Osanale aduse fostului rege Mihai I de Hohenzollern

Image of king Michael I of Romania (*1921)
Image via Wikipedia

Cam toată ziua de azi au fost aduse osanale fostului rege Mihai I de Hohenzollern cu ocazia aniversării împlinii a 90 de ani. Sper să nu greşesc prea tare, dar din ce-am observat au fost (şi sînt în continuare prin mass-media şi nu numai) unii care dacă ar fi fost politicos să-l pupe în fund ar fi făcut-o fără nici o ezitare.

Mihai I a fost azi prin parlament, prima oară după 64 (şi ceva mărunţiş) de ani şi a rostit un discurs care a fost difuzat cam pe toate canalele media româneşti (cel puţin radio şi televizor). N-am prea fost atent la ce-a spus, aveam treburi mult mai importante de făcut decît să-l ascult, iar accentul ciudat nu m-a mărit deloc dorinţa de a-l asculta atent. Mă gîndesc că dacă îl căutaţi pe internet o să-l găsiţi reprodus într-o duzină de locuri, cel puţin în următoarele cîteva zile. N-am de gînd să-l reproduc aici.

S-au găsit vreo doi care să se supere pentru că am scris pe twitter (textul fiind preluat automat şi pe facebook) “Într-o societate normală aniversarea zilei de naştere a unui rege trădător ar fi fost trecută sub tăcere. O tăcere ruşinoasă-“… dar n-am ce le face. Perspectiva dintre noi este opusă, am scris de anul trecut de ce consider abdicarea lui o trădare la adresa familiei lui.

Nu se spune degeaba (de exemplu) că căpitanul de navă maritimă părăseşte ultimul nava atunci cînd ea se scufundă. Din punctul meu de vedere conducatorul unui popor (oricare ar fi el) este în serviciul acelui popor şi, dacă e nevoie, trebuie să fie gata să moară oricînd pentru el. Din punctul de vedere al datoriei şi al perspectivei asupra morţii am fost mereu mai apropiat de samuraii japonezi decît de românii şi de creştinismul cu care se mîndresc unii. Poate tocmai de aceea nu pot să îi iert regelui gestul de a pleca viu din ţară pentru a trăi o viaţă banală altundeva, aiurea prin Europa. Ştiu că nu i-a fost uşor, dar a făcut-o oricum şi nu am găsit nici o dorinţă în el de a lupta pentru/de a reveni în sînul poporului care l-a produs – nici măcar atunci cînd regimul comunist a dispărut.

Ziua de azi mi-a adus aminte de două dintre articolele scrise mai demult (aici şi aici) cu acelaşi subiect. Cel de-al doilea l-am scris după ce l-am auzit pe Traian Băsescu emiţînd o părere asemănătoare cu a mea referitoare la fostul rege. Dacă Băsescu şi-ar da demisia azi din poziţia de preşedinte n-aş avea nici o problemă cu asta (ba mai mult, probabil că l-aş felicita pentru serviciul făcut ţării, dar asta este altă poveste) pentru că este o persoană oarecare (în sensul de cetăţean obişnuit al României) care a ajuns preşedinte de ţară în urma unor anumite circumstanţe politico-sociale. Dar, aşa cum am spus-o şi în primul articol, Mihai I a fost educat pentru a fi şef de stat – am alte pretenţii cînd vine vorba de el.

 

Articol preluat de aici.

Discursul de rahat din seara asta a lui Emil Boc

Emil Boc tocmai este scos la înaintare pentru a explica acţiunile de azi ale guvernului şi dacă n-aş rîde de ce spune mi s-ar face greaţă. Este prea multă vorbăraie pentru prostiile lor, se bîlbîie, transpiră, promite o mulţime de rahaturi dar chiar nu ştiu cum vor scoate bani din piatră seacă pentru toate chestiile alea.

Mereu noul prim ministru spune chestii care-s cunoscute muullltttă vreme….: am ajuns în rahat pentru că, deşi se ştie de cîţiva ani că consumăm mai mult decît producem, nu s-a făcut nimic pentru a încuraja producţia. S-a tot consumat mai departe…

Nici acum nu se face (cam) nimic pentru a încuraja producţia. Guvernul a adoptat planul de austeritate care taie la sînge din plăţile făcute la oameni (salarii, pensii, şi aşa mai departe). Promite că vor susţine programe precum prima casă (adică o chestie care este pe moarte), programul rabla (care nu a reuşit decît să scoată din impas o anumită porţiune, foarte îngustă, a economiei care numai pe producţie nu se bazează), şi aşa mai departe.

N-am de gînd să mă iau de toate detaliile discursului, de toate greşelile lui Emil, am lucruri MULT mai bune de făcut. Un papagal ar spune aceleaşi chestii ca şi Boc în seara asta cu puţin efort ca să-l învăţăm… dar cred că chiar şi papagalului a ajuns să i se facă greaţă de discursul ăsta.

Articol preluat de aici.