Legalizarea prostitutiei, o forma de sclavie moderna

Recunosc, mi-au cam lipsit ştirile în ultimele zile. Nu cred că am pierdut prea mult, mă gîndesc că circul românesc nu s-a modificat chiar atît de drastic încît să fie de nerecunoscut… aş fi aflat chiar şi eu. Dar ce să-i fac, am fost prins cu treabă şi n-am mai apucat să le urmăresc cu atenţie… doar ce-am auzit la radio şi pe cînd treceam (chiar ocazional), prin faţa televizorului aprins. În seara asta am prins nişte momente mai libere şi am aruncat o privire pe hotnews… una dintre ştirile de acolo prezenta un comunicat al Patriarhiei Române care m-a făcut să rîd în hohote şi a recompensat, cel puţin parţial, lipsa de ştiri din ultimele zile.

Comunicatul de presă al cărui titlu l-am preluat este aici, este un răspuns la o propunere de lege a lui Silviu Prigoană şi spune că legalizarea prostituţiei intensifică degradarea morală a societăţii, contribuie la proliferarea diferitelor boli şi la creşterea numărului divorţurilor, iar femeilor prinse în această sclavie li se afectează iremediabil sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitatea socială.

Am început să rîd atît de bine pentru că ăştia de la patriarhie sînt cam duşi cu sorcova. Ai putea zice că nu trăiesc împreună cu noi în lumea asta. Prostituţia deja există, şi este o meserie foarte veche (nu se spune degeaba că este cea mai veche), iar oamenii care vor să meargă la tîrfe o fac oricum, indiferent dacă activitatea acestora este sau nu autorizată legal. O legalizare ar reprezenta un control ceva mai strict al unei activităţi care nu a putut fi eliminată în ultimele zeci de mii de ani, ar reprezenta o asigurare a unor controloare medicale periodice (fie ele aşa cum sînt, ţinînd cont de starea medicinii). Nu ştiu în ce măsură prostituatele de acum au acces la servicii medicale speciale meseriei lor.

Nu pot vorbi în numele unei femei, dar poate se va găsi vreo femeie care să citească acest articol şi să-mi spună: sexul repetat şi constant a reprezentat o afecţiune iremediabilă a sănătăţii psihice şi fizice? Pe mine încă nu m-a afectat, dar nu sînt nici femeie şi nici tîrfă.

Iar divorţurile… dacă un cuplu nu se înţelege el se va despărţi oricum, indiferent de legalizarea prostituţiei. Eu aş zice că o asemenea manevră ar ajuta la salvarea multor cupluri… dacă pe ea o doare mereu capul sau face sex ca o botă el, virilul mascul al familiei, are doar două posibilităţi: o mînă bună sau o altă femeie. Adică fie o amantă fie o prostituată. Ştiu că vouă, femeilor, nu vă place să fiţi înşelate, dar spuneţi cinstit: dacă tot ar fi să fiţi înşelate şi nu aţi putea să evitaţi asta, aţi prefera o relaţie de durată cu o amantă sau una temporară cu o tîrfă?

Ştirea de pe hotnews mai precizează că Silviu Prigoană a depus ieri la Parlament o propunere privind legalizarea prostituţiei definită ca “activitate cu caracter sexual autorizată” care se poate desfăşura independent sau “în cadru organizat”, în case de toleranţă. Eu aprob o asemenea idee… dar sînt conştient că, deşi unele idei sînt bune, practica este ceea ce ne omoară pe noi, românii.

Articol preluat de aici.

Miorita in varianta anului 2010

Pe un picior de plai dîmboviţean

Şi cu o gură blondă de rai Udreştean

Iată se cobor la vale de sus de la guvernare

Trei reforme financiare.

Una-i reducerea salariilor bugetare

Unu-i împrumutul foarte mare

Altu-i tupeul cel mai tare.

Un ciobănel cam mititel

La înălţime şi cam chel

Cu un căţel Emilescian

Un pic mai păros şi cam ţăran

A ieşit la înaintare

Ca să ne convingă că-i cel mai tare

Şi că-i cel mai potrivit

Şi mai de nestăpînit,

Că-i cel mai rotund

Şi cel mai pro fund.

Dar mogulul Voiculescian

Şi mogulul Patriscian

Şi cu el Vîntulescian

Se tot vorbiră

Şi se sfătuiră

Pe la final de mandat

Ca să mi-l facă uitat

Pe cel mai marinar

Că-i mai ştrengar

Şi are resurse mai multe,

Blonde şi avute

Şi servicii mai secrete,

Blonde şi discrete.

