Violenta si filmele

În seara asta am fost să mă întîlnesc cu nişte prieteni, să mai stăm şi noi la nişte taclale, iar unul dintre subiectele de atunci mi-a atras atenţia. Consider că se merită aprofundat.

Totul a început de la menţiunea pe care am făcut-o despre un omuleţ agresiv cu care am avut tangenţă în ultimul timp pe reţea, unul care e şi cam prost pe deasupra pentru că nu pare conştient că agresivitatea asta se poate întoarce oricînd împotriva lui. Pentru moment detaliile sînt irelevante, dar cazul ăla este doar un exemplu despre cum violenţa (fie ea şi verbală) se manifestă în cadrul societăţii umane. Virtualul este doar un aspect mai nou al societăţii, dar este la fel de valabil ca si aspectele “reale” ale lumii.

Într-o formă sau alta, violenţa este mereu prezentă între oameni. Fie intenţionată sau nu, fie direcţionată spre un scop clar sau lăsată să zburde la întîmplare, fie motivată sau nu, ea există şi foarte probabil va exista mereu, atîta vreme cît există umanitate.

Creştinii s-au străduit din răsputeri să o anuleze, cel puţin la nivel de declaraţii şi de dogmă, dar adevărul este că ei au aplicat-o constant într-o formă sau alta. Cruciadele de eliberare a Ierusalimului, războaiele şi luptele interne care au măcinat Europa şi religia creştină, tribunalele Inchiziţiei care ardeau pe rug vrăjitoarele sînt doar cîteva exemple foarte succinte. Tocmai de aceea pot afirma cu uşurinţă că religiile, şi ideologiile în general, au încercat să îi dea diverse forme, să o manevreze pentru propriile scopuri.

Şi este un lucru bun. Incapacitatea de a elimina violenţa se datorează faptului că este un efect al evoluţiei. Nu doar al speciei umane, ca parte a lumii vii de pe această planetă, ci şi a evoluţiei omului de la un animal la o fiinţă educată. Violenţa are tendinţa să se propage şi să se intensifice în timp, doar prin educaţie ea poate fi blocată (temporar) şi deviată spre a anumite scopuri conform momentului şi situaţiei.

Partea proastă este că aceste scopuri le sînt inaccesibile majorităţii oamenilor, care rămîn doar simpli consumatori ai violenţei şi atît. Cel mai bun şi mai practic exemplu pe care-l pot da sînt filmele şi, indirect, televiziunile. Cîţi dintre voi v-aţi uitat la filme de acţiune, în care oamenii se omoară între ei sau luptă cu fiare şi bestii de tot genul. Serialele precum CSI şi Criminal minds sînt la modă în ultimii ani, iar fără crimele şi ciudăţeniile oamenilor nu ar avea subiecte care să le facă să fie difuzate atîta timp. O televiziune plină de comedii siropoase şi de filme de dragoste ar fi mult prea plictisitoare ca să merite urmărită.

Pe vremuri urmăream filme cu bang-bang căutînd acţiunea din ele. Acum cînd aud de vreun film de vreun film cu vreo invazie de orice fel şi vreun salvator al lumii schimb postul… sau sting televizorul. Cîţi dintre voi aprobă ştirile de la protv de la ora 17 (şi, de fapt, toate ştirile de acel gen), cu violenţa lipsită de sens, dar cîţi se uită de fapt la ele. Oamenilor le este foarte greu să se sustragă de la violenţă, este în natura lor, dar sînt atraşi cu atît mai mult de violenţa care este pusă într-un context anume. Violenţă inteligentă, aş putea spune, dar nu cred că este o exprimare foarte potrivită. Contextul acţiunii face diferenţa dintre un film de succes şi unul mediocru.

Articol preluat de aici.

Comments

Leave a Reply

*

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>