2014: misiune europeana spre Luna

Agenţia Spaţială Europeană a oferit o şansă importantă României în general şi la două instutiţii de învăţămînt în special: Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Universitatea Bucureşti au fost incluse pe lista centrelor de cercetare care vor contribui la dezvoltarea programelor ESMO (European Student Moon Orbiter) şi ESEO (European Student Earth Orbiter). Pînă acum România a avut doar posibilitatea de a procesa anumite date culese de sateliţii Agenţiei Spaţiale Europene.

ESEO este al treilea satelit dezvoltat în cadrul programului Education Satellite Programme şi va capta imagini ale Terrei de la nivelul unei orbite LEO, va măsura nivelul radiaţiilor şi va testa noi tehnologi spaţiale. Dacă se păstrează termenele programate, el va fi lansat în anul 2012 la bordul unei rachete Vega şi va avea o durată de viaţă de cel puţin 6 luni.

ESMO va fi primul satelit educaţional trimis spre Lună cu tehnologie inspirată de cea folosită de misiunea Smart1 şi al patrulea satelit din programul Education Satellite Programme.

Mai multe informaţii pot fi găsite pe ştiinţa.info.

Articol preluat de aici.

Donatii obligatorii in favoarea statului

Aseară eram în maşină prin oraş şi aveam radioul pornit. Una dintre ştirile pe care le-am auzit m-a făcut să ascult cu cea mai mare atenţie apoi să devin nehotărît: nu ştiam dacă urma să rîd în hohote sau să încep să înjur ca un birjar din cauza nesimţirii şi tupeului unora. Nu îmi place să înjur, mi se pare o metodă foarte ineficientă de protest, aşa că am ales prima variantă. Să rîd. Şi am rîs chiar bine. Nici asta nu a fost cu adevărat o soluţie, dar măcar mi-a oxigenat un pic sîngele şi am început să raţionez mai bine.

Nu ştiu dacă era reluarea unei ştiri mai vechi (de săptămîna trecută) cu actualizările necesare sau era una nouă, dar era una pe care doar Absurdistanul românesc o putea genera. Singurul motiv pentru care nu am încadrat-o acolo este că domeniul politic este mult mai potrivit pentru ea. Pe de altă parte, sper că a fost doar o glumă dar, nefiind atent de la început, am trecut peste menţiunea respectivă a farsei.

Pe scurt, din ce am reţinut, ştirea spunea că guvernul a făcut un cont în care toţi cei care doresc pot face donaţii pentru ieşirea din criză. Angajaţii persoanelor juridice care aparţin statului şi care nu se încadrează în reducerile de 25% (de exemplu angajaţii CEC) şi ale căror salarii sînt peste valoarea de 5000 de lei vor fi obligaţi să doneze nişte bani statului o parte a banilor pe care îi primesc.

Cu alte cuvinte, statul primeşte donaţii obligatorii. Dacă ăsta nu-i furt atunci ce este?

Articol preluat de aici.

Dacia Hamster, un vehicul hibrid din Ploiesti

În ciuda numelui hilar, Dacia Hamster este un proiect universitar dezvoltat de Facultatea “Autovehicule Rutiere” a Universităţii din Pitesti în colaborare cu Centrul Ingineria Automobilului, departamentul “Proiecte alternative de propulsie”. Lucrarea a fost realizată de studenţi masteranzi în cadrul proiectului de cercetare dezvoltat de Universitatea din Piteşti.

Maşina din imagine este o Dacia Sandero Stepway modificată, are un sistem de tracţiune 4×4 care face să se învîrte roţile din spate cu ajutorul unui motor electric. Motorizarea originală este un motor diesel de 1,5 litri dCi (i-ul de culoare verde subliniază partea ecologică a maşinii).

Mai multe informaţii şi imagini aici.

Articol preluat de aici.

Laszlo Tokes, vicepresedinte la Parlamentul European

Aparent azi e zi de circ prin parlamentele europene şi îi au ca personaje principale pe politicienii români (indiferent de naţionalitate). Guvernul lui Emil Boc este încă sub stare de asediu, iar circul din ultimele două zile va intra cu siguranţă în arhivele multor televiziuni şi, indirect, în analele istoriei. La cît s-au înjurat şi au lătrat unii la alţii numai parlamentari nu pot fi numiţi. Nici golanii de pe străzi, pentru care chemi poliţia în cazul unor bătăi, nu ar face aşa scandal. Dar nu e de mirare, noi i-am pus acolo. Tocmai a început votul moţiunii de cenzură şi în curnd vom afla dacă schimba javrele din guvern cu altele sau vom rămîne încă un pic cu cele de acum.

