Freelancer.com a cumparat pagina din Marea Britanie Freelancer.co.uk

După cum probabil ştiţi deja, există pe reţea o mulţime de site-uri pentru externalizarea procesului de producţie (de programe, de traduceri, şi aşa mai departe, e vorba de o listă întreagă de domenii). Cu alte cuvinte, persoane sau firme caută oameni liber profesionişti (freelancer în engleză) care să lucreze pentru ei fie temporar, la cîte un proiect sau altul, fie pe un termen mai lung. Cîteva dintre cele mai cunoscute site-uri în domeniu sînt odesk.com, guru.com şi freelancer.com, ele devenind în timp adevărate pieţe în care se oferă tot felul de slujbe.

De exemplu, pe freelancer.com au fost puse la bătaie peste 550 de mii de oferte de proiecte cu o valoare totală de peste 50 de milioane de dolari americani. Iar acum au cumpărat un domeniu concurent de pe piaţa britanic. Este vorba de freelancer.co.uk şi, astfel cei peste 16 mii de clienţi din Marea Britanie pot intra în legătură cu cei peste 1,4 milioane de profesionişti de la freelancer.com răspîndiţi în toată lumea. Termenii cumpărării nu au fost făcuţi publici.

Mai multe informaţii aici.

Articol preluat de aici.

Analiza ADN si fata oamenilor din vechime

Un articol de pe BBC.co.uk scrie despre faptul că analizele ADN-ului unor fire de păr uman din permafrostul Groenlandei a înlesnit realizarea unui portret robot al oamenilor antici. Studiul a fost publicat în revista Nature şi spune că genomul respectiv este cel mai îndepărtat genom înregistrat comparativ cu al omului modern. Persoana care l-a lăsat în urmă a trăit acum 4 mii de ani, avea ochi maro şi păr negru şi gros, deşi avea un început de chelie, iar genomul lui arată că strămoşii lui au emigrat din Siberia. El a fost nimic Inu, ceea ce înseamnă “uman” în limba celor din Groenlanda.

Profesorul Eske Willerslev de la Universitatea din Copenhaga a declarat că “am dorit recunoaşterea că el era din Groelanda, chiar dacă nu este un strămoş direct al groenlandezilor moderni”.

Mai multe în articol.

Informatie preluata de aici.

Aberatia megalomana a Catedralei Mintuirii Neamului

Unul dintre subiectele preferate ale Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani este Catedrala Mîntuirii Neamului şi dorinţa lor de a construi o construcţie megalomană (ca dimensiune). Pînă acum au avut probleme cu banii şi cu locaţia, dar ieri au anunţat că ei speră să înceapă construcţia ei în luna august a acestui an. Puteţi citi despre acest anunţ aici şi aici.

“Prin Tema de proiectare s-a prevăzut ca dimensiunile Noii Catedrale să fie următoarele: 120 m lungime, 70 m lăţime şi 120 m înălţime, iar la slujbele religioase din interiorul Catedralei să poata participa împreună 5000 de persoane”, a precizat patriarhia BOR.

Conform paginii Gîndul.ro, catedrala s-ar întinde pe 11 hectare, iar “purtătorul de cuvînt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, a spus că lucrarea ar putea costa aproape 400.000 de milioane de euro, bani în care sînt incluse finisajele, sculptura şi pictura. Clădirea va avea cinci etaje, între care trei subterane şi două deasupra solului, 12 lifturi, 250 de locuri de parcare subterane şi două spaţii de cazare, totalizînd 500 de locuri. De asemenea, lăcaşul va avea trei altare şi un pridvor care va rămîne deschis zi şi noapte. De asemenea, Catedrala va avea două hramuri: Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor) şi Sfîntul Apostol Andrei, şi s-ar putea ca la subsol să mai existe un al treilea hram Sfîntul Dionisie.”

Personal sînt împotriva unei asemenea aberaţii şi am mai multe motive pentru aceasta:

1) poporul român nu are nevoie să fie mîntuit, are nevoie să fie hrănit, educat şi menţinut sănătos.

2) măsura credinţei nu stă în dimensiunea clădirii ci în acţiunile oamenilor. Aparent BOR-ul fie a uitat, fie ignoră asta.

3) încă nu îmi este foarte clar de unde vor lua banii pentru construcţie, dar eu n-am de gînd să plătesc în vreun fel pentru megalomania altora. Mai ales că nu sînt creştin.

