Prima editie de Lecturi urbane in Oradea

Prima ediţie a Lecturi Urbane Oradea va avea loc vineri, 30 iulie, începînd cu orele 18, în Parcul Magnoliei din cartierul Rogerius (lângă discoteca No Problem).

V-am pregătit cîteva cărţi numai bune de citit şi răsfoit în parc, în tramvai sau oriunde aveţi nevoia de a vă ocupa timpul liber prin lectură.

Vă aşteptăm cu drag vineri, 30 iulie începînd cu ora 18.

Organizatorii Lecturi Urbane Oradea

Sursa aici.

Articol preluat de aici.

De la pescuit la cimitir

În cursul zilei de azi un nepot s-a dus la pescuit şi s-a electrocutat atunci cînd undiţa i-a atins unul dintre cablurile de tensiune din apropierea bălţii. Înmormîntarea va fi sîmbătă.

Foarte probabil că a fost vorba de un accident datorat neatenţiei, dar mă nedumereşte faptul că oamenii nu au grijă ce fac într-o zonă despre care se ştie cu siguranţă că este periculoasă: s-au mai electrocutat şi alţii tot în jurul bălţii respective, iar panouri de avertizare sînt peste tot.

Ce ar trebui făcut pentru ca fiecare persoană care pescuieşte într-o asemenea zonă (sau face ceva într-o zonă periculoasă) să îşi ia asigurări peste asigurări?

Ceea ce este şi mai rău decît ştiu cu siguranţă (în sensul că cunosc cîţiva) că există oameni care consideră că lor nu li se poate întîmpla asta (orice ar fi acel ceva), dar ăştia mor de obicei repede. Selecţia naturală se impune întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu, inconştienţa ucide dar nu întotdeauna doar pe inconştienţi.

Aştept posibile soluţii la întrebarea mea. Dacă aveţi băgaţi-le ca şi comentarii.

Articol preluat de aici.

Madalina Manole si sotii Ceausescu

În seara asta m-am gîndit să pornesc o nouă secţiune a paginii. Nu de puţine ori am observat (cu o foare mare neplăcere) comportamentul obsesiv-compulsiv al mass-mediei în general şi al televiziunilor în special, dar niciodată nu am ţinut o socoteală foarte strictă a obsesiilor care îi apucă, îi ţine o perioadă pînă apare următoarea.

Secţiunea asta are un singur scop: de a urmări (în măsura în care se poate) aceste obsesii. Poate că ele vor ajunge să fie contorizate într-o lucrare care tratează bolile psihice de care suferă acest popor din cauza mass-mediei. Oricum, nu mă aştept ca celor care lucrează în mass-media să le fie ruşine pentru acest comportament. Cei vinovaţi nu se vor simţi niciodată vinovaţi de ceva, deşi sînt. Restul, pentru că există cu siguranţă persoane care nu sînt de acord cu aşa ceva, nu au motive să le fie ruşine.

Pentru început vin cu două exemple de obsesii: moartea Mădălinei Manole şi circul din familia ei care a pornit după aceea. A ţinut o săptămînă iar azi a fost înlocuită (sau cel puţin estompată) cu o nouă obsesie: deshumarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Articol preluat de aici.

RDS-RCS a schimbat grila de canale

În dimineaţa asta am pornit televizorul, am pus din instinct pe unul dintre posturile de ştiri ca măcar să ascult în timp ce mă mişcam prin casă noutăţile. M-am trezit (la propriu) că mă uit la o emisiune despre natură. Primul instinct a fost să mă întind după cafea, poate că încă dormeam, dar cafeaua se terminase deja şi nu-mi făcusem una nouă. Apoi a apărut întreabarea dacă cumva şi-a luat televizorul lumea în cap şi a început să-şi schimbe de unul singur programele. Nu, nu se întîmplase. Explicaţia era mult mai simplă: le-au schimbat cei de la RDS-RCS. Practic lista de canale aşa cum o ştiam eu era (şi încă mai este) varză. O să le schimb înapoi în cursul zilei (în măsură în care le voi mai găsi), dar asta este timp pierdut. Cel puţin din punctul meu de vedere.

