Cine nu-i iubeşte pe proşti are tare mulţi duşmani.

Minciuna presupune studii superioare adevărului.
Cel mai mult îmi place să mă întîlnesc cu şefii mei care au ieşit deja la pensie.
Nicăieri nu este mai bine decît în altă parte.
Un idiot bogat este considerat în primul rînd bogat. Un idiot sărac este considerat în primul rînd idiot.
Cine nu-i iubeşte pe proşti are tare mulţi duşmani.
Problema asta mă depăşeşte, e mult prea mică pentru mine.
Rataţii, sau plătitorii de rate.
Politician e unul care strigă. Diplomat e unul care tace.
Dreptate e asta? Eu alerg şi el ajunge!?
La egală distanţă între Polul Nord şi Polul Sud se află Interpolul…
Partea leului o ia leoaica.
Nimeni nu-i modest degeaba.
Cele mai mari moşteniri le primesc, de regulă, oamenii bogaţi.
Cine nu ştie să facă nimic e gata să facă orice.
O memorie prea bună nu lasă destul loc noutăţilor.
El e purtător de cuvînt. Ea e purtătoarea de cuvinte…
Vorbim despre sănătate mai ales cînd suntem bolnavi.
Prietenul la nevoie te cunoaşte.
Nici un profesor de logică nu a ajuns prim ministru.
Un musafir care pleacă este întotdeauna binevenit.

Cîine vorbitor de vînzare!

Un tip trecea cu automobilul său printr-un sat din județul Bihor cînd vede la poarta unei case un anunț: Cîine vorbitor de vînzare! Curios, omul se oprește, bate la poartă, iar cînd moșneagul îi deschide îl întreabă dacă se poate să vadă cîine pe care îl vinde. Țăranul îl duce în fundul grădinii unde omul vede un ciobănesc mioritic superb, foarte bine îngrijit.

– Poți să vorbești? întreabă curios vizitatorul.

– Desigur! zice cîinele.

Omul tace mîlc vreo două minute, șocat cît încape.

– Și care-i povestea ta? întreabă el într-un final.

Ciobănescul mioritic se uită în sus la el și zice:

– Ei bine, am descoperit că pot vorbi cînd eram de-abia un cățelandrul. I-am anunțat de treaba asta pe cei de la SRI și la scurt timp după aceea au început să mă trimită peste tot, prin diverse misiuni în țară și în străinătate. A fost mișto: mă plasau în camere în care se întîlneau spioni, șefi de state sau miliardarii planetei care nu mă suspectau că aș putea trage cu urechea. Așa am ajuns să-i cunosc pe faimoșii planetei… dar n-a durat foarte mult: doar 8 ani după care m-am pensionat, obosit de atîtea călătorii. Am decis să mă așez într-un singur loc, așa că m-am angajat la un aeroport din București, în serviciul de securitate. Acolo mă plasau pe lîngă personaje suspecte, așa că am reușit să deconspir multe aranjamente ale mafiei implicate în traficul de droguri și cîteva operațiuni ale țiganilor implicați în traficul de carne vie. Inclusiv oameni. Așa că m-am ales cu cîteva medalii în plus. După aia m-am însurat, am făcut cîteva serii de cățeluși, iar acum am ieșit la pensie.

Vizitatorul, copleșit de povestea cîinelui, se întoarce la stăpîn, își scoate portofelul și apoi un teanc de bani din el.

– Cu cît dai cîinele?

– 10 lei.

– 10 lei pentru un cîine nemaiîntîlnit? Cum așa? Nu e cam ieftin?

– Păi minte de îngheață apele… N-a făcut nimic din toate rahaturile pe care le povestește. Nici acum și nici altădată…

Bula la spovedanie

Bula se duce la spovedanie, iar preotul il ia la intrebari:

– Fumezi?

– Nu.

– Bei?

– Nu.

– Preacurvesti?

– Nu.

– Furi?

– Nu.

– Iti inseli sotia?

– Nu.

– Atunci cum pacatuiesti?

– Mint!

Reguli de comportament uman

Oare mai este nevoie să vă spun că lumea asta e plină de curve? Nu neaparat din alea care fac sex pentru bani, alea’s o categorie aparte de curve – probabil cea mai cinstită parte: ştii de la ce să te aştepţi de la ele şi le plăteşti în funcţie de performanţe. Acum însă mă refer la acele persoane care te mint pe faţă şi te sapă pe la spate cu fiecare ocazie pe care o au.

Oare e nevoie să vă dau şi exemple? Pot da suficiente exemple, pot intra în detalii despre tipul comportamental, dar ar fi un pic fără rost: dacă aţi ajuns la maturitate fără să vă loviţi de asemenea creaturi pe care unii le consideră oameni atunci aţi trăit degeaba în toţi aceşti ani. Experienţa de viaţă vă poate spune mai multe despre fiinţele astea decît aş putea face-o acum, chiar şi dacă aş fi în dispoziţia necesară pentru asta.

