Dincolo de spoiala religioasă pe care creştinii o atribuie acestei perioade, paştele creştin reprezintă cea mai importantă cură de detoxifiere din fiecare primăvară după cele cîteva luni în care hrana predominantă a fost compusă din carne şi produse puse la păstrare din toamnă. Mai nou se importă tot felul de chestii, fructe, legume, diverse alimente mai mult sau mai puţin utile organismului dar foarte exotice… dar să fim serioşi: cîţi dintre români cumpără gunoaiele aduse de prin restul Europei sau de prin Asia atunci cînd au şansa de a-şi face rezerve de hrană autohntonă din timp? Obiceiurile s-au mai diluat, dar ele sînt încă prezente. Mulţi oameni dau năvală să mai cumpere cîte unul sau cîte altul din produsele importate, dar la “rădăcină” au rămas la acelaşi mod de gîndire care îi face să adune provizii ca acum două-trei decenii.

N-am de gînd să insist asupra perspectivei creştine asupra postului, mă interesează mult prea puţin tinzînd spre deloc. Nu este decît un motiv oarecare (pot fi alese oricare alte motive) aplicat asupra unui proces esenţial organismului uman: scăparea de toxinele acumulate. Chiar dacă preţurile tot mai mari şi anumite norme europene au lovit în obiceiurile tradiţionale de tăiere a porcului de Ignat şi de consumare a mîncărurilor grase de-a lungul ierni oamenii tot caută să le urmeze în continuare. Este în natura umană, ba chiar în chimia lui aş putea spune, de a căuta cele mai bune metode de a se proteja de frig. Odată cu venirea primăverii este obişnuit să o dăm în partea opusă şi să consumăm multe legume şi fructe, mai ales pentru că ne sînt la dispoziţie. Atunci cînd se face ordonat, după anumite reguli, acestei reacţii naturale i se mai spune cură de detoxifiere. Dacă se mai adaugă ceva chestii religioase el devine (aproape) peste noapte post. Creştinii intră azi în postul paştelui, adică acea cură de detoxifiere şi rugăciuni care vor dura 48 de zile. Le doresc cură plăcută. Şi da, ştiu că pentru ei este mult mai mult decît atît.

 

Articol preluat de aici.