Tirajul Bihoreanului cumparat de iubaretii despre care au scris

Unul dintre articolele pe care le-am găsit pe Pagina de media (aici) prin intermediul unui prieten mi-a trezit interesul (şi zimbetul). Nu ştiu în ce măsură autorul articolul din Bihoreanul despre care se pomeneşte (şi pe care îl puteţi găsi aici) se aştepta ca tirajul din Oradea să se epuizeze în foarte scurt timp, dar se poate spune că redactorii au cam dat lovitura: au vîndut aproape în întregime tirajul ziarului (vreo 80-90% din 3.000 de exemplare) în foarte scurt timp şi au reeditat povestea a doua zi ca să ajungă, totuşi, şi la oameni iar ziarul să fie vîndut din nou. Este foarte probabil că primul tiraj a poveştii să fi fost achiziţionat (prin intermediari) de către iubăreţii care îi sînt personaje principale. Am scris “au cam dat lovitura” pentru că nu am auzit nicăieri de demisii, demiteri sau arestări pe marginea acestui subiect. Încă.

Povestea este simplă, dar nu este deloc neobişnuită: doi oameni au început o relaţie extraconjugală. Faptul că erau persoane care ocupa funcţii publice a atras atenţia asupra lor: este vorba de Simona Iancu, sefa Inspectoratului Teritorial de Muncă şi Mircea Matei, secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor. Un alt aspect al articolului este deosebit de familiar multora dintre români: anchete pentru infracţiuni de corupţie (luare de mită, fals în acte publice, uz de fals, complicitate la fals, abuz în funcţie).

Pe mine articolul nu a reuşit decît să mă amuze. Este o lecţie de afaceri (din partea ziariştilor) şi cam atît. Indiferent dacă sînt reale sau nu informaţiile din articol, ele nu sînt decît nişte mizerii de pe care se pot face bani şi reclamă. Foarte probabil nu vor avea o finalitate clară, de curăţare a societăţii româneşti.

Articol preluat de aici.

Asociatia Studentilor din Rosia Montana

Una dintre ştirile pe care le-am găsit ca mesaj în căsuţa de poştă electronică mi-a atras atenţia pentru că abordează subiectul Roşia Montană într-o manieră interesantă: îl abordează din punctul de vedere al asociaţiei studenţilor din Roşia Montană. Mesajul respectiv avea o redirectare spre un articol din Ziarul Făclia (îl găsiţi aici) care spune că asociaţia este în curs de constituire şi organizare, că este formată din copii de mineri şi că ei reprezintă o parte a viitorului Roşiei Montane.

Nu vreau să reiau aici articolul, aşa că vă las pe voi să aflaţi detaliile (dacă vă interesează) despre ce au de gînd să facă copiii ăia. Mie îmi place articolul, însă va rămîne de văzut în ce măsură vor trece la fapte. Cu vorbele este uşor: vin şi trec. Eu le urez mult succes, mai ales că ideile sînt excelente.

Articol preluat de aici.

Masurile de criza ale ungurilor

Una dintre ştirile citite un pic mai devreme m-ar fi făcut să jubilez dacă n-ar fi aruncat cu rahat în politicienii români. Ungurii au anunţat o serie întreagă se reforme (“doar” 29) menite să reducă deficitul bugetar. Este clar ungurii au şi ei problemele lor, ca toată lumea, dar, spre deosebire de politicienii de la Bucureşti, cei de la Budapesta au dovedit că au mai multă raţiune şi mai mult interes de a rezolva problemele.

Dacă politicienii noştri nu-s buni decît să aplice taxe peste taxe oferind cam nimic în schimb (cele mai mult cîteva ţepe şi datorii suplimentare), cei ai ungurilor au luat cîteva decizii pe care eu le consider foarte bune: băncile vor fi taxate, se renunţă la maşinile de serviciu şi telefoanele mobile gratuite acordate funcţionarilor, impozitul aplicat companiilor scade de la 19% la 10%, sistemul pentru absorbţia fondurilor comunitare va fi modificat în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii, salariile angajaţilor din sectorul public, inclusiv angajaţii băncii centrale, vor fi plafonate la două milioane de forinţi (vreo 7 mii de euro) pe lună.

E adevărat, nu-s economist şi nici n-am de gînd să devin aşa ceva în viitor. Dar sînt capabil de o estimare oarecare: cea mai bună soluţie pentru ieşirea din criză este o combinaţie de două acţiuni: reducerea cheltuielilor ŞI încurajarea producţiei (şi, indirect, a exporturilor). Politicienii romîni s-au axat doar pe prima acţiune şi atît… este o moarte sigură după o agonie îndelungată.

Ştirea care mi-a atras atenţia este aici.

