Un tir clatinindu-se din cauza vintului


Nu stiu cum va simtiti voi urmarind filmuletul, dar pe mine m-a reusit sa ma amuze. Stiu, stiu… nu e deloc placut sa fii in sau prin preajma tirului in asemenea momente, dar sa stai in cur in fata calculatorului sau lenevind in pat urnarind inregistrarea e amuzant.

Semafoare fără număr

Ieri după masă am dat o fugă pînă în Timişoara, pe la un antrenament de kendo. Drumul pînă acolo n-a fost unul obişnuit, deşi în ultimii ani l-am făcut destul de des. Nu foarte constant în ultimul an, dar în timp s-au adunat. Ce mi-a atras atenţia cel mai mult au fost semafoarele între Oradea şi Timişoara. La un moment dat le-am pierdut şirul şi n-am mai stat să le număr, dar numai între Oradea şi Salonta sînt 7 bucăţi. Cred că din Salonta spre Arad sînt cel puţin tot atît.

Se spune că după ploaie ies ciupercile, şi nu-s deloc puţine. Oare ce a trebuit să se întîmple, cît de groaznică vijelie i-o fi apucat pe cei de la drumuri de au început să facă gropi, să repare podeţe, să lărgească drumuri naţionale tocmai pe secţiunea asta. Ca să nu spun că nici nu sînt bine sincronizate: în apropiere de Chişinău Criş, în direcţia Oradei, sînt două semafoare la distanţă de aproximativ 1 km unul de celălalt. Ieri am scăpat de primul (după ce am aşteptat vreo doua minute) doar pentru a ajunge la al doilea şi am mai sta un pic să treacă pe verde şi să pornesc mai departe. Dacă n-am pierdut aproape jumătate de oră doar cu ele n-am pierdut nici un minut.

De starea drumurilor naţionale, cel puţin pe secţiunea asta, mai trebuie să pomenesc? Între Arad şi Timişoara calitatea lor este bună în cea mai mare parte, dar între Oradea şi Arad e plin de gropi de denivelări. Există mici sectoare cu drum bun, neted, dar şi acolo au dat-o în bară drumarii noştri. În primul rînd că sînt prea scurte. În al doilea rînd, acum cîţiva ani s-a făcut un fel de centură în apropierea unui sat de pe drum (pe moment în scapă numele), era una dintre puţinele porţiuni drepte şi bune unde puteai prinde puţină viteză ca să recuperezi timpul pierdut. Acum porţiunea aia a fost lărgită şi înălţată… dar numai pe bucăţi. Practic, acolo sînt nişte diferenţe de nivel destul importante şi dacă nu eşti atent te zguduie destul de bine. Nu e nevoie să ai viteză pentru a zbura un pic, dar dacă se întîmplă să ai simţi cum ţi se desface maşina sub cur.

Şi pentru astea toate plătim rovignetă… fie ea şi electronică. Dacă tot am pomenit de ea, trebuie să menţionez că luni am fost să-mi iau una. Şi da, sînt primul care susţin că am fost fraier.

Articol preluat de aici.

Rovigneta şi taxa de 28 euro pe an

Da, atît costă rovigneta acum: 28 de euro pe an, cel puţin pentru autoturisme. Am reţinut taxa asta pentru că mă simt vizat. Valorile taxei pentru utilizarea drumurilor naţionale variază în funcţie de categoria de maşină: 28 de euro pentru autoturisme, 96 de euro pentru vehiculele de marfă cu masa pînă la 3,5 tone, 320 de euro pentru camioanele cu masa între 3,5-7,5 tone, 560 de euro pentru camioanele cu masa între 7,5 si 12 tone şi vehiculele de transport pasageri cu mai mult de 23 de locuri, 720 de euro pentru camioanele cu masa mai mare de 12 tone şi trei axe şi 1.210 tone pentru vehiculele cu masa mai mare de 12 tone şi patru axe.

Pînă acum am plătit taxa aia de drum cel mult ocazional din cauza stării proaste a drumurilor de pe la noi. Am fost zilele trecute pînă în Salonta iar drumul nu a fost deloc unul neted. Pe lîngă secţiunile în care era lărgit sau se astupau craterele adînci de cîţiva metri în asfalt şi zona imediată ca urmare a reparării unor poduri, în foarte multe zone circulai pe drumul naţional de parcă ai fi fost pe o barcă pe Dunăre: drumul ăla a tot fost cîrpit în ultimii ani iar cîrpăcelile alea nu sînt toate la acelaşi nivel. Nu s-a prea ostenit nimeni să verifice dacă drumul este neted ca-n palmă pe toată lăţimea şi lungimea lui (aşa cum ar fi trebuit), aşa că acum există o mulţime de mici sau mari denivelări pe care ajungi să le simţi. Să oferi asemenea drumuri şi să ceri o taxă pentru întreţinerea făcută de mîntuială este furt pe faţă. Despre drumul spre Satu Mare, Zalău sau Marghita nu mai scriu nimic, e posibil să-mi aduc prea bine aminte de craterele din ele care nici măcar nu au fost astupate cu nisip (de ceva mai trainic nici nu se pune problema) şi e posibil să transform această însemnare într-o listă lungă de înjurături la adresa drumarilor. Poate că aceştia ar avea nevoie să le audă, mai ales şefii, dar nu scrise pe reţea ci spuse-n faţă cu accentul şi tonalitatea cele mai potrivite.

De azi intră în vigoare rovigneta electronică. Asta înseamnă că va exista o bază de date centralizată care va conţine toate plăţile făcute şi nişte camere de filmat pe drumurile naţionale care vor înregistra maşinile care trect şi vor fi verificate numerele acestora. Poate că o să mi duc să achit o rovignetă înainte de ieşi din oraş, încă nu-s sigur, sau poate că o să-i dau direct în judecată pentru abuz la prima amendă pe care o voi primi. Iar amenizile nu-s deloc mici: între 250 si 500 de lei pentru autoturisme, între 750 şi 1.200 pentru vehiculele cu masa maxima de 3,5 tone şi poate merge pana la 4.500 de lei pentru camioanele cu masa de minim 12 tone si patru axe. Odată cu aplicarea amenzii contraventionale şoferilor li se va reţine certificatul de înmatriculare a vehiculului pîna la prezentarea dovezii de achitare a rovignetei.

Se spune că CNADNR va urmări eşantioane de trafic şi va transmite către personalul care face verificări ordine de lucru privitor la datele de identificare ale vehiculelor de controlat. Adică vor fi oprite în trafic doar vehiculele pentru care există suspiciunea că detinătorii nu au achitat taxa pentru drumuri.

Articol preluat de aici.