Motivul tiradei de mai sus este însă cu totul altul. Nu m-a enervat nimeni (nici măcar din punctul de vedere al curvelor bipede), aşa că n-am motive să mă leg de vreun individ sau altul. Mi-am adus doar aminte de un subiect mai vechi pe care nu prea am apucat să-l abordez: regulile de comportament în societate. Sînt mai mult de o grămadă, iar unii caută constant să le încalce şi/sau să le modifice. Prea puţine dintre ele au rezistat de-a lungul timpului, şi tocmai de aceea moralitatea s-a schimbat continuu de-a lungul istoriei.

Din punctul meu de vedere, dacă oamenii ar respecta două reguli fundamentale, la care s-ar putea reduce multe dintre regulile multe şi mărunte de acum, lumea ar fi mult mai bună decît este.

1) respectă tot ce este în jurul tău, indiferent dacă este fiinţă sau obiect.

2) tratează-i pe cei din jurul tău exact aşa cum vrei să fii tu tratat de către ei.

Într-o măsură cea de-a doua regulă este realizată deja peste tot, chiar dacă mulţi nu îşi dau seama de ea conştient. De exemplu, dacă îi tratezi pe cei din jurul tău ca nişte nimicuri şi îi calci în picioare de fiecare dată cînd ai ocazia mai devreme sau mai tîrziu cei din jurul tău te vor trata exact la fel. Poate că nu pe faţă, mai ales dacă ai ceva bani în buzunar, iar cei din jurul tău îi vor, dar se va întîmpla cu siguranţă. Dacă îi loveşti pe cei de lîngă tine ei te vor lovi înapoi. Partea proastă e că întotdeauna va apare cineva mai bun decît tine şi te va doborî. Dacă îi respecţi pe cei din jur cea mai mare parte te vor respecta înapoi (aici e un pic mai altfel pentru că românii noştri nu prea-s învăţaţi cu partea bună a comportamentului uman – poate doar în teorie, dar asta nu contează prea mult).

Marea problemă este că mulţi nu-s în stare să conştientizeze prea bine ce înseamnă reciprocitatea asta. Pentru început pentru că n-au habar cum vor să fie trataţi şi nici nu ştiu cum să-i trateze pe cei din jur ca să obţină numai lucruri bune din relaţiile cu ei. Proştii văd doar futaiul şi consideră că este cel mai bun lucru care există – se mulează la realitatea din jurul lor. Tocmai de aceea (din cauza tuturor tembelilor apăruţi de-a lungul istoriei umanităţii) există reguli multe şi mărunte. Istoria a mai filtrat dintre tembeli, dar de fiecare dată au apărut 10 în plus pentru fiecare prost căsăpit pentru că nu s-a adaptat la relaţiile cu semenii lui. Aşa că au fost create reguli şi pentru ei, chestii pe care le-am moştenit şi pe care le transmitem mai departe.

Tu ce vrei să transmiţi celor din jur?

 

Articol preluat de aici.

Minciuna, tupeul si mass-media oradeana

Aşa cum spuneam mai devreme pe twitter, sînt momente în care mă amuză să-i văd pe alţii cum sînt în stare să te mintă în faţă şi să facă pe grozavii. Azi a fost cazul Spinului Bihorean.

Nu ştiu în ce măsură ştiţi, dar mai demult (la începutul acestui an) le-am făcut pagina de internet, după care a rămas să mă ocup o perioadă de întreţinerea ei. În cursul lunii trecute au solicitat o funcţionalitate nouă, cea a unui concurs în ziar şi pe pagină, ceea ce le-am şi făcut. Cînd secţiunea aia era aproape gata (mai trebuia doar să fac optimizarea pentru IE) s-a spart buba, şi-au mutat pagina pe alt server, iar vreme de aproape o lună mi-au folosit codul aşa cum l-am predat, fără nici o modificare vizibilă (au schimbat formatul paginii de-abia în 9 august). Între timp le-am scos o factură pentru codul pe care l-am scris şi pe care îl foloseau pe server, iar zilele acestea i-am atenţionat că dacă nu plătesc factura voi fi obligat să fac plîngere penală pentru folosire de software fără licenţă (dreptul de autor asupra codului îmi aparţine încă).

M-am întîlnit cu ei azi şi au început să-mi toarne tot felul de minciuni: că am fi discutat despre asta atunci cînd am făcut site-ul şi că ar fi inclus în preţul iniţial, că sistemul de votare nu ar fi funcţionat (o abureală cît casa, am dovezi în acest sens), au scos cîteva foi pe care susţineau că sînt tipărite ceva capturi de ecran ale site-ului în 13 care ar fi arătat că funcţionalitatea aia nouă nu era completă (de parcă capturile alea ar fi avut vreo valoare legală şi aş fi susţinut vreun moment că era o funcţionalitate completă – “scandalul” a izbucnit înainte de o finaliza). Ba chiar, la un moment dat, Vittorio Canosa (unul dintre angajaţii italianului care deţine o parte a Alpa Newmedia, partenerul minoritar) susţinea că mi-a dat banii şi am refuzat să-i fac o chitanţă, ba chiar s-a oferit să-şi aducă şi un martor la chestia asta. Nu ştiu ce credea, dar o asemenea mărturie nu înseamnă decît un singur lucru: sperjur.