Am înţeles că unii au primit sms-uri care îi anunţau că a fost oprită temporar difuzarea semnalului pentru modernizare în cursul nopţii, dar eu nu am fost anunţat. Nu prea folosesc telefonul rds, aşa că este oarecum explicabil. Într-o lume normală ar fi frumos să ne spună din timp o asemenea schimbare (prin poştă şi e-mail ) şi să ne anunţe frecvenţele fiecărui post nou, dar noi nu trăim într-o lume normală. Nu în România.

Articol preluat de aici.

Timisoara.ro: importanta semnelor de carte

Unul dintre articolele peste care am dat în ultimul timp tratează un proiect mai special care mi-a atras imediat atenţia: proiectul Lecturi Urbane.

Articolul este aici, şi, aşa cum o spun chiar ei: proiectul Lecturi Urbane, care la Timişoara se numeşte „Cu fruncea-n cărţi”, este precum un semn de carte, atrage atenţia până unde citim, ce puţin s-a parcurs şi cât de multe lucruri interesante ne-au rămas de descoperit. Proiectul se desfăşoară în mai multe oraşe din ţară ca  București, Cluj, Brașov, Sibiu, Craiova, Iași, Bacău, Chișinău, Satu Mare, Tîrgu Mureș și Tecuci şi peste tot se promovează cititul în mijloacele de transport în comun şi alte locuri publice.

Este o idee cu adevărat interesantă, mai ales că oamenii au început să citească tot mai puţin. Proiectul ar trebui pornit în fiecare oraş sau chiar localitate (oricît de mică ar fi) a ţării… doar doritori să se găsească.

Aaa. Şi încă ceva: un semn de carte este mai important decît unul de alarmă. Pentru că salvează, la propriu, mult mai multe vieţi.

Articol preluat de aici.

De Sfintul Ilie

Mi s-a spus că astăzi creştinii (sau cel puţin cei ortodocşi din România) îl sărbătoresc pe sfîntul Ilie, sau mai precis ridicarea la cer a Sfîntului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. Cum sînt paralele cu creştinismul, a trebuit să mă interesez ca să aflu mai multe despre sfîntul ăsta şi sărbătoarea de azi.

Astfel, conform datinilor şi obiceiurilor prezentate aici, Sant-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sant-Ilie) la data 20 iulie, considerata a fi mijlocul sezonului pastoral. Sant-Ilie, ca şi San-George şi Samedru, este o divinitate populară care a preluat numele şi data celebrarii de la un sfînt creştin, sfîntul proroc Ilie (eu zic că de fapt a fost pe dos, dar asta e altceva). În Panteonul românesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-daca. Ca divinitate solara şi meteorologica, Sfîntul Ilie provoacă tunete, trăznete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi cînd să lovească grindina. E o chestie mişto pentru o divinitate, nu?

Oricum, deşi nu sînt creştin, le urez la multi ani celor care îşi sărbătoresc azi onomastica.

Lui Ilie Bălan îi doresc sănătate şi bani ca să-şi plătească factura. După aia chiar nu-mi pasă.

M-a sunat mai devreme Nea Ilie să-mi spună că e petrecere mare undeva prin Oradea. N-a spus prea multe lucruri, nici eu n-am apucat să întreb. Dar voi reveni cu detalii.

În seara asta a fost/este concertul celor de la Cranberries în Bucureşti. Nu ştiu cum a fost, dar o să mă interesez şi despre acel subiect.

Din ce-am citit pe twitter, Dan Diaconescu a fost invitat în seara asta iar emisiunea a fost una de rahat. Nu m-am uitat şi nici n-am de gînd să mă interesez de ea.

Articol preluat de aici.

