Dragos Tanase si reclama la proiectul minier de la Rosia Montana

Azi am avut prilejul, dar mai ales neplăcerea, de a-l urmări pe Dragoş Tănase, ceva director de la Roşia Montană Gold Corporation, într-o reclamă în care ne explica că în urma exploatării miniere va oferi 4 miliarde de dolari: 2,2 miliarde la oameni în salarii şi 1,8 miliarde la stat în urma dividentelor şi taxelor. Ei ar rămîne “doar” cu 1,3 miliarde de dolari. Am găsit reclama pe reţea, aşa ca puteţi urmări tupeul şi falsa impozanţă pe care individul caută să o arate… dacă vă ţine stomacul să nu spargeţi monitorul.

Ceea ce spune individul sună frumos, mirosul verzişorilor aproape întrecîndu-i în unele momente mirosul disperării (pentru că trebuie să fie tare disperat ca să iasă chiar el la înaintare), dar ceea ce nu spune transformă totul într-o minciună ordinară.

În primul rînd, nu este precizat deloc este că aceşti 4 miliarde de dolari se vor cîştiga (într-o formă sau alta) în următorii (aproape) 20 de ani. Din punct de vedere al statului, 1,8 miliarde de dolari în 20 de ani înseamnă aproximativ de 90 milioane de dolari pe an. Ţinînd cont că produsul intern brut pe anul trecut a fost 81,7 miliarde de euro, 90 de milioane pe an nu valorează mare lucru. E un mizilic cu o foarte mică importanţă.

De asemenea, 2,2 miliarde de dolari împărţiţi la 20 de ani şi cîteva mii de persoane nu înseamnă mare lucru, în ciuda sumei aparent mari. Oamenii care vor da la tîrnacop (sau ce unelte or folosi, e tot una), hai să le spunem pălmaşi, ar fi la fel de prost plătiţi ca şi majoritatea românilor, iar cîţiva mai răsăriţi şi-ar adjudeca cîteva mii de euro pe lună şi cam atît. N-am calculat mita pe care ei sînt obligaţi să o ofere (fie ea sub formă de publicitate), care trebuie să fie consistentă.

Este de remarcat că el susţine 2,2 miliarde de dolari “vor fi investiţi” în economia românească…. dar nu spune nicăieri cîţi dintre ei vor ajunge efectiv la oameni.

Individul ăsta apelează la lăcomia şi/sau disperarea multora, dar mai ales, apelează la prostia lor. El consideră că oamenii vor da buluc să-şi ridice banii promişi aiurea şi că o atitudine fals impunătoare va da rezultate. Şi da, dă rezultate, dar numai la fraieri. Cred că în curînd nivelul de fraier al românului de rînd se va măsura în măsura în care crede promisiunile celor de la RMGC.

Articol preluat de aici.

O nouă dezbatere publică marca Videanu

Un comunicat de presă vechi de cîteva zile mi-a atras atenţia:

Bucuresti, 25 aprilie 2010

INFORMARE DE PRESA

Ministrul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri, Adriean Videanu, ii invita pe toţi care au un punct de vedere legat de proiectul Roşia Montana, reprezentanţii instituţiilor statului cu responsabilitati in derularea proiectului, ai comunitatii locale, ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniu, mediul academic, societatea civila si mediul de afaceri la un dialog constructiv, deschis si transparent, fara patimi si orgolii personale, pentru a decide, in mod realist si univoc, asupra viitorului acestui proiect important pentru economia româneasca. Continuarea exploatărilor la Roşia Montana este susţinuta de ministrul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri numai cu condiţia stricta a respectării tuturor exigentelor necesare protejării mediului înconjurător si a patrimoniului naţional, precum si a legislaţiei interne si internaţionale in domeniu. Ministrul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri ramane deschis sugestiilor venite din partea tuturor partenerilor de dialog referitoare la derularea proiectelor cu impact social si economic, cum este cel de la Roşia Montana.

Biroul de Presa al MECMA

Îl puteţi găsi în format pdf aici.

Din punctul meu de vedere există două posibile explicaţii ale acestei noi dezbateri:

  • prin minister sînt o droaie de tîmpiţi, în frunte cu Adriean Videanu, care n-au înţeles nici acum că o foarte mare parte a opiniei publice este împotriva proiectului minier de la Roşia Montană
  • prin minister sînt o mulţime de nesimţiţi, în frunte cu Adriean Videanu, controlaţi de RMGC care vor să forţeze începerea derulării proiectului.

Oricare dintre cele două variante este valabilă (poate chiar ambele), nu este deloc plăcut pentru ţara asta.

Articol preluat de aici.