Dresarea oamenilor si a ciinilor

De ce dresaj pentru cîini şi pentru oameni? Pentru că, pînă la urmă, cele două sînt foarte asemănătoare. E adevărat, dresajul oamenilor se numeşte educaţie (iar aici mă refer la dezvoltarea comportamentală, nu simpla acumulare de cunoştinţe) şi asta doar pentru că oamenii înţeleg mult mai bine lumea din jurul lor decît cîinii.

Una dintre reclamele văzute mai devreme mi-a adus aminte de una dintre diferenţele principale dintre cîini şi oameni. Am cîţiva prieteni care au cîini, unii dintre ei de mulţi ani. Unul dintre ei mi-a spus o chestie interesantă: cîinii nu înţeleg recompensa negativă. Sau cel puţin nu aşa ca şi oamenii.

Recomensă negativă? Nu sînteţi siguri ce este aia? Haideţi să vă dau două exemple de recomense. Atunci cînd cîinele face ceea ce i se comandă de către stăpîn i se acordă o recompensă care poate varia: fie este o bucăţică din mîncarea preferată, fie este o mîngîiere, fie este un alint, şi aşa mai departe. Atunci cînd copilul este turbulent (plînge, ţipă, face scandal) dorind să obţină ceva anume ignorarea lui pînă dispare este o recompensă negativă, iar în timp aceasta duce la diminuarea comportamentului pînă la dispariţia lui. Problema cu cîinii este că nu vor înţelege niciodată (sau aproape niciodată, depinde de situaţie) de ce sînt ignoraţi (recompensaţi negativ). La ei funcţionează foarte bine doar recompensa pozitivă.

Recompensa (atît cea pozitivă cît şi negativă) este una dintre cele mai folosite metode de a manipula comportamentul unei persoane sau a unui grup de persoane. În general oamenii au tendinţa de a căuta plăcerea şi de a evita durerea, deşi definiţiile lor depind de cultura zonei şi de persoană, iar asta este căutată atît de manageri (pentru îmbunătăţirea performanţelor) cît şi de cei care realizează publicitatea în general.

Exemplul practic este chiar reclama difuzată pe posturile tv: spală-te pe dinţi şi vei avea o dantură superbă, nu te spăla şi o să ai găuri în loc de dinţi. Este uşor de raţionat această recompensă, mai ales că fiecare am avut de-a lungul vieţii probleme cu dantura, dar în momentul în care este arătat foarte sugestiv un exemplu devine o formă de modificare comportamentală. În cazul de faţă, ţinînd cont că se doreşte vînzarea unui produs, trece de educaţie devenind manipulare. Adică o formă de dresaj pentru oamenii mai influenţabili.

Articol preluat de aici.

Impozitarea programatorilor

Una dintre manevrele absurde ale guvernului actual al României este impozitarea la