversării şi a fost huiduit de către oamenii de acolo. Este un început destul de bun, dar nu e suficient: nu este singurul responsabil pentru starea de fapt a ţării. Preşedintele a vorbit despre modernizarea ţării dar astea-s doar bune intenţii. Ce trebuie modernizaţi în primul rînd sînt oamenii, restul va veni de la sine. Atît doar că nimeni dintre cei autorizaţi să ia decizii nu vrea asta cu adevărat, se vede, iar oamenii vor trebui să se modernizeze singuri… chiar şi cei care sînt conştienţi de asta. Cîte generaţii vor trebui să treacă pentru a se obţine asta romîne de văzut. Acum însă românii protestează cu orice ocazie şi cam atît… va mai trece multă apă pe Crişuri pînă ca ei să redescopere mentalitatea strămoşilor lor.

Acum însă sărbătorim şi aniversăm oficializarea unui termen definitoriu acestor vremuri, acela de român. Mai sînt unii care au impresia că va dăinu veşnic, sau măcar veşnic din punctul lor de vedere (adică că le va supravieţui), dar este o impresie falsă de oameni cretini care este probabil cea mai des întîlnită de acest gen. Nimic nu durează veşnic, putem doar să ne bucurăm de acest moment, de realizările de pînă acum şi să căutăm să fie mai bine în viitor. Azi ne bucurăm de prima unire a dacilor moderni într-un teritoriu suveran, iar asta este un lucru bun.

Articol preluat de aici.

Oameni prosti pupatori de moaste

De cîteva zile tot aud la ştiri de credinţa oamenilor adunaţi prin Moldova ca să pupe moaşte sfinte. Ba s-au înghesuit claie peste grămadă, ba au fost oameni care au leşinat din cauza epuizării (mai ales dacă era combinată cu lipsa mîncării din cauza postului negru), ba că s-au adunat cîteva zeci de mii de persoane din toată ţara, au aşteptat în frig şi pe timp de noapte la o coadă de 2 km ca să ajungă la raclă sfintei.

Azi este celebrarea sfintei Paraschiva, denumită şi sfînta Vineri, patroana oraşului Iaşi şi a Moldovei, ocrotitoarea celor în suferinţă. Adică un nou prilej de adunare a credincioşilor creştini.

Totuşi, cît de tîmpiţi trebuie să fie oamenii ca să se înghesuie să pupe racla cu nişte rămăşiţe umane? Eu zic că sînt foarte tîmpiţi. Pe lîngă ridicolul situaţiei, se mai pune problema transmiterii de viruşi şi bacterii prin acţiunea asta. Oamenii se expun incredibil fără să-şi ia prea multe măsuri de protecţie… şi se mai întreabă lumea de ce se mai îmbolnăvesc după aşa ceva sau de ce naiba apare o epidemie de (hai să zicem) răceală după asemenea chestii.

Unii vor spune (din nou) că este o dovadă de credinţă, dar din punctul meu de vedere e doar o dovadă de prostie. Să ofer respectele cuiva este un lucru, să te închini unor rămăşiţe şi să cerşeşti ajutorul este cu totul altceva… Înţeleg raţional un asemenea mecanism, dar mi-e greu să accept o asemenea lipsă de demintate din partea unor creaturi care se consideră fiinţe umane.

Aaa, încă ceva: să nu vă prind că veţi începe să vă plîngeţi că nu respect credinţa altora. Acţiunea aia de pupare a unei racle n-are nici o legătură cu credinţa, ci cu demintatea/inteligenţa umană.

Articol preluat de aici.

Realitatea-Catavencu, Republica Moldova si Publika TV

Navigînd peste posturile tv am aflat că grupul Realitatea-Catavencu va lansa azi noul post de ştiri şi afaceri din Republica Moldova denumit Publika TV. El urmează să aibă emisiuni în limbile română şi rusă şi se spune că va emite 24 de ore pe zi. De asemenea, se spune că pentru postul Publika vor lucra peste 150 de jurnalişti modoveni şi 100 de tehnicieni.

Această lansare a fost anunţată de anul trecut, odată cu anunţul achiziţiei pachetului majoritar al companiei New Media Group din Moldova care deţine cel mai important portal de ştiri în lima română, unimedia.md. Deşi lansarea a fost anunţată pentru mijlocul lunii februarie, ea a fost amînată pînă azi. Nu cunosc motivele.

Pagina postului tv este publika.md.

Articol preluat de aici.