Articol preluat de aici.

iPhone 4

A fost lasat iPhone 4. Nici o surpriză, era un eveniment aşteptat şi chiar dorit de mulţi. Este un dispozitiv care vine cu facilităţi noi, performanţe mai bune, etc. Are peste 100 de caracteristici noi şi mă gîndesc că dacă vă interesează cu adevărat performanţele lui vă puteţi interesa oricînd care sînt acelea. Ca să nu spuneţi că nu vă ajut deloc din acel punct de vedere, uitaţi-vă pe pagina celor de la Apple aici şi veţi găsi suficiente detalii despre el.

La preţurile (între 199 şi 299 de dolari cu abonament AT&T) şi caracteristicile sale, nu este decît o jucărie frumoasă care a prins la public. În ciuda faptului că pentru unii a ajuns un etalon, nu este decît un moft. N-aveţi decît să comentaţi, dar asta e: un moft. Pentru cei pe care-i preocupă în primul rînd calitatea convorbirii şi a semnalului Wi-Fi iPhone-ul nu este cu siguranţă prima opţiune. Probleme lui Steve Jobs cu reţeaua Wi-Fi tocmai la lansarea dispozitivului nu sînt decît un exemplu, probabil prost ales pentru că probleme cu reţeaua pot apărea oricînd, din o mulţime de motive. Dacă nu aţi auzit de problemele alea puteţi citi aici despre ele (le prezintă ştirile de la yahoo în engleză). Steve Jobs a încercat să o dreagă cu cîteva glume şi i-a reuşit parţiat.

Pe mine m-ar interesa altceva: în ce măsură au rezolvat problema cu apa? Am o  prietenă fericită posesoare de iPhone care l-a scăpat în apă acum vreun an şi a murit instant. Eu am scăpat un Nokia în apă murdară, încă aprins, l-am spălat cu un jet puternic de apă şi apoi l-am pus la uscat. A mai rezistat încă o lună pînă să se oxideze complet contactele şi să moară afişajul. Probabil că dacă i l-aş fi schimbat l-aş fi folosit chiar şi acum. Mă întreb în ce măsură un iPhone 4 ar rezista unui asemenea test şi cît timp.

Articol preluat de aici.

Oradea pe scurt

Zile acestea Primăria Oradea scoate la licitaţie construirea a patru parcări (în spatele Tribunalului, pe strada Independenţei, pe strada Primăriei şi pe strada Braşovului, în spatele magazinului Crişul) ca parte a unui parteneriat public-privat

Potrivit Biroului de Presă al Primăriei documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertelor se poate obţine de la primărie (camera 23 – parter) între 10 şi 30 iunie (orele 8 – 15). Termenul limită pentru depunerea ofertelor este ultima zi a lunii iunie, tot la camera 23. Deschiderea ofertelor va avea loc în data de 1 iulie în sala mare astfel: pentru parcarea de pe strada Independenţei la ora 10, pentru cea de pe strada Primăriei la ora 11, pentru cea de pe strada Braşovului la ora 12, iar pentru strada Tribunalului la ora 13.

Mai multe informaţii pot fi citite aici.

În cursul zilei de sîmbătă strada Iuliu Maniu va intra în reabilitat cu ajutorul unei finaţări majoritar europene prin Programul Operaţional Regional, iar pe durata lucrărilor traficul va fi deviat pe strada Primăriei care va avea dublu sens. În acelaţi timp cu lucrările rutere se vor reabilita reţelele de utilităţi (apă, canalizare menajeră, termoficare şi gaz). Durata de execuţie a lucrărilor se doreşte a fi de 3 luni, în două etape. Prima etapă se va derula între 12 iunie şi 30 iulie pe tronsonul dintre Bulevardul Decebal şi strada Jean Calvin (501 metri) iar în cadrul etapei a doua, între 1 august şi 15 septembrie, va fi reabilitat tronsonul între străzile Jean Calvin şi Avram Iancu (restul de 319 metri). Executantul este SC Drumuri Orăşeneşti.

Mai multe informaţii apar aici.

Viceprimarul Gheorghe Carp a anunţat azi în conferinţă de presă că Primăria nu va mai accepta majorarea consistentă a costurilor lucrărilor adjudecate prin licitaţie după semnarea contractului cu prestatorul: “Domnul primar Ilie Bolojan a dat o dispoziţie prin care stabileşte valoarea cumulată a actelor adiţionale încheiată pentru lucrări sau servicii suplimentare la maximum 15% din valoarea contractului iniţial”. Viceprimarul a menţionat că măsura a fost luată pentru a limita majorările de preţuri cerute de mai mulţi constructori care au încheiate contracte cu municipalitatea în baza reactualizării proiectelor tehnice pentru lucrările adjudecate prin licitaţie.

Informaţiile suplimentare sînt aici.

