Aici este o farmacie și avem aici tot ce doriți.

O bătrînică trecută de 80 de ani, dar foarte cochetă, intră într-o farmacie.
− Vă rog, aveți anestezice?
− Da, doamnă.
− Și antireumatice?
− Da, doamnă.
− Și aveti Viagra?
− Da, doamnă.
− Aveti și cremă antiriduri?
− Da, doamnă.
− Alifie pentru hemoroizi?
− Da, doamnă.
− Și din întîmplare, aveți somnifere?
− Da, doamnă.
− Ceva medicamente pentru memorie?
− Daaaa, doamnăăăăă.
− Aveți…
− Vă rog, doamnă, aici este o farmacie… și avem aici tot ce doriți. Care este problema?
− Uitați, eu mă voi căsători în curînd cu iubitul meu care va implini luna aceasta 95 de ani… și am dori să știm dacă putem lăsa la dumneavoastră lista noastră de cadouri.

copil pui gaina

Stiinta: Seringa fara ac care injecteaza pulberi

Nu de puţine ori pînă acum am auzit că unora (prieteni sau cunoştinţe) le era sau le este frică de ace. Mai precis: de acele siringilor care sînt folosite în cazul injecţiilor. Motivele sînt diverse, variind de la simpla neplăcere a unui obiect ce-ţi pătrunde prin piele pînă la o adevărată fobie, dar pînă acum nu prea au existat alternative la siringile cu ac. De asemenea, toate injecţiile pînă acum (cel puţin cele pe care le-am primit) au folosit lichide (fie medicamente, fie vaccinuri) care au fost introduse în organism.

Azi am aflat despre un tip de seringă fără ac care foloseşte pulberi în loc de lichide pe care le injectează folosind un sistem care funcţionează pe baza forţei Lorentz. Siringa a fost inventată de Ian Hunter şi Noga Hogan de la MIT (Massachuttes Institute of Technology) împreună cu Andrew Taberner de la Universitatea Auckland (Noua Zeelandă).

Stiinta Seringa fara ac care injecteaza pulberi /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Tratamentul bolii Parkinson,Noutati Good Samaritean – Centru de ingrijire varstnici, azil de batrani, Fundatia Aliabis, in Oradea, Bihor, Romania

Chiar dacă nu există un tratament care să vindece boala Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor şi prin modificarea stilului de viaţă (menţinerea unui stil de viaţă cît mai activ). Simptomele bolii Parkinson se datorează unui deficit de dopamină, aşa că cele mai multe medicamente au fost numite dopaminergice pentru că ţinteau spre eliminarea problemei: să substituie lipsa de dopamină, să duplice acţiunea acesteia sau să oprească metabolizarea ei. În general simptomele pot fi controlate cu succes dacă tratamentul este adaptat evoluţiei bolii, de asemenea se pot reduce efectele adverse.

Tratamentul bolii Parkinson,Noutati Good Samaritean – Centru de ingrijire varstnici, azil de batrani, Fundatia Aliabis, in Oradea, Bihor, Romania.

Caminul de ingrijire virstnici, azilul de batrini Bunul Samaritean: Noutati Îngrijirea bolnavilor de Alzheimer

grijirea bolnavilor de Alzheimer

Categoria: Noutati Diagnosticarea bolii Alzheimer este dificilă deoarece medicul se bazează în principal pe informaţiile oferite de persoanele apropiate pacientului referitoare la schimbările de comportament. În sprijinul diagnosticului se fac o serie de teste în completarea informaţiilor oferite de anturaj şi la evaluarea sănătăţii mintale şi a memoriei pe termen scurt (prima care cedează). Nu există un tratament pentru Alzheimer, dar există o mulţime de medicamente şi de acţiuni din partea îngrijitorulor care ajută la ameliorarea funcţiilor mentale şi amînarea evoluţiei bolii.
22 ianuarie 2012, 01:24:00

Detalii

Noutati Îngrijirea bolnavilor de Alzheimer

Cobaii Romaniei

S-a spus pe la ştiri zilele astea că România se află printre ţările în care s-au găsit cobai mai uşor decît prin alte părţi în cadrul unui studiu care trebuie făcut aiurea prin lume înainte de lansarea unui medicament. S-au prezentat mai multe motive, cum că se plătesc mai puţini bani decît prin alte părţi, că se dau bani doar la doctor şi la pacient (cobai) iar unora nu le place asta (spitalele vor şi ele partea lor, evident), că pe aici sînt o mulţime de fraieri care se aruncă cu capul înainte pentru nişte bani, inclusiv în testarea de produse farmaceutice ale căror efecte nu sînt în întregime cunoscute, etc etc.

