Monica si Irinel Columbeanu

Azi am aflat că Monica şi Irinel Columbeanu vor să divorţeze, că Monica a depus actele pentru a finaliza complet această căsătorie de vis, că vrea custodia fetiţei şi că vrea să revină la numele de fată. Cu alte cuvinte, o vom recunoaşte sub identitatea Monicăi Gabor, dacă nu cumva vrea să se mărite din nou cu alt bogătaş micuţ la înălţime şi la minte dar  mult mult mai în vîrstă.

Oare mai trebuie să spun că mass-media a dat năvală asupra acestui subiect?  Chiar trebuie? La cîtă atenţie li s-a acordat poamelor astea de-a lungul timpului nu mai este nevoie să menţionez asta. Mi se pare de-a dreptul hilar şi parţia greţos modul în mass-media îi urmăreşte şi le înregistrează orice mişcare… cu atît mai mult cu cît ei caută atenţia reporterilor. Am auzit că naşterea fetiţei a fost difuzată la tembelizor, ca şi cum ar fi o dovadă că ar fi chiar a lor (o fi a mamei ei, dar nu-s tocmai sigur că Virinel îi este tătic), dar am avut de făcut lucruri infinit mai bune decît să urmăresc aşa ceva.

Personal există un singur lucru care mă nedumereşte, ba chiar mă şi miră un pic: cum de au ajuns să se căsătorească două poame din astea? Că bătrînelul de Virinel a poftit la o bucăţică tînără şi bună mi se pare normal, doar e bărbat, cel puţin în aparenţă. Că ea i-a urmărit mereu banii iar mi se pare normal… doar e tînără şi frumoasă, e piţipoancă, vrea şi ea un trai îmbelşugat iar acum îi este asigurat. Dar pentru asta nu era obligată să se mărite cu el, era suficient să discute cu Ana Lesko, una dintre predecesoarele ei… Ea a făcut rost de bani de la Irinel fără să fie măritată.

Nu am băgat degeaba articolul ăsta la categoria Cocalari şi piţipoance, doar cei doi se încadrează perfect în categoria asta. O fi un pic mai stilat şi mai bogat decît majoritatea cocalarilor, dar în adîncul sufletului Irinel nu a reuşit să iasă din categoria asta de cînd am auzit prima oară de el. Este doar un fustangiu bogat trecut cu mult de prima tinereţe care n-a făcut mare lucru cu viaţa lui. Chiar şi averea i-a fost făcută de tăticul.

N-are rost să menţionez scandalurile Monicăi Gabor-Columbeanu, mai ales că ştiu cît de grosolan exagerează mass-media. Dar ele există bine documentate prin arhivele media şi pe reţea (internet). S-au spus o droaie de lucruri despre ea, nu prea multe bune. Nu ced că va descoperi dintr-o dată, după despărţirea de Irinel, vreo urmă de genialitate sau ceva prin care să iasă în evidenţă într-un mod util.

Revenind la subiect, adică la divorţul lor, năvala de azi a reporterilor pe acest subiect nu este decît finalul foarte previzibil al unei relaţii condamnate din start. Singurele două lucruri bune care au ieşit din chestia asta sînt naşterea fetiţei şi faptul că au dat de lucru unei adevărate industrii a bîrfelor şi manelizării românilor. Nu mă înţelegeţi greşit: cele două elemente ale realităţii româneşti ar fi existat şi fără existenţa celor doi, dar ce poate fi mai şocant decît căsătoria unei tinere frumoase şi cam şmechere cu un bătrînel bogat şi cam pămpălău? Este un subiect de senzaţie despre care unii consideră că e bine şi interesant să discute.

 

Articol preluat de aici.

Adrian Minune şi Florin Salam acuzaţi

Frunzărind un pic internetul românesc (adică paginile de ştiri) am regăsit o ştire pe care am auzit-o în trecere în ultimele zile, dar căreia nu i-am dat prea multă atenţie. Nu-mi plac manelele, nu mă interesează deloc vieţile maneliştilor, aşa că am ignorat chestia cu cea mai mare graţie (sau, cel puţin, atîta cît sînt în stare eu să ofer ).

Ştirea este una banală, din punctul meu de vedere: Adi Minune şi Florin Salam au fost aduşi pentru audieri la poliţia din Bucureşti în calitate de martori. Pe urmă situaţia lor s-a schimbat: primul a fost învinuit pentru favorizarea infractorului iar al doilea pentru mărturie mincinoasă. Dosarul are ca subiect agresarea unui paznic de către fiul lui Nuţu Cămătaru, acesta din urmă fiind cercetat pentru tentativă de omor.

Personal nu mă miră deloc că au fost puşi sub învinuire pentru favorizarea infractorului şi tăinuire mincinoasă. Doar au vrut să-şi pună pielea la adăpost de clanurile mafiote, iar colaborarea cu poliţia nu este punctul forte a categoriei de persoane din care fac parte cei doi. Nu, nu mă refer la faptul că-s ţigani sau cîntăreţi de manele, mă refer la categoria de persoane care au legături (directe sau nu) cu clanurile mafiote. Nu ştiu dacă-s mafioţi şi nici nu pot face o asemenea afirmaţie, dar cu siguranţă au cîntat pentru mafioţi şi nu doar o singură dată, au avut de-a face cu ei şi ştiu ce le poate pielea.

Ceea ce mi-a atras, totuşi, atenţia, este mediatizarea (de ce nu, excesivă) de care au parte cei doi. Oricît de cunoscuţi/admiraţi/dispereţuiţi sînt de către românii răspîndiţi aiurea prin lume, eu nu aş fi acordat chemării la audieri şi punerii sub acuzare mai mult de o notă de subsol, undeva, pe ultima pagină a unui ziar oarecare. Interesul meu pentru manelişti tinde spre zero, poate de aceea îmi este greu să accept faptul că cineva ar fi interesat de vreo scenă din viaţa lui Adi Minune sau Florin Salam, oricare ar fi ea. Şi, totuşi, există oameni interesaţi de aşa ceva… şi de zgomotele pe care le oferă ei drept muzică.

Articol preluat de aici.