Articol preluat de aici.

Monstruozitatea de Catedrala a Neamului construita pe credit

Una dintre ştirile ultimelor zile a fost creditul de 200 de milioane de euro pe care patriarhia Bisericii Ortodoxe Române (sau BOR prescurtat) vrea să-l ia pentru a construi monstruozitatea aia de catedrală a mîntuirii neamului. Ca să nu vă străduiţi prea tare, aici este ştirea de pe Gîndul.

Hai să zicem că îi înţeleg pe preoţi că vor o construcţie megalomanică, care să îi impresioneze pe fraierii care caută adăpost spiritual şi care au impresia că zeitatea de orice fel îşi are lăcaşul într-o clădire. Hai să zicem că îi înţeleg pe credincioşii impresionaţi de clădirea care se spune că va fi simbol al mîntuirii acestui neam. Dar nu voi putea să înţeleg niciodată cît de schilod trebuie să fii ca mod de gîndire încît să crezi vreun moment că acest neam merită mîntuit, dar asta este o altă poveste.

Preoţii au apelat la această soluţie pentru că statul nu le poate da bani pentru visele lor. Desigur, (cam) nimeni nu-şi imaginează că BOR-ul ar deveni vreodată insolventă. La cîte biserici a construit în ultimii ani, la cîte alte biserici vrea să construiască deşi e criză şi oamenii au probleme de tot felul, la cîte păduri, terenuri şi construcţii le-au fost retrocedate şi, de ce nu, la cîţi fraieri contribuie la fondurile lor (pentru că trebuie să fii foarte fraier ca să crezi că ai nevoie de un intermediar între tine şi zeitatea ta) este greu de crezut, chiar şi pe timp de criză, că BOR-ul nu va putea să plătească cei 200 de milioane de euro în următorii 15 ani. Mai vor să facă rost de undeva de încă 200 de milioane de euro pentru decoraţiuni, dar asta va rămîne de rezolvat după vor avea în picioare nişte ziduri şi un acoperiş deasupra capului.

Se doreşte să fie începută construcţia în august acest an şi să fie finalizată prin 2013. Dar rămîne de văzut cît va dura pînă la urmă construirea monstruouzităţii şi, mai ales, cît va rămîne în picioare.

Articol preluat de aici.

Colectarea taxelor si impozitelor in Oradea

Tot o ştire locală mi-a sărit un pic în atenţie (o găsiţi aici) pentru că are legătură cu restanţele de taxe la nivel local. Recuperarea lor este o problemă la nivel naţional, mai ales acum cînd mulţi oameni au probleme cu banii, şi se caută soluţii pentru recuperarea datoriilor către stat. Este adevărat că o parte a lor este doar furt oficializat, dar sistemul nu prea ţine cont de moralitate: datoria este datorie. Foamea de bani este foarte acută, iar statul român este cel mai înfometat de aşa ceva… un adevărat prădător.

Articolul acesta este primul în care găsesc o încercare de transformare (pe cale judecătorească) a datoriilor către municipalitate în muncă în folosul comunităţii, mai ales că nici nu ştiam că se practică aşa ceva aici. Adică munca în folosul comunităţii în România. Este perfect normal, mai ales că nu prea şi-au făcut “publicitate” iar eu nu mă prea învîrt în cercuri care să mă aducă în preajma acestui fel de activitate. Nu pot fi decît curios să aflu mai multe despre asta, aşa că voi reveni la acest subiect. Are deja un an vechime (un an şi cîteva zile, de fapt) şi, probabil, va dura încă o perioadă bună pînă va prinde la public şi va fi realizată nu doar din obligaţie.

Aşa cum era de aşteptat, Primăria Oradea face apel la debitori ca aceştia să-şi plătească taxele şi birurile. Cineva trebuie să cîştige proiectele de înfrumuseţare a oraşului şi trebuie plătiţi gras pentru munca lor, nu-i aşa?

Articol preluat de aici.

Sensul giratoriu Transilvaniei cu Dacia

Una dintre ştirile locale (adică Oradea) din ultimele zile a avut ca subiect lucrările efectuate pe bulevardul Dacia, iar asta mi-a amintit de lucrările de la sensul giratoriu aflat la intersecţia străzii Transilvaniei cu bulevardul Dacia. Pînă în urmă cu cîteva săptămîni acolo era un semafor, traficul mergea binişor (am avut prilejul să trec pe acolo cu maşina de destule ori), iar acum totul este modificat ca urmare a planurilor primăriei. Evident, ca în majoritatea copleşitoare a proiectelor primăriei Oradea, firma constructoare a sensului giratoriu este Selina. Nici o mirare, era de aşteptat.

