Bicicleta monstru

Pe vremuri asemenea biciclete, cu roata din față foarte mare, iar cea din spate mult mai mică, erau la modă. Dar nu foloseau roți de camion pentru a obține forța motoare… 😀

Revelion fara manele

Azi am apucat să mă uit un pic pe la televizor să aflu şi eu ce mai e nou (adică versiunea lor a poveştii, aşa subiectivă cum o prezintă de obicei) şi, printre altele, am văzut ce au de gînd să difuzeze mîine noapte, de revelion. Mă refer la secvenţele pe care le pregătesc ei anticipat, ca de obicei, ca să-i convingă pe oameni să se uite. Unele dintre aceste secvenţe de promovare (hai să le zicem reclame) au rol invers în cazul meu: mă alungă din faţa televizorului, indiferent dacă urmează emisiunea (filmul) respectivă sau este doar o reclamă oarecare…. iar secvenţele pregătite pentru revelion se încadrează perfect în această categorie.

Oare vom putea face vreodată vreun revelion fără manele la tembelizor? Ştiu că manelele sînt doar o modă, ştiu că televiziunile nu se prea pot abţine să nu le dea pe post ca parte a promovării inculturii la absurd (o altă modă românească), dar în ultimii ani cam toate revelioanele au fost împănate cu rahatul ăsta pe care unii îl consideră muzică. De fiecare dată am avut altceva mai bun de făcut decît să stau în faţa televizorului să salivez ca oricare alt tembel, dar am văzut reclamele… mi-au fost arhisuficiente pentru a mă lămuri de calitatea emisiunilor respective.

Oricît de frumos arată un tort, oricît de bun este la gust, în momentul în care îl împodobeşti cu un rahat pe care-l pui în mijloc nu prea îţi mai vine să-l consumi. Din punctul meu de vedere cam astea-s emisiunile de revelion de pe la televiziunile româneşti. Nu am de gînd să dau nume, este ceva generalizat. Probabil că aş scoate în evidenţă excepţiile, dar pentru moment nu cunosc nici una. Sînt foarte mari şanse ca anul ăsta să nici nu aflu… poate voi afla măcar la următorul revelion. Dacă nu cumva o să am treburi mai bune de făcut. Oricum, pentru mîine noapte am deja ceva planificat şi nu implică statul în faţa televizorului (poate cel mult doar ocazinal, dar asta ar fi o excepţie, nu o regulă).

 

Articol preluat de aici.

Perioada Craciunului

De vreo cîţiva ani încoace este foarte de uşor, banal chiar, să recunoşti perioada Crăciunului. De la un an la altul se păstrează aceeaşi optică, se recirculă aceleaşi filme, se cîntă aceleaşi colonde, se folosesc cam aceleaşi texte prin mass-media, fie că e vorba de urări, fie că e vorba de tendinţele de cumpărături (care între noi fie vorba parcă se înmulţesc cu fiecare an, indiferent dacă este criză sau nu).

Dacă ai pleca acum, azi, în noaptea asta, într-un loc izolat aiurea în lume şi te-ai întoarce peste cîţiva ani în aceeaşi perioadă a anului este foarte probabil că nu vei observa deosebiri esenţiale. Probabil că vor apărea cîteva dispozitive mai mult sau mai puţin interesante, aşa cum apar mereu (în mare parte inutile, dar cu sclipici la lume), poate că moda se va mai schimba un pic, dar nu foarte mult, oamenii vor continua să se plîngă despre una sau alta (aşa cum o fac mereu, cu sau fără motive adevărate)…

… dar moda cumpărăturilor de sărbători va rămîne neatinsă, poate chiar mai veroce decît acum. S-a dezvoltat atît de mult în ultimii ani încît este pe cale să înghită orice altceva. Da, se mai difuzează sau se mai cîntă colinde şi muzică specifică acestei perioade (deseori repetată la nesfîrşit), se mai dau reluări la seria Singur acasă (adică Home alone, dacă ar fi să folosesc titlul original) şi alte filme cu şi despre Crăciun (mereu aceleaşi) iar asta nu se va schimba în următoarele decenii. Cu siguranţă că vor apărea melodii şi filme noi, dar nu suficient de proaspete, nu suficient de modernizate, ca să reprezinte o schimbare. Nu ştiu dacă lipsa de imaginaţie sau lipsă de bani (sau poate ambele), însă pot spune cu siguranţă că este vorba de o reţetă deja bătută în cuie, o reţetă clasică care să-i facă pe oameni să cumpere cît mai mult.

N-aş putea spune că este un lucru rău, dar încurajarea consumul se face inclusiv prin înlocuirea altor elemente tradiţionale: oamenii au ajuns să se închine (conştient sau nu) lui Moş Crăciun în detrimentul zeului mai vechi Isus Cristos. Nu este ceva nou: aşa au făcut şi creştinii de la începuturi care au înlocuit sărbătoarea naşterii lui Mithra cu cea a naşterii propriului zeu. Dacă acea tranziţie s-a făcut inclusiv prin forţă, tranziţia de acum se face exclusiv prin mass-media. Încă in secol de perpetuare a tendinţelor curente şi sărbătoarea naşterii lui Isus va deveni doar o amintire.

 

Articol preluat de aici.