S-au bătut în declaraţii

Şi în explicaţii

Care-i mai bine intenţionat,

Şi mai bogat

Şi mai pixelat

În albastru scăpătat

În botul umflat

Al unui oarecare

Nevinovat sub soare.

Marinarul a cîştigat

Şi nu s-a mai mutat

De la palat la răcoare

De gratii ascuns de soare.

Iar cea Elenuţă

Cu lînă blonduţă

De trei luni-ncoace

Gura nu-i mai tace

Nu îl lasă-n pace.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

De trei luni-ncoace

Gura nu-ţi mai tace

Nu mă laşi deloc în pace!

– Drăguţule marinărel,

Dragă Trăiănel,

Dă-ţi resursele-ncoace

Şi lasă-ţi SRIstele-n pace.

Şi dă-ţi bănuţeii

Şi toţi golăneii

La micuţul prim-ministru

Cu guvernul numărul patru.

Că-i grav de noi,

Sînt toţi cu ochii vîlvoi,

Zic că i-am furat

Şi i-am înşelat

Şi vom da socoteală

Pînă vom avea viaţă nasoală.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

Din nou am cîştigat

Şi nu m-am săturat

De mandate şi de bani

De putere şi de golani

Cu care să mă lupt.

Aruncă-mi paloşul cel rupt

Lîngă şuviţa demult tunsă,

Tunsă felegunsă.

Avem mult de lucru,

Atîta de mi-e acru.

Cheamă-l pe Boc cel tunsu

Şi spune-i c-am vîndul grosu

Dar mai este de furat

De amanetat şi de lucrat

Pînă ne scoatem paralele

Şi ne sugem acadelele

Pe vaporul de Constanţa

Ce ne va duce-n Franţa.

– Stăpîne, stăpîne,

Îţi aduc şi-o pîne

Furată de la bugetari

Ca s-o împarţi la pensionari,

Ca să te aleagă mai departe

Cît se mai poate.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

De eşti năzdrăvană

Şi cam fetişcană,

Lasă-i să muncească

Şi să se căznească

Pe angajaţi şi pe bugetari,

Şi pe pensionari.

N-am eu grija lor,

Aşa cum n-am grija acestui popor.

Au trăit vremuri grele

Şi-naintea taxelor mele.

Nu-s singurul taxator bondoc,

Te am pe tine şi pe Boc,

Au fost şi dictatori înalţi

Şi ne vor urma mulţi.

– Stăpîne, stăpîne,

Dar oamenii vor pîne

Şi bani pentru facturi.

Acum mănîncă lături

Şi ne-njură de zor

Pentru lipsa de spor

În refacerea economiei

Şi zgomotul gălăgiei.

– Oamenii se vor îndoi

Ne vor supravieţui alte milenii doi

Şi-şi vor aminti de noi

Ca de nişte strigoi.

Iar pînă atunci dacă-i auzi

Poate-n fiecare zi

Despre oameni sărmani,

Bătrîni sau tineri golani,

Împuţiţi ţigani

Sau doar ţărani,

Plîngînd de greutăţi

Şi de necesităţi

Pe toţi întrebînd

Şi la toţi zicînd:

Cine-au văzut

Cine-au recunoscut

Un mîndru marinel,

Chel, dar mare golănel,

O mioară blondă frumoasă

Şi cam siropoasă,

Şi un guraliv Bocănel

Dar cam peste tot mititel?

Tu, Mioara unui cocoşel,

Să te-nduri aşa, niţel,

Lasă-i să ştie că noi ne-am luat

Şi ne-am cărat

Cu Emil pe nişte cai

Pe-o gură de rai.

Acolo rămîn

Doar unde pas de român

Nu a mai păşit

Şi nici nu s-a pripăşit

Vreun suflet stingher

Chinuit de mariner.

Balada preluata de aici.

Miorita in varianta anului 2010

Pe un picior de plai dîmboviţean

Şi cu o gură blondă de rai Udreştean

Iată se cobor la vale de sus de la guvernare

Trei reforme financiare.

Una-i reducerea salariilor bugetare

Unu-i împrumutul foarte mare

Altu-i tupeul cel mai tare.