Poate că sînt cam subiectiv, dar n-aş putea spune că mă încîntă prea tare felul în care arată interecţia în această perioadă. Am străbătut-o în două ocazii diferite în ultimele zile şi pot spune că dacă ar fi aruncat cineva o bombă în mijlocul intersecţiei şi ar fi împrejmuit craterul ca să nu cadă în el maşinile ar fi arătat mai bine decît cum arată de fapt. Ieri au început să mute şi statuia diformă care era în intersecţie (n-am idee cînd a ajuns acolo, dar o ştiu de zeci de ani) pentru a face loc traficului deviat. Este al doilea sens giratoriu creeat pe bulevardul Dacia în ultimele luni, primul înlocuindu-l pe cel temporar de lîngă Color cu unul mai permanent, ceea ce a fost o îmbunătăţire vizibilă. Poate că, în cele din urmă, şi cel de la intersecţia cu Transilvaniei va arăta mai bine.

tirea care mi-a adus aminte de sensul giratoriu este aici şi spune că Shinheung, firma coreeană din parcul industrial Eurobusiness, a decis să ajute la înfrumuseţarea oraşului şi că va investi într-o serie de copaci care vor fi plantaţi în locul plopilor tăiaţi de pe marginea bulevardului Dacia pentru a facilita lucrărilor dintre Colors şi sensul giratoriu. Aparent celor de la Selina le-a… scăpat acel proiect, mai ales că ei s-au ocupat de înlocuirea copăceilor din spaţiul vedere dintre sensurile bulevardului. Pe un preţ extraordinar de bun, din cîte am auzit. Nu pot să le aibă chiar pe toate, nu?

Concluzia este că cineva tot trebuie să cîştige din chestia asta, chiar dacă nu se numeşte Selina iar cîştigul nu este întotdeauna vizibil orădenilor, cu atît mai mult că în ultima perioadă Primăria Oradea s-a lăudat cîteva ori că există firme care se vor implica în înfrumuseţarea unor spaţii verzi pe cheltuiala proprie. Banul vorbeşte întotdeauna şi nu există nimic gratuit sînt două dintre lecţiile de bază ale economiei de piaţă, aşa că întrebarea se pune astfel: ce au avut de cîştigat coreenii?

Articol preluat de aici.

Se inchid casele de pariuri

Motivul e simplu: este o manevră la protest la aberaţiile guvernului care doreşte eliminarea limitei minime de impozitare de 600 de lei. Au mai fost asemenea manevre de protest, sau cel puţin una de care ştiu, iar guvernul a fost obligat să revină la decizia respectivă cînd a observat că veniturile din pariurile sportive s-au redus drastic. Acum pariorii mai au opţiunea pariurilor online, aşa că profiturile rapide pentru “norocoşi” (nu este doar noroc, dar chiar şi norocul are un cuvînt de zis) nu depind doar de casieriile cu sediu în România. Nu pot spune acelaşi lucru despre guvern care ar avea probleme la impozitarea unor cîştiguri virtuale care nu se regăsesc nicicum în taxele plătite de oameni.

Acţiunea asta nu este decît o dovadă în plus că guvernul poate fi obligat să ia decizia corectă şi, probabil, că nu ar face-o din proprie iniţiativă.

Articol preluat de aici.

Asumarea raspunderii guvernului

Azi guvernul Emil Boc îşi asumă răspunderea pentru două proiecte de lege pe care le vrea adoptate, inclusiv reducerea veniturilor bugetarilor, a pensiilor şi a tuturor celorlalte chestii (ştiţi deja subiectul, a făcut de cîteva ori înconjurul ţării în ultimele săptămîni).

Guvernanţii actuali s-au dovedit a fi nişte incapabili şi din punctul de vedere al rezultatelor scoaterii Românei din criză (mai rău au aruncat-o cu capul înainte în prăpastie), dar şi din punctul de vedere al oferirii unei soluţii eficiente de acum înainte. NU îi consider capabili să-şi asume responsabilitatea pentru situaţia de acum a ţării şi să plece singuri de la putere, şi nici nu vor pleca cu uşurinţă de pe poziţiile de putere (decizie politică) pe care s-au cocoţat. Cu siguranţă vor trebui alungaţi de acolo pentru a avea vreo şansă pentru un viitor mai bun.

Li se pregăteşte debarcarea, şi este poate pentru prima oară de ceva timp (ultimii ani) în care voinţa populară este asemănătoare sau aceeaşi cu cea a partidelor politice. E adevărat, televiziunile (şi mass-media) în general au avut oarecare rezultate bune în manipularea oamenilor, însă îmi este greu să evaluez amploarea lor.

Tot azi, probabil ca urmare a manevrelor politice, cursul euro-ului creşte raportat la lei. Sau leul scade în funcţie de euro, spuneţi-i cum vreţi, e aceeaşi chestie.

Articol preluat de aici.