Probabil că toate astea sînt adevărate, însă nu e tocmai complet. Noi, ca popor, sîntem cobai de zeci de ani. Mulţi dintre români s-au născut cobai şi vor muri cobai, poate chiar fără să fie conştienţi de acest lucru. Este o a doua natură, dacă îi pot spune aşa, chiar dacă nu-s sigur că nu ţine loc de singura natură… pentru unii e tot ce ştiu şi nu-s în stare să iasă din colţişorul propriu.

Ca să rămîn la tema medicamentelor, pe români se testează de ani buni tot felul de produse din afara ţării fără să le dea prea mult de ales. Producţia internă de medicamente a fost afectată drastic, mai ales după ce activitatea institutului Cantacuzino a fost periclitată o bună bucată de vreme (şi nici acum nu cred că şi-a revenit pe deplin). Asta în loc să începem să exportăm medicamente, mai ales că avem cu ce. Oare valurile de vaccinări împotriva mai multor tuplini de viruşi (contra celor care acţionează predominent în sezonul rece, contra celui care provoacă cancerului de colon) cu ce vaccinuri se fac? Mă gîndesc că majoritatea tot din export sînt aduse iar efectele lor (mai ales cele secundare) nu prea au fost făcute publice. Dincolo de problema administrativă, tot la nişte testări în masă se reduc toate aceste vaccinări.

Am pierdut şirul tentativelor de administrare a crizei economice şi (sic) relansare economică care s-au luat de vreo 20 de ani încoace. La fel, am pierdut şirul reorganizărilor sistemelor medicale şi a învăţămîntului. S-a tot experimentat la greu, s-au tot copiat sisteme din afara ţării care au sau nu legătură cu modul de gîndire al românilor, am trecut dintr-un eşec în altul pentru ca acum să ajungem la un fel de toroş (un soi de mîncare compmpusă din varză cu carne).

Nu spun degeaba că românii sînt nişte cobai de meserie, în măsura în care trebuie să-şi adapteze traiul zilnic şi activităţile din domeniul lor la tentativelor unora de a face un soi de ordine. Aş spune chiar că românii sînt supravieţuitori de meserie pentru că efectele tentativelor respective le pun în pericol vieţile atît din perspectivă imediată (foame, frig, etc) cît şi din punctul de vedere al viitorului. Ce perspective de viitor au nişte cobai fără un drum concret în viaţă?

 

Articol preluat de aici.

Bani de medicamente pentru oamenii fara casa

Oamenii fără casă au devenit ceva obişnuit în ultimii cîţiva ani. Mulţi dintre voi îi vedeţi, poate că vă faceţi că nu îi observaţi sau poate chiar îi salutaţi şi vorbiţi cu ei, dar ei sînt acolo. Fie că vă place sau nu, ei sînt printre noi.

Un asemenea om fără casă s-a aciuat de cîteva luni în curtea dintre blocuri. Pe vremuri, acum vreo 20 şi ceva de ani, înainte de revoluţie, au fost trase printre blocuri nişte ţevi cu apă caldă (din alea groase, cu diametru de vreun metru, folosite în sistemul de încălzire al oraşului, cred) şi o parte a lor (cîţiva metri) sînt la suprafaţă înainte de a-şi continua traseul subteran. De-a lungul timpului animalele şi oamenii fără casă se adăpostesc în apropierea lor atunci cînd este frig, de obicei pînă se încălzeşte vremea sau îi alungă cineva.

De anul trecut a început să se adăpostească acolo tipul de care vă povestesc acum. Ne ştim din vedere, ne mai salutăm cînd trec prin curte în drum spre casă sau spre oraş şi este şi el pe acolo, de obicei seara sau noaptea, mă apelează des “vecine” şi cam are dreptate. Diferenţa este că eu stau la bloc iar el stă lîngă bloc. Astă seară mă întorceam de la antrenament (pentru cei care nu ştiu: practic kendo) şi m-a oprit din drum. Mi-a cerut bani pentru medicamente spunînd că îi vine pensia doar luni (e încă tînăr, pe la vreo 30 şi ceva de ani, cel mult 40 de ani, dar a fost încadrat în pensie pe motiv de boală – nu ştiu care, dar cam şchioapătă – pe vremea cînd avea o slujbă şi o casă). L-am refuzat: în mod normal nu aprob cerşetoria şi, în plus, nu prea port bani la mine (doar cît am nevoie). În plus, nu demult l-am văzut fumînd… dacă a reuşit cumva să facă rost de ţigări (nu ştiu dacă a plătit pentru ele, dar n-are importanţă) de ce mai cere bani pentru medicamente?