Elena Udrea, inundatiile si ororile de la The independent

Una dinte ştirile pe care le-am văzut azi pe hotnews (o găsiţi aici) m-a făcut să rîd şi încă bine. Nu ştiu cine este Joan Smith şi după articolul pe care l-am citit nici nu-mi doresc să aflu mai multe despre ea. Ea abordează vizita pe care Elena Udrea a făcut-o în zonele afectate de inundaţii şi cadourile pe care blondina le-a făcut celor afectaţi… dacă ar fi un subiect abordat cu obiectivism şi în cunoştinţă de cauză n-aş avea nimic de obiectat. Dar autoarea articolului s-a apucat să o laude pe blondina noastră de parcă ar fi nu ştiu ce fel de eroină, salvatoare de oameni de la dezastre.

Este pur si simplu hilar prin diferenţa dintre realitate şi poveştile de adormit copii pe care le face cînd vine vorba de Elena Udrea. Dar ce să-i faci, chiar şi la case mari se întîmplă erori de genul ăsta.

Articol preluat de aici.

Piramidele lui Mircea Badea si a lui Ilie Bolojan

Emisiunea lui Mircea Badea de aseară (s-a terminat acum cîteva minute, dar este deja o nouă zi) a avut ca subiect (printre altele) nişte piramide. Pînă la urmă el a dat-o în diverse în modul hilar caracteristic, ajungînd la piramida care apare pe bancnotele de 1 dolar american şi la o sugestie de piramidă cu ochi care ar trebui pusă ca însemn pe instituţiile publice, dar articolul original, de la care a pornit subiectul, mi-a atras atenţia.

În articol se spune despre doi primari care au construit nişte piramide pe sau în preajma primăriei. Dacă nu ar fi fost vorba despre Ilie Bolojan şi Oradea probabil că l-aş fi trecut cu vederea, dar l-am reţinut. El se găseşte aici, iar mai jos urmează secţiunea de articol care mă interesează.

Oradea: piramidă cu closete la subsol

În Oradea, primarul Ilie Bolojan construieşte o piramidă în curtea interioară a instituţiei. Aceasta are parter şi subsol, se întinde pe 550 de metri pătraţi, va fi acoperită cu sticlă şi costă 1,3 milioane de lei. Piramida, destinată relaţiilor cu publicul, are wc-urile la subsol, alături de un bar cu 76 de locuri. La parter pot aştepta 50 de persoane să le vină rândul la cele 34 de ghişee. Primarul Ilie Bolojan a declarat, pentru Gândul, că piramida e piramidă doar pe un cub care intră în alt cub, restul fiind doar o construcţie acoperită cu sticlă. “Primăria din Oradea este o construcţie în formă de A. În curtea interioară lipseşte o bucată din A şi acum se completează prin această construcţie. Piramida e piramidă doar pe o porţiune din construcţie. Imaginaţi-vă un cub care intră în alt cub. Pe axa cubului va fi vârful piramidei”, a declarat primarul Ilie Bolojan. Acesta ne-a mai explicat că “piramida” este absolut necesară celor “375.000 de cetăţeni care trec anual pragul primăriei”.

Un lucru e clar: se vede că n-am trecut cam de multă vreme pe la primărie. Nu reţin să fi observat vreo piramidă pe acolo, doar nu este ceva foarte comun ca să o uit. Ştiu cu siguranţă că în august 2008 am fost pe la primărie cu nişte treabă (o solicitare de plantare a unor stîlpişori de metal pentru a împiedica nişte dobitoci să-şi pună maşinile pe spaţiul verde), dar de atunci nu mai reţin să fi avut treabă pe acolo. Sau o fi fost ceva atît de irelevant încît am uitat. Nu-mi prea stă în fire acest lucru, dar se mai întîmplă. Este o eroare care va trebui să o corectez în curînd.

Articol preluat de aici.

Berea Timisoreana la Oradea si Circul Gartner la Lotus

Unul dintre lucrurile pe care nu am mai reuşit să le abordez în ultimele zile (sau mai precis, ultimele săptămîni) sînt evenimentele din Oradea. Lipsa de timp pentru a căuta informaţii şi-a spus cuvîntul. Despre cele două subiecte din titlul scriu pentru că m-am “împiedicat” de ele cînd am ieşit prin oraş.

