Romania, statul care isi discrimineaza proprii cetateni cu ajutorul tiganilor

Mi-e greu să mă simt discriminat, această perspectivă nu este în natura mea indiferent cît ar încerca unii să mi-o impună, dar dacă ar fi să mă simt discriminat atunci cu siguranţă folosirea tot mai intensă a apelativului de rrom (sau rom, romanes, etc) adresat ţiganilor s-ar încadra foarte bine printre factorii declanşatori.

Aşa cum am mai spus-o şi aici, dar şi pe ţiganii.ro, de mai multe ori: cuvintul istoric folosit pentru denumirea etniei este de ţigani. Dacă ei vor să schimbe modul în care lumea le priveşte etnia sînt liberi sa o facă, este chiar indicat să încerce să şteargă aspectul negativ al relaţiei lor cu cei din jur – chiar le doresc acest lucru. Dar o schimbare a denumirii etniei nu îi va ajuta cu nimic atîta vreme cît nu îşi schimbă atitudinea: oamenii îi vor trata la fel şi peste 1 ani, şi peste 10 ani sau peste un secol. Partea proastă este că, folosind apelativul de rom (cu derivatele lui), lumea îi va trata pe români aşa cum îi tratează pe ţigani – unii au şi început să o facă, atît dintre români cît şi din membrii altor naţii. Asta înseamnă o uzură a demnităţii unui popor şi a imaginii de sine, ce alt motiv de discriminare mai bun puteţi găsi?

Poate veţi spune că asta-i o prostie… dar dacă nu sînteţi în stare să vedeţi conexiunile dintre imaginea de sine a unui popor şi încercările unora dintre ţigani (prin orice mijloace pe care le au la dispoziţie, inclusiv mass-media) de a ne îngenunchia nu înseamnă că aceste conexiuni nu sînt acolo. Iar statul român asistă impasibil, atunci cînd nu îi încurajează, să facă acest lucru.

Nu le pot spune rromi (sau romi sau romanes) celor din etnia ţiganilor pentru că apelativul ăla e doar un furt pe faţă, o insultă adresată românilor. Voi cît vă mai lăsaţi insultaţi?

articol Tigani Romania, statul care isi discrimineaza proprii cetateni cu ajutorul tiganilor /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Din nou Corneliu Vadim Tudor

Din ce văd insultele lui Corneliu Vadim Tudor face din nou cap de afiş al ştirilor… se tot spune că este deja caz penal dar va mai trece ceva apă pe Crişul Repede (sau pe Dîmboviţa, după cum vă place) pînă să facă pîrnaie pentru rahaturile pe care le scoate pe gură (şi nu numai). Dacă oricare dintre noi, cei consideraţi a fi români obişnuiţi, am fi făcut aceleaşi lucruri pe care individul ăla cu post de europarlamentar le-a făcut în faţa camerelor de filmat am fi fost demult arestaţi şi băgaţi la mititica după corecţia de rigoare. De fapt, ţinînd cont de numărul de poliţişti de la faţa locului, am fi ajuns direct la pîrnaie pentru aia.

Dar nu, lui Corneliu Vadim Tudor i s-a permis să stea în locaţia respectivă (pe care ar fi trebuit să o evacueze pe loc, din cîte ştiu – dar nu cunosc nici toate detaliile problemei şi nici nu am studii juridice) şi apoi să plece în drumurile lui, liber şi nevătămat. Cel puţin fizic, că despre problemele psihice doar el le ştie, el şi medicii de specialitate. Oricum, îmi este clar că sînt mai mult de o grămadă.

O fi deranjant, o fi nesimţit… ba mai mult, o fi deranjant de nesimţit, dar încă nu s-a atins nimeni de Vadim aşa cum ar fi trebuit să o facă şi să-l trimită la răcoare pentru cîteva ore bune, măcar o noapte. Frate-său a ajuns la spital în urma scandalului, probabil nu o fi rezistat urletelor de maimuţoi speriat, dar el e încă bine mersi. Cercetarea penală a fost declarată sus şi peste tot, nu ştiu exact pentru ce, dar posibilele acuzaţii sînt numeroase… au de unde să aleagă.

Trebuie să recunosc un lucru: este foarte probabil ca Vadim să nu mai fie încă în viaţă dacă aş fi fost eu în locul femeii trimisă să-i evacueze pe cei de la PRM. Nu-mi place violenţa şi prefer să o evit de cîte ori am ocazia, dar în anumite condiţii nu pot răspunde decît cu violenţă atunci cînd cineva reprezintă o ameninţare directă şi imediată. Din ce am perceput la tv, Corneliu Vadim Tudor şi acoliţii din jurul lui (doar nu credeţi că singur, fără nici un fel de protecţie din partea propriilor oameni, ar fi avut tupeul şi nesimţirea să facă scandalul de ieri) are toate şansele să devină un asemenea pericol. Iar rezolvarea ar fi imediată, mult mai simplă decît justiţia românească actuală.

 

Articol preluat de aici.