Pe de altă parte, alte discuţii şi parlamentări au avut loc în Parlamentul European cu prilejul alegerii unui vicepreşedinte. A fost ales Laszlo Tokes, ceea ce va fi cu siguranţă un mare dezavantaj pentru românii din România. Dar ce pot să zic, tot noi l-am trimis acolo.

Atîta vreme cît ne alegem atît de prost, de tîmpit şi de aiurea reprezentaţii (mai mult pe baza urletelor şi minciunilor scoase decît a rezultatelor) şi îi lăsăm acolo să se lăfăie pe banii noştri, ce pretenţii putem avea de la statul român?

Articol preluat de aici.

Motiunea de cenzura nu a trecut

Da. După o Zi a Circului Politic Românesc în care orgoliile s-au imflamat ca o gleznă ruptă iar jocurile de culise s-au jucat la nivel de maeştri, moţiunea de cenzură nu a trecut pentru că lipseau 8 voturi pentru a atinge pragul minim.

Da, avem un guvern de rahat, plin de incapabili şi de hoţi şi, cel puţin pe moment, rămînem cu el. Demisia nu şi-o vor da, este greu de crezut că Traian Băsescu îi va demite fără să fie obligat. Parlamentatii au avut şansa lor de a-i alunga şi au eşuat. Vor mai avea şi alte şanse, dar oare nu va fi prea tîrziu?

Da, românii au început să iasă din letargie dar nu din cauza unui simţ civic descoperit peste noape. La nivel de popor simţul civic românesc este rudimentar, nu a fost învăţat niciodată iar forma dobîndită în perioada comunistă a fost alungată după ce iniţial a fost demonizată bine. Românii ies din letargie doar din disperare, cînd le ajunge cuţitul la os şi poate chiar şi mai tîrziu. Nu ştiu cînd vor găsi puterea să alunge javrele care s-au agăţat de puterea politică şi au dus poporul ăsta în rahat, dar mai devreme sau ma tîrziu vor trebui să o facă. De preferabil mai devreme, înainte de a fi prea tîrziu.

Articol preluat de aici.

Impleticeala guvernului Boc

Azi poate fi o zi de cumpănă în istoria guvernului curent (nu-i mai dau un număr pentru că este deja mult prea mare şi prea incremental). Guvernul lui Emil Boc şi-a asumat răspunderea pentru ceea ce lor li se pare că sînt măsuri de criză, iar azi se va vota moţiunea de cenzură prin care se doreşte doborîrea lui. În ultimele luni guvernul ăsta s-a tot împleticit, gata să cadă cam la orice pas. Păreriele sînt împărţite, dar este posibil ca azi să cadă, în cele din urmă. Nu mă pronunţa asupra posibilului rezultat, prefer să aştept să-l aflu şi eu, dar cu siguranţă ăia n-ar merita doar să cadă ci şi să putrezească în închisoare. Dar asta este altă poveste.

Tot în această perioadă se aniversează două decenii de la mineriada din Bucureşti. A avut un rol important din istoria acelor zile, a dat jos un guvern. Acum nu-i mai avem pe mineri bîntuind prin centrul Bucureştiului, dar îi avem pe politicieni bîntuind prin Parlament (la propriu, peste că este aproapr 1 dimineaţa şi am înţeles că-s încă pe acolo) şi certîndu-se de zor de ieri. Scandalul este fără precedent în istoria post-decembristă şi nu este decît o dovadă în plus că le-a ajuns cuţitul la os şi politicienilor: au devenit cu adevărat disperaţi.

Nu mă miră, atunci cînd hienelor le este foame se sfîşie între ele. Partea proastă este că ne sfîşie în primul rînd pe noi, pe români. Partea bună, probabil singura, este că istoria se repetă. Chiar se repetă. Acest an este cea mai potrivită perioadă pentru a repeta o trezire la realitatea cruntă din partea tuturor (sau cel puţin a majorităţii) românilor.

Articol preluat de aici.

Afganii stau cu curul pe o comoara

Cunoscută pentru rezistenţa pe care locuitorii au opuso atît ruşilor cît şi americanilor, pentru sărăcia şi pentru mentalitatea considerată de către unii înapoiată, Afganistanul este pe cale de a-şi schimba în următorii ani poziţia ca ţară în faţa lumii. New York Times a anunţat că geologii americani au descoperit acolo rezerve minerale în valoare de aproape 1.000 de miliarde de dolari, inclusiv vaste depozite de cupru, litiu, fier, aur şi cobalt. Resursele sînt cu atît mai importante cu cît litiul, de exemplu, este un element chimic esenţial pentru industria electronică.

Descoperirea s-a făcut pe baza hărţilor şi cercetărilor ruseşti pe timpul ocupaţiei lor, în anii 1980.