Promoţia Berii Timişoreana s-a derulat în Oradea la acest sfîrşit de săptămînă în piaţa de pe strada Independenţei şi a fost cam greu de evitat dacă ai avut de trecut treabă prin zonă. Am ajuns pe acolo vineri seară tocmai cînd începea concertul Cargo (care de altfel mi-a plăcut, cel puţin cele cîteva melodii la care am reuşit să le ascult cît am stat pe acolo), aşa că mi-a scăpat concertul celor de la Zob care a fost înaintea celui de la Cargo. Sîmbătă seară am ajuns tocmai în mijlocul concertului de la Holograf (una dintre formaţiile pe care le ascult cu cea mai mare plăcere), iar concertul celor de la trupa Zero nu mi-a lipsit chiar deloc. După evenimentul cu Paula Seling în emisiunea lui Măruţă chiar le dau valoarea Zero barat. Azi nu am mai ajuns prin zonă, aşa că va trebui să-mi spuneţi voi cum a fost concertul trupei Pasărea Colibri. Din ce-am văzut prin parcare în timpul ultimelor zile, acolo au fost şi nişte meşteşugari, dar nu mă întrebaţi ce anume făceau sau care erau produsele lor, n-am stat să le studiez.

Azi am ajuns însă în zona Lotusului şi m-am delectat un pic (de la distanţă) cu elefanţii circului internaţional Gartner. Am înţeles că circul ăsta e prin oraş (în parcarea de la Lotus) din 9 iulie, dar azi a fost prima oară cînd am ajuns şi eu pe acolo. Era cam cald, doar era în mijlocul zilei, dar elefanţii şi lamele nu păreau să aibă prea mari probleme, stăteau bine protejaţi de razele soarelui, la umbră. Alte animale n-am văzut, dar nici n-am stat să caut altele. Am înţeles că au fost şi cămile, zebre, ponei, aligatori şi şerpi în completarea elefanţilor şi lamelor, dar eu nu i-am observat. Probabil că ar fi trebuit să mă duc la spectacol.

Pot spune că există un lucru care mă încîntă cînd vine vorba de prezenţa acestui circ în Oradea: nu l-au aruncat în şanţul cetăţii, aşa cum au făcut cu alte ocazii cînd s-a oprit circul prin oraş.

Articol preluat de aici.

70+ metode pentru a scrie bine

Jurnalele electronice, cunoscute mai multe sub denumirea de blog-uri, au devenit ceva foarte răspîndit în ultimii cîţiva ani. Acum fiecare îşi poate face un blog în numai cîteva minute şi are o variantă tot mai mare de posibilităţi, atît de spaţii pe reţea şi script-uri (gratuite sau nu), prin intermediul cărora se poate manifesta. Unii o fac chiar bine, şi cîştigă pe măsură, alţii o fac foarte prost şi nu prea supravieţuiesc în lumea virtuală.

Zilele astea am găsit pe reţea nişte sfaturi care sînt dedicate ajutorării tuturor celor care vor să scrie bine. Azi am accesat din nou pagina şi am parcurs cu mai multă atenţie lista sfaturilor. Sînt nişte sfaturi bune, excelente. Am avut prilejul de a observa/citi jurnalele unora care chiar au nevoie de aceste sfaturi (însemnări pline de greşeli, însemnări scrie de cineva doar pentru el/ea însuşi/însăşi, însemnări prin care îi ataca pe cei din jur fără motiv sau din pricina unui motiv absurd, dar asta-i altceva).

Din punctul meu de vedere, eu am un singur lucru de spus: scrieţi despre ce vă place, despre ce vă pasionează, scrieţi cît mai mult şi căutaţi să vă îmbunătăţiţi cît mai mult stilul de scris.

Revenind la lista de sfaturi, o puteţi găsi pe daianu.ro ca citat al lui Guy Kawasaki.

Articol preluat de aici.