Ziaristul Mihai Eminescu

Nu pot să nu mă întreb cîţi dintre voi aţi învăţat la şcoală că Mihai Eminescu a fost un etern îndrăgostit, posibil neadaptat şi v-aţi rezumat la învăţarea poeziilor lui, a cîtorva lucrări de proză şi atît. Nu sînt la curent cu programa de acum din şcoală, dar pe vremea cînd eram eu prin gimnaziu şi liceu cam atît a fost tot ce am învăţat despre el. De-abia ulterior am aflat că a fost unul dintre gazetarii de seamă ai epocii lui, că aşa zisa nebunie de care a suferit a fost de fapt o înscenare pentru a-i închide gura şi de a-l izola.

Sînt multe de zis despre el, ca despre oricare altă personalitate a epocii lui, iar unul dintre subiectele pe care le-am citit pe hotnews azi încearcă să aducă cîteva informaţii suplimentare, chiar dacă numai succint. Articolul poate fi citit aici şi este un interviu al Mirunei Lepuş, o tînără de 23 de ani care povesteşte în cartea “Despre Eminescu şi ce am învăţat descoperindu-l” cum il percep pe Eminescu elevii atunci cînd refuză să înveţe fără înţeleagă prea bine comentarii kilometrice despre opera acestuia. Ea spune că “Nu poate să îţi placă Eminescu dacă nu îl citeşti. Nu poti iubi decît ceea ce cunoşti. Şi nu cunosti decît lucrurile pe care le-ai domesticit”.

Moda comentariilor kilometrice nu este deloc nouă. Au avut şi ele rolul lor, dar este oarecum limitat. Este mai uşor să înveţi pe cineva obligîndu-l să prelucreze informaţii prelucrate (digerate) deja de altcineva, dar este mult mai util să îl înveţi să gîndească pe cont propriu, să digere informaţiile aşa cum poate el mai bine. O educaţie nu ar fi completă fără această gîndire a fiecăruia dintre noi.

Vă sugerez să cititţi articolul şi chiar să cumpăraţi cartea Mirunei. Eu o voi căuta cu siguranţă prin librării în perioada următoare.

Articol preluat de aici.

Mihai Eminescu cel sfint

Mai zilele trecute am scos un “aoleu” cînd am citit despre melodiile pe care Florin Salam le-a înscris pentru Eurovision (evident, nu s-au calificat, dar asta este altă poveste). Ieri am scos alt “aoleu” şi am început să rîd. N-am abordat subiectul pentru că mi s-a părut o glumă proastă, una dintre acele aberaţii cu care nu prea are rost să-ţi pierzi timpul.

Şi totuşi, se pare că nu e tocmai glumă, cel puţin din punctul de vedere al unora. Cică, spun ziarele pe care le-am parcurs, poetul Mihai Eminescu a fost propus pentru canonizare. Aoleu, a înnebunit lupul! (mai ştiţi reclama, nu?). Ba mai mult, într-o scrisoare adresată marţi patriarhului Daniel s-a susţinut de către Liga Scriitorilor din România ca ei speră că propunerea “va găsi ecoul cuvenit la Sinodul Bisericii Ortodoxe Române pentru a-l aşeza pe Mihai Eminescu la locul cuvenit în calendarul Sfintilor Ortodocşi Români”.

Potrivit reprezentanţilor Ligii poetul ar merita canonizat din mai multe motive, inclusiv pentru faptul că dintre cele 46 de volume cu aproximativ 14.000 de file scrise de poet şi aflate la Academia Română “răzbate spiritul naţional-ortodox”. S-a mai precizat că Mihai Eminescu a urmat între anii 1858 şi 1860 şcoala primară National Hauptschule (scoala primară ortodoxă orientală) din Cernăuţi şi că în poeziile şi articolele de presă, în căutari ştiinţifice şi studii filosofice “Eminescu reaminteşte mereu de prima imagine văzută la naşterea sa, un Hristos blînd si iubitor, luminat la chip de o lumină de candelă”.

Zău? Pe bune? Eu mă întreb, aşa, retoric, ce droguri prizau cei din liga scriitorilor cînd au redactat mesajul în cauză. Pentru că dacă, cumva, nu au fost drogaţi cînd au scris aberaţia aia eu i-aş trimite direct la ospiciu, bine izolaţi de lumea exterioară şi îmbracaţi într-o cămaşă de forţă ca să nu-şi facă şi mai mult rău.

Ca să completez abordarea indivizilor de la liga scriitorilor trebuie să menţionez că în scrisoarea adresată patriarhului Daniel ei afirmă ca Mihai Eminescu se trage dintr-o familie ortodoxa, caminarul Gheorghe Eminovici. Tatăl poetului provenea dintr-o familie de ţărani români-ortodocşi din nordul Moldovei, iar Raluca Eminovici, mama poetului, născuta Jurascu, era ortodoxă. Ei, şi? Faptul că părinţii săi erau ortodocşi nu garantează în nici un fel faptul că şi el era ortodox. Credinţa este în întregime personală.

Nu pot spune că l-am studiat pe Mihai Eminescu (ce-am învăţat în şcoală nu este tocmai studiu, nu la nivelul la care îl înţeleg eu)… dar, din ceea ce ştiu despre el abordez o perspectivă mai apropiată de a lui Cristian Tudor Popescu. Acesta nu crede în teza unui om profund aplecat asupra religiei prtodoxe: “Mihai Eminescu, pentru cine l-a citit, este este nu un naţionlist, înainte de a fi naţionalist ortodox, este  un raţionalist şi e ortodox numai în sensul literal al cuvântului ortodox, care înseamnă dreaptă gîndire. Este cel mai mare raţionalist român, un om foarte exact în gîndire. Eminescu era cunoscător şi al altor religii decît religia ortodoxă, avea cunoştinţe de islam, de budism, de hinduism”.

“Poate că ar trebui să fie considerat sfînt, dar nu printre preoţi, ci printre scriitorii români, pentru că a fost un om rar prin caracterul lui. La noi, la scriitorii români, talent avem, geniu, se întîmplă destul de des, dar în ceea ce priveşte caracterul, scriitorii români au stat foarte prost”, spune CTP despre locul pe care ar trebui să-l ocupe Mihai Eminescu în ierarhia poeţilor români. Articolul întreg este aici.

Articol preluat de aici.