Voi cum aţi fi procedat?

Articol preluat de aici.

Institutul Cantacuzino: neglijenta sau interese

Presa de ieri a anunţat că institutului Cantacuzino i-a fost retrasă pe 8 februarie licenţa de producere a produselor injectabile, inclusiv a vaccinelor, de către Agenţia Naţională a Medicamentului pentru că i-a expirat standardul de bune practici de fabricaţie. Anunţul a fost făcut de directorului institutului, Radu Iordăchel, la audierile Comisiei de sănătate a Camerei Deputaţilor. Printre produse injectabile şi cele 10-12 vaccinuri produse de institut sînt vaccinurile antirabic, antitetanic, BCG şi antigripal.

Odată cu retragerea licenţei Agenţia Naţională a Medicamentului a hotărît că serul care îi protejează pe bebeluşi de tuberculoză trebuie scos din maternităţi pentru că produsul a expirat.

Radu Iordăchel a mai precizat că Institutul Cantacuzino cere Ministerului Sănătăţii prelungirea termenului pentru retehnologizarea liniilor de fabricaţie pînă la sfîrşitul lui 2010 pe motiv că institutul a început încă de anul trecut procesul de retehnologizare pentru obţinerea unor standarde impuse de UE (GMP – bune practici de fabricaţie). Vechea licenţă a expirat în decembrie anul trecut.

Efectele negative ale continuării stării de fapt ar duce la pierderea serviciului celor 450 de persoane care lucrează în linia de fabricaţie a institutului şi eliminarea de pe piaţă a singurului producător de vaccinuri românesc. Cu alte cuvinte, am depinde în întregime de importuri. Chiar dacă ecourile scandalului gripei aviare s-au mai atenuat sub strigătele altor scandaluri, mult mai curente, ele încă există şi pot răbufni oricînd.

Personal nu pot să nu mă întreb în ce măsură starea de fapt este efectul negiljenţei sau dacă este efectul unor interese financiare. Concurenţa în producerea de vaccinuri este incredibilă dacă ar fi să iau în considerare frica pe care pandemia de gripă porcină, scandalul vaccinării împotriva cancerului de col uterin la fete şi amintirea gripei aviare le-au sădit în unii, dacă ar fi să iau în considerare numărul mare de miliarde de euro investiţi în “protecţia” pe care vaccinurile o oferă (sau nu prea) împotriva diverşilor viruşi.

Ca să revin la subiect, directorul institului Cantacuzino a precizat că produsele realizate de ei sînt de calitate, că sînt unele sectoare de fabricaţie unde modernizarea liniilor de fabricaţie este deja începută, în altele s-a adus aparatura astfel încît modernizarea s-ar putea să fie terminată mai devreme de sfîrşitul anului pe anumite segmente.

În cadrul discuţiilor de la Comisia de sănătate a Camerei Deputaţilor s-a ridicat problema ca Institutul Cantacuzino să devină obiectiv de interes strategic, aceasta fiind, de asemenea, în atenţia Ministerului Sănătăţii. Directorul Agenţiei Naţionale a Medicamentului, Daniel Boda, a precizat că nu a retras licenţa pentru realizarea vaccinurilor ci, de fapt, a expirat autorizaţia GMP.

Discuţiile de la Comisia de sănătate a Camerei Deputaţilor nu au clarificat problema de bază pentru care a fost solicitată această întrunire între parlamentari şi reprezentanţii ANM, ai Ministerului Sănătăţii şi cei ai Institutului Cantacuzino, respectiv cea privind vaccinul BCG. Întrucît Comisia de sănătate s-a arătat nemulţumită de rezultatul acestei întîlniri a solicitat în scris celor prezenţi toate notele pe care şi le-au transmis unii altora legate de subiectul vaccinurilor BCG.

Articol preluat de aici.