Oricum, sînt optimist. Ştiţi de ce? Oricît de mult va costa clădirea aia, oriciţi ani va dura finalizarea ei, de dărîmat se poate dărîma în numai cîteva minute. Cine o va face sau cînd nu ştiu… rămîne să trăim şi să vedem.

Articol preluat de aici.

BBC şi relocarea leilor de la Grădina Zoologică din Oradea

Astăzi BBC a filmat relocarea a treisprezece feline de la Grădina Zoologică din Oradea ca parte a documentarului despre lei şi cea mai mare relocare a leilor din Europa. Ei au ajuns în Oradea în urmă cu cîteva zile au venit să se documenteze despre Zoo. Operaţiunea de mutare a început azi dimineaţă, iar leii și leoaicele, dintre care cel mai în vîrsta are aproximativ 27 de ani, vor decola cu un avion al companiei Jet 2, mîine dimineaţă de pe aeroportul Ferihegy din Budapesta. Felinele vor fi transportate în Marea Britanie şi vor ajunge la Yorkshire Wildlife Park, aproape de Doncaster. Proprietarul operatorului aerian, Philip Meeson, a declarat că leii “vor fi mîndria comitatului Yorkshire”.

Dacă aici leii erau ţinuţi în cuşti de 16 metri pătraţi, pe beton, din cauza lipsei de spaţiu, la destinaţie ei vor avea un adăpost special, în cadrul rezervaţiei naturale din comitatul Yorkshire. Proprietarii rezervaţiei au nevoie de 150 de mii de lire sterline pentru construcţia adăpostului şi pentru transport, iar pînă duminică s-au strîns din donaţii un pic peste 120 de mii de lire sterline. Interesul lor a fost stîrnit de ce au citit în mass-media despre condiţiile în care erau ţinuţi leii la Grădina Zoologică de la noi.

Povestea felinelor a ajuns destul de cunoscută în Marea Britanie, după ce proprietarii rezervaţiei Yorkshire Wildlife Park au desfăşurat o campanie intensă pentru a atrage atenţia asupra conditiilor în care trăiesc leii de la Gradina zoologica din Oradea. Ca parte a campaniei de salvare a leilor ei au creat şi o pagină pe internet, o găsiţi aici.

Pînă acum, dintre cei 18 lei de la Grădina Zoologică din Oradea, trei exemplare tinere (Suzana, Perita și Aneta) au fost trimise în Africa în preajma Crăciunului, şi au ajuns în Drakenstein Park, lîngă Capetown. “La Zoo Oradea vom rămîne doar cu doi lei, o femelă și un mascul”, a declarat Daiana Ghender, administratoare a Grădinii Zoologice.

Un articol bbc despre acest subiect poate fi citit şi urmărit (are şi un filmuleţ) aici.

Articol preluat de aici.

Dezbatere hotnews: greseala a fost a lui Andrei Gheorghe sau a Codului Rutier

Cred că încep să mă obişnuiesc cu aoleu-rile cam des. De ce? Pentru că: aoleu!!! Acum vreo 25 de ore (aproximativ) Andrei Gheorghe şi un alt şofer au trecut printr-o tamponare împreună. Nimic neobişnuit, nu? Se poate întîmpla oricui, mai ales după ninsorile din ultimele zile.

Ceea ce nu se întîmplă chiar zilnic este că o persoană publică să fie implicată în aşa ceva. Aşa că ziarele şi posturile tv au profitat din plin de asta şi cam toată mass-media a început să vuiască despre eveniment. Faptul că Andrei Gheorghe a refuzat să i se recolteze probe de sînge nu a făcut decît să pună paie de foc… conform legislaţiei în vigoare acest refuz este caz penal.

Frunzărind ştirile hotnews am văzut una care mi-a atras atenţia.  Are titlul “Cine greşeşte: Andrei Gheorghe sau Codul Rutier?” şi o puteţi găsi aici. Este o dezbatere pe care cei de la hotnews doresc să o pornească printre cititori.

Cu alte cuvinte: aoleu! Adică puneţi legea sub discuţie?!?! Dacă Badea Ion sau un alt oarecare de pe stradă ar fi fost în aceeaşi situaţie nu v-ar fi păsat prea tare, dar pentru că Andrei Gheorghe a refuzat să se supună legii o puneţi sub discuţie? Păi nu sîntem cu toţi egali în faţa legilor? S-a trezit unu prost şi voi vă luaţi după el?