Ruşii au ajuns acolo şi au plecat, acum americanii sînt năvălitorii şi probabil vor mai rămîne o perioadă. Nu ştiu în ce măsură lupta lor împotriva terorismului a fost doar un pretext de a face rost de nişte resurse suplimentare, dar nu m-ar mira deloc. Americanii sînt foarte buni de a inventa pretexte pentru o năvălire pe alte teritorii.

Articol preluat de aici.

Adrian Fleming despre proiectul Rosia Montana

Azi m-am “împiedicat” de un articol a cărui locaţie a ajuns în căsuţa mea poştală şi care reprezintă părerea lui Adrian Fleming despre proiectul de la Roşia Montană. Adrian Fleming este noul preşedinte şi director al Valhalla Resources Ltd., compania canadiană care deţine licenţe de explorare minieră în România şi Turcia. Citind articolul am îmceput să mă amuz bine, ca după o glumă excelentă. Un simţ al umorului dezvoltat este esential în tratarea unor asemenea articole pentru că altfel ne-am enerva mult prea tare pe nesimţirea unora şi ne-am duce să le dăm în cap.

Ideea este că individul ăsta face o comparaţie între proiectul de la Roşia Montană şi unul similar din Noua Zeelandă care a trecut deja în exploatare şi, conform lui, tot noi, românii sîntem cei răi şi cei profitori pentru că ne împotrivim proiectului. De parcă ei n-au minţit la greu şi au încercat constant să manipuleze opinia publică, de parcă ei n-ar cîştiga o avere în cazul unei eventuale exploatări la Roşia Montană iar statului nu i-ar revenit decît firmituri şi probleme suplimentare.

Exploatarea din Noua Zeelandă din comparaţia respectivă este mina Martha din imaginea alăturată (ea a fost preluată de pe pagina lui Cătălin Hosu), iar craterul căscat în mijlocul oraşului este cariera. Iazul de decantare este în colţul de sus al imaginii.

Locaţia articolului este aici.

Articol preluat de aici.

Spatiile verzi din Oradea

De cîteva zile valul de căldură adus de vînt împreună cu nisipul din Sahara a lovit sudul României, dar nici nord vestul ţării nu a fost evitat de toropeală în timpul zilei. Poate că, mai mult ca niciodată, avem nevoie de verdeaţă şi răcoare.

Două dintre ştirile peste care m-am “împiedicat” în cursul aceste seri au legătură cu veredeaţa din Oradea. Prima ştire implică curăţarea şi întreţinerea spaţiilor verzi deja existente: printr-un comunicat de presă Poliţia Comunitară Oradea informează cetăţenii că atît persoanele fizice cît şi cele juridice au obligaţia de a curăţa şi igieniza terenurile și spaţiile verzi din perimetrul imobilului pe care îl deţin pînă la limita carosabilului prin cosirea periodică a ierbii în prima săptămînă a fiecărei luni. Obligația este valabilă pînă în septembrie. Pentru nerespectarea acestor obligații, persoanele fizice trebuie să plătească amenzi cuprinse între 1.000 și 1.500 de lei, iar în cazul persoanelor juridice amenzile se încadrează între 2.000 și 2.500 de lei.

A doua ştire este de fapt repetarea unor promisiuni mai vechi: amenajarea malului Crişului Repede între podul Dacia şi podul Intelectualilor (cel de lîngă The bridge) în cel mult două luni şi reabilitarea prizei de apă din Rogerius. Investiţia este estimată la 10 milioane de lei. Ar fi frumos să fie şi realizată. Pentru moment este doar o promisiune şi atît. Promisiunile de recondiţionare a malului Crişului se continuă şi pentru anul viitor, dar vă las să le parcurgeţi singuri.

Un lucru este clar: am nevoie de copaci şi de verdeaţă în plus.

Articol preluat de aici.

Solidaritatea umana

Una dintre ştirile zilei de azi a cuprins un episod al cursei de semi-marator efectuată de curînd la Tuşnad şi este o ştire despre care pot spune că mi-a plăcut cu adevărat: are ca subiect solidaritatea umană. Nu vreau să vă spun prea multe despre el, se merită citit mai întîi şi trase concluziile pe urmă.

Ce pot spune că nu-mi place este că mulţi oameni devin “solidari”doar atunci cînd sînt obligaţi să o facă. Mai sînt şi unii care o fac din proprie iniţiativă, pentru că pot să o facă şi chiar o fac, dar este ceva ce se transformă treptat în excepţie. Mie îmi place excepţia ilustrată în articol.

Articolul se află aici. Vă invit să-l citiţi, poate învăţaţi ceva din el. Şi, cine ştie, poate aplicaţi ce aţi învăţat în viaţa de zi cu zi.

Articol preluat de aici.