Un ciobănel cam mititel

La înălţime şi cam chel

Cu un căţel Emilescian

Un pic mai păros şi cam ţăran

A ieşit la înaintare

Ca să ne convingă că-i cel mai tare

Şi că-i cel mai potrivit

Şi mai de nestăpînit,

Că-i cel mai rotund

Şi cel mai pro fund.

Dar mogulul Voiculescian

Şi mogulul Patriscian

Şi cu el Vîntulescian

Se tot vorbiră

Şi se sfătuiră

Pe la final de mandat

Ca să mi-l facă uitat

Pe cel mai marinar

Că-i mai ştrengar

Şi are resurse mai multe,

Blonde şi avute

Şi servicii mai secrete,

Blonde şi discrete.

S-au bătut în declaraţii

Şi în explicaţii

Care-i mai bine intenţionat,

Şi mai bogat

Şi mai pixelat

În albastru scăpătat

În botul umflat

Al unui oarecare

Nevinovat sub soare.

Marinarul a cîştigat

Şi nu s-a mai mutat

De la palat la răcoare

De gratii ascuns de soare.

Iar cea Elenuţă

Cu lînă blonduţă

De trei luni-ncoace

Gura nu-i mai tace

Nu îl lasă-n pace.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

De trei luni-ncoace

Gura nu-ţi mai tace

Nu mă laşi deloc în pace!

– Drăguţule marinărel,

Dragă Trăiănel,

Dă-ţi resursele-ncoace

Şi lasă-ţi SRIstele-n pace.

Şi dă-ţi bănuţeii

Şi toţi golăneii

La micuţul prim-ministru

Cu guvernul numărul patru.

Că-i grav de noi,

Sînt toţi cu ochii vîlvoi,

Zic că i-am furat

Şi i-am înşelat

Şi vom da socoteală

Pînă vom avea viaţă nasoală.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

Din nou am cîştigat

Şi nu m-am săturat

De mandate şi de bani

De putere şi de golani

Cu care să mă lupt.

Aruncă-mi paloşul cel rupt

Lîngă şuviţa demult tunsă,

Tunsă felegunsă.

Avem mult de lucru,

Atîta de mi-e acru.

Cheamă-l pe Boc cel tunsu

Şi spune-i c-am vîndul grosu

Dar mai este de furat

De amanetat şi de lucrat

Pînă ne scoatem paralele

Şi ne sugem acadelele

Pe vaporul de Constanţa

Ce ne va duce-n Franţa.

– Stăpîne, stăpîne,

Îţi aduc şi-o pîne

Furată de la bugetari

Ca s-o împarţi la pensionari,

Ca să te aleagă mai departe

Cît se mai poate.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

De eşti năzdrăvană

Şi cam fetişcană,

Lasă-i să muncească

Şi să se căznească

Pe angajaţi şi pe bugetari,

Şi pe pensionari.

N-am eu grija lor,

Aşa cum n-am grija acestui popor.

Au trăit vremuri grele

Şi-naintea taxelor mele.

Nu-s singurul taxator bondoc,

Te am pe tine şi pe Boc,

Au fost şi dictatori înalţi

Şi ne vor urma mulţi.

– Stăpîne, stăpîne,

Dar oamenii vor pîne

Şi bani pentru facturi.

Acum mănîncă lături

Şi ne-njură de zor

Pentru lipsa de spor

În refacerea economiei

Şi zgomotul gălăgiei.

– Oamenii se vor îndoi

Ne vor supravieţui alte milenii doi

Şi-şi vor aminti de noi

Ca de nişte strigoi.

Iar pînă atunci dacă-i auzi

Poate-n fiecare zi

Despre oameni sărmani,

Bătrîni sau tineri golani,

Împuţiţi ţigani

Sau doar ţărani,

Plîngînd de greutăţi

Şi de necesităţi

Pe toţi întrebînd

Şi la toţi zicînd:

Cine-au văzut

Cine-au recunoscut

Un mîndru marinel,

Chel, dar mare golănel,

O mioară blondă frumoasă

Şi cam siropoasă,

Şi un guraliv Bocănel

Dar cam peste tot mititel?

Tu, Mioara unui cocoşel,

Să te-nduri aşa, niţel,

Lasă-i să ştie că noi ne-am luat

Şi ne-am cărat

Cu Emil pe nişte cai

Pe-o gură de rai.

Acolo rămîn

Doar unde pas de român

Nu a mai păşit

Şi nici nu s-a pripăşit

Vreun suflet stingher

Chinuit de mariner.

Articol preluat de aici.