Articol preluat de aici.

Violenta urbana in Romania post-decembrista

Unul dintre subiectele zilei de ieri a fost violenţa urbană, cea care apare de obicei în trafic. Subiectul a fost deschis de un filmuleţ al unui pasager de către şoferul unui autobuz şi s-au continuat cu alte exemple, mai ales că s-a avut de unde alege. O simplă căutare pe youtube a dat destule rezultate. Nu vreau să reproduc nici unul dintre rezultate aici pentru că nu-mi place să încurajez prin vreun fel violenţa.

Eu zic că violenţa urbană a crescut mult pentru că oamenilor nu le mai este frică de repercursiuni. În perioada comunistă majoritatea oamenilor se gîndeau de mai multe ori înainte de a sări la bătaie sau de a-şi arăta “puterile” (mai mult tupeul, de fapt) din cauză că se ştiau pîndiţi de securişti şi turnători şi se puteau trezi cu forţele de ordine peste ei. Acum… acum aşa ceva nu mai există. Mă refer la ameninţarea mascată. Forţele de ordine acţionează doar în cazurile speciale şi doar dacă sînt chemate (e mai greu să se auto-sesizeze pentru că o bătaie durează de obicei cîteva zeci de secunde).

Nepedepsiţi, unii oameni şi-au pierdut simţul măsurii (presupunînd că l-au avut vreodată) şi au început să-şi facă propriile reguli, de obicei în detrimentul celor din jur. Treptat tupeul şi-a arătat colţii pentru a se transforma în nesimţire atunci cînd pedeapsa a întîrziat să se facă simţită. Atunci cînd educaţia este defectuoasă doar pedeapsa are efectul dorit, de a tempera violenţa cotidiană. Iar cînd şi aceasta este deficitară avem de-a face cu România de azi.

Şoferii sînt un caz mai special: nu de puţine ori am văzut cum treceau pe roşu, forţînd trecerea de pietoni. Despre accidente cu morţi şi răniţi am tot auzit. Despre bătăi între şoferi şi/sau şoferi şi pietoni mai rar, dar ele există. Tot des am remarcat şoferi care se băgau în depăşire fără să aibă vizibilitate, sperînd că se va găsi vreun alt şofer care să le facă loc pentru a intra înapoi în coloană. Uneori ei au evitat la limită coliziuni ce putea fi fatale. Alţii se băgau pe contrasens sau în orice loc disponibil, în ciuda traficului aglomerat. Da, uneori trebuie aşteptat mult în spatele maşinii din faţă, dar dacă se bagă ignorînd regulile de circulaţie nu ajută pe nimeni, doar se măreşte blocajul.

Voi ce soluţii aveţi? Pedeapsa este mai la îndemînă, dar este nevoie de o pedeapsă foarte drastică pentru a-i învăţa pe altii prin puterea exemplului. Educaţia este mai eficientă, dar e nevoie de generaţii întregi pentru a-şi face simţite efectele.

Articol preluat de aici.

Viitorul tehnologiei informatiei: toaleta Google

Din punctul meu de vedere filmuleţul de mai jos se doreşte a fi o parodie, dar şi un semnal de avertizare a ce s-ar putea întîmpla în doar cîţiva ani. Se bazează pe faptul că tehnologia informaţiei (adică computerele şi echipamentele electronice în general) au devenit o parte integrantă a vieţii noastre cotidiene, deseori în detrimentul vieţii private. O extrapolare a prezentului ne duce la toaleta Google, unde rahatul (în sensul deşeurilor organice predominant maronii) este analizat pe măsură ce este eliminat pentru a ne oferi reclame mai bune în privinţa mîncării consumate.

Repet, filmuleţul este o parodie, dar pune o întrebare bună: reclama este cheia unei afaceri bune (banu’ trage multe sfori în lumea asta, nu?), dar unde tragem limita dintre reclamă şi viaţa personală?

Articol preluat de aici.

Aberaţiile lui Benedict al XVI-lea

Am parcurs pe scurt pagina celor de la hotnews pentru a fi la curent cu ştirile de azi şi am rămas doar la cîteva. Ce mă interesează şi ce mi-a atras atenţia. Unul dintre articolele în cauză (dintre cele care mi-au atras atenţia) se referă la declaraţiile papei Benedict al XVI-lea şi îl găsiţi aici.

Subiectul declaraţiilor este unul sensibil: eutanasia. Că e vorba de Marea Britanie sau oricare altă ţară din Europa sau din lume e cam tot una, rămîne un subiect sensibil oriunde s-au infilitrat creştinii printre religiile ţării curente.

Declaraţiile papei la care mă refer, după cum apar în articol, sînt următoarele: “Sprijinul pentru eutanasie loveşte în chiar inima înţelegerii creştine a demnităţii vieţii umane”. În februarie, Benedict al XVI-lea spusese ca eutanasia reprezintă “o falsă soluţie la drama suferinţei” şi este un act “nedemn de om”.

Din punctul meu de vedere astea-s aberaţii. Eu am o altă înţelegere a demnităţii vieţii umane, una care se bazează pe respect şi pe utilitatea pe care acea viaţă o aduce celor din jur (vieţii în general şi societăţii din care face parte). Din punctul meu de vedere este mult mai important ce faci cu viaţa ta decît viaţa în sine. A trăi doar pentru plăcerea de a fi în viaţă nu este suficient. Mai ales în cazul celor cu boli terminale şi în pragul morţii. Ce mod de aţi onora viaţa este mai bun decît a alege un mod de a muri, atunci cînd acest lucru este posibil?

În mod normal eutanasia se aplică celor care urmează să moară curînd şi se face pentru a-i scuti de suferinţă sau celor în moarte cerebrală şi nu există posibilitatea de a-şi reveni din acea stare. A le refuza aşa ceva nu înseamnă decît a-i lăsa să sufere (pe ei sau pe familiile lor) şi nu este decît un act de cruzime nejustificată. O fi creştinismul o religie a dragostei (sau cei puţin aşa se susţine), dar un asemenea act de cruzime şi de ipocrizie (într-un final, faci ce vrei cu viaţa ta, nu?) nu le face bine.

Articol preluat de aici.

Noul serial coreean Secretele de la palat

Serialul „Secrete de la palat” (The great queen Seondeok în varianta engleză) este al treilea serial coreean care rulează la noi după Giuvaerul palatului şi Furtună la palat (Yi San). Toate au primit numeroase premii în lume, i-au făcut faimoşi pe actori şi regizori, pe echipele care au lucrat la ele în general. Aici au provocat aproape o isterie, am mulţi prieteni şi cunoştinţe pe care e greu să îi dezlipeşti din faţa televizorului în serile în care sînt de obicei difuzate episoadele.

Ingredientele succesului se regăsesc şi în acest serial nou, el înregistrat audiente TV foarte ridicate în Coreea şi nu numai, motiv pentru care a fost prelungit cu un numar de 12 episoade. Aşa că în loc de 50 de episoade, cîte avea iniţial, a ajuns la un total de 62 de episoade.

Toate cele trei coreene difuzate la noi serial au subiecte istorice, au fost inspirate din evenimente şi personaje reale şi sînt nişte drame, pentru că fiecare dintre personajele principale au renunţat la lucruri importante şi au suferit pentru binele altora, în general al poporului coreean. Cel puţin aşa am înţeles, pentru că nu le-am urmărit pînă acum. Dacă serialul anterior difuzat de TVR, Furtună la palat, ne-a dus în perioada dinastiei Joseun (cam pe la 1600), „Secretele de la palat” face un nou salt în timp, şi mai îndepărtat, pînă în perioada celor trei regate (Shilla, Paekchae, Koguryo).

Serialul a fost inspirat din viaţa reginei Seondeok (este biografia romanţată a acesteia) care a condus regatul Shilla în perioada 632-647 şi a fost prima regină din Coreea. Misiunea ei a fost de a-şi salva regatul de Doamna Mishil, care dorea cu orice preţ să ajungă la putere, ajungînd chiar să renunţe la dragostea vieţii ele pentru a se dedica poporului ei. Tatăl ei, regele Chinp’yong, a condus vreme de 50 de ani şi a lăsat în urma lui două fetiţe gemene. Tradiţia medievală nu permitea ca două gemene să trăiască, aşa că una dintre ele este condamnată la moarte. Pe vremea aia exista o profeţie care spunea că dacă un rege avea fete gemene samînţa bărbătească din sîngele regal va seca şi nici un moştenitor de sex masculin nu va mai urma dupa ele. Doamna Mishil şi nobilii care erau de partea ei au plănuit să le expună pe gemene astfel încît să o îndepărteze pe regină de pe tron şi să obţină ea puterea. Pentru a preveni acest lucru, Jinpyeong, îndurerată şi cu regret în suflet, o trimite de la palat pe fiica cea mică cu o slujnică cam stîngace (Sohwa). Aceasta reuşeşte să scape de urmăritori cu ajutorul unuia dintre cavalerii din Shilla (numiţi hwarangs), Munno, cel mai puternic dintre ei. Astfel, Deokman, aşa cum era numită în copilărie Seondeok, a fost aleasă pentru a fi sacrificată dar pînă la urmă nu a fost omorîtă, ci doar abandonată. După 15 ani a revenit la palatul din Shilla unde şi-a unit forţele cu sora ei geamănă, Chonmyong, pentru a lupta împotriva diabolicei Mishil şi a ocupa tronul care li se cuvenea. Cele două prinţese au fost ajutate de oameni de încredere, însă complotul pus la cale de duşmanii lor a avut ca rezultat moartea lui Chonmyong.

Serialul a fost recompensat cu 11 premii, printre care cel mai bun scenarist si cel mai bun serial al anului 2009. El este difuzat în Romania la numai o lună după încheierea trasmiterii lui în Coreea de Sud şi are episoade de 60 de minute.


regizor: Hong Kyun Park, Geun-hong Kim

scenarist: Yeong-hyeon Kim (cel care a scris scneariul pentru Giuvaerul palatului) şi Sang-yeon Park

producător: Hong-gyun Park

Distribuţia:

Yo Won Lee (Deokman / Regina Seondeok)

Kil-Kang Ahn (Jilsuk)

Tae-woong Eom (Kim Yusin)

Hyun-jung Go (Misil)

Ho-bin Jeong (Munno)

Min-gi Jo (Regele Jinpyeong)

Yeh-jin Park (Prinţesa Chunmyung)

Articol preluat de aici.

Pereche pentru tata şi Europa FM

În ultimele săptămîni Europa FM a lansat un nou concurs, el se numeşte “Pereche pentru tata” şi este dedicat taţilor singuri (văduvi, divorţaţi, cu soţiile plecate la muncă în străinătate sau cum vor ei, dar fără parteneră) care îşi cresc copiii fără alt ajutor. S-a dorit ca ei să fie înscrişi de către copii lor în concurs pentru a le fi găsită o parteneră potrivită. Mai multe informaţii despre regulamentul şi condiţiile concursului puteţi găsi pe pagina Europa FM aici. Scopul concursului este de a-i aranja cîştigătorilor (tăticului singur şi a femeii pe care acesta urmează să o aleagă dintre cele care s-au înscris sau care se vor înscrie pe măsură ce ele află mai multe despre el) o întîlnire de ziua sfîntului Valentin.

Acum aproape două săptămîni, pe 25 ianuarie, într-o zi de luni, Monica Anghel şi Bogdan Miu au anunţat în emisiunea „Deşteptarea” numele tatălui care a cîştigat şansa de a-şi găsi o parteneră pentru Sf. Valentin cu ajutorul Europa FM. A fost selectat dintre cele 20 de persoane înscrise la concurs. Este vorba de Dumitru Floari din Drobeta Turnu Severin, el lucrează la combinatul chimic din oraş, iar în timpul liber practică taximetria pentru a rotunji veniturile familiei.

Am ascultat emisiunea în care a apărut pentru prima oară Dumitru, dar de la a doua am început să mă plictisesc. Aşa că am evitat să mai urmăresc o perioadă emisiunea “Deşteptarea”. Nu mă prea interesează să-l aud pe Dumitru cum se prezintă pe sine în căutarea unei femei… mai ales că nu fac parte din publicul ţintă… şi nici el nu face parte din preferinţele mele. Nu mă înţelegeţi greşit, sînt sigur că e un tip mişto… dar, totuşi, prefer femeile.

Cîtă vreme era în studio mi s-a părut un pic aiurea să-l tot ascult, dar azi, cînd a intrat telefonic, parcă era mai în regulă. Sînt curios să aflu dacă cei de la Europa FM vor reuşi să-i facă lipeala…

Articol preluat de aici.