Au mai fost multe astfel de chestii, nu are rost să le reiau pe toate. Nici nu cred că aş putea face asta… multe au fost prea jalnice ca să le reţin prea mult timp… Pe astea le-am remarcat pentru că au fost printre momentele în care m-am abţinut cu greu să nu zîmbesc… Cel mai amuzant lucru, totuşi, este că ei au considerat ca documente oficiale doar mesajele electronice (email-urile) care le conveneau… restul le-au ignorat ca elemente irelevante.

Mi-ar fi plăcut să înregistrez conversaţia şi să o pun pe internet pentru amuzamentul tuturor, dar m-am trezit cam tîrziu. Cînd m-am dus acolo nu mă aşteptam să discut cu oameni în întregime raţionali, dar credeam că o să sară calul chiar atît de mult. Tocmai de aia vă spun: înregistraţi-vă întotdeauna conversaţiile (mai) oficiale. Chiar şi în situaţiile bune sau excelente pot apărea momente amuzante şi hilare care se merită reascultate mai tîrziu.

Nu mă aşteptam ca serialul dedicat lui Sorin Sotoc să se termine chiar atît de repede, dar acum va fi chiar un deliciu să îl continui. Mai ales că individul s-a trezit să mă întrebe dacă chiar îmi dau seama că ei sînt o instituţie de media (probabil în sensul că-mi pot face publicitate proastă sau poate chiar mai rău). I-am răspuns cu un gest că asta nu are nici un fel de importanţă: dacă îmi fac publicitate nu am decît de cîştigat, măcare mai aude lumea de mine şi de Supravirtual. Iar orice publicitate proastă venită din partea unei instituţii ca Alpa Newmedia şi Spinul Bihorean nu înseamnă decît publicitate bună pentru restul lumii.

Pe de altă parte, chiar interesează pe cineva fiţuica aia? Cînd lucram la pagina lor mi-a oferit cu grămada exemplare de-a Spinului Bihorean… în acele zile prin redacţie zăceau teancuri de ziare pentru cu nu le acorda nimeni prea mult interes.

Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu am reuşit să le fac azi plîngerea penală pentru folosirea de software fără drept de autor (sau fără licenţă). Dacă s-ar fi putut aş fi făcut-o deja. Dar o voi face marţi dimineaţă, aşa că nu trebuie decît să mă pun să aştept.

 

Articol preluat de aici.

Stiinta minciunii

Personajul interpretat de Hugh Laurie, doctorul Gregory House, are o vorbă universal valabilă care probabil va fi la fel de valabilă şi peste 1000 de ani: toată lumea minte. Fiecare dintre noi am minţit şi am fost minţiţi de mai multe ori de-a lungul vieţii iar motivele sînt foarte multe şi diverse: fie pentru a urmări un cîştig (material sau de imagine), fie pentru a evita ceva rău (o pierdere sau interesul unei persoanei), incapacitatea de a face faţă adevărului. Uneori minciuna îmbracă forme patologice, în care mincinosul este incapabil să spună adevărul, dar de obice ea depinde de moment şi de circumstanţe.

Minciuna are nişte mecanisme destul de clar definite, atît motivaţionale cît şi din punctul de vedere a manifestării la nivelul organismului. Detectoarele de minciuni, mai ales variantele mai moderne, se bazează tocmai pe studiul mecanismelor minciunii pentru a fi din ce în ce mai eficiente. Unul dintre articolele peste care m-am “împiedicat” în această seară tratează tocmai acest subiect (al mecanismelor minciunii) şi în puteţi găsi pe independent.co.uk.

Cu un lucru nu prea sînt de acord din ce se spune în articol: acolo se spune că lipsiţi de ştiinţa care s-a creat pentru detectarea tehnologică a minciunilor oamenii sînt lipsiţi de aproape orice şanse de a dectecta minciunile altora. Nu sînt de acord pentru că există destule metode, mai mult sau mai puţin eficiente, pe care le putem folosi pentru a detecta minciunile. Prima şi cea mai importantă este observaţia. Dacă aţi ajuns deja să v-o dezvoltaţi suficient de bine pentru a observa reacţiile fiziologice ale celor din jur ştiţi deja la ce mă refer, dacă nu… atunci mai aveţi de lucru la aia. Alte metode ţin de verificarea (directă sau indirectă) a subiectului discuţiei. Majoritatea oamenilor mint în funcţie de circumstanţe, nu îşi propun întotdeauna să îl mintă pe interlocutor aşa că nu vor da prea mare atenţie tuturor detaliilor, iar astea pot fi urmărite ulterior. Mai există şi mecanismele externe de verificare (martori, unelte diverse) prin care se pot verifica afirmaţiile cuiva. Probabil că un poliţist criminalist v-ar putea oferi mai multe informaţii decăt mine.

Aceste metode nu sînt eficiente în cazul celor care şi-au făcut un obicei din minciună şi o fac la nivel expert. Dar asta e altă “mîncare de peşte”.

Ştiinţa minciunii îşi propune doar detectarea ei, nu şi combaterea. Probabil că acest lucru este imposibil, oamenii vor rămîne mereu oameni.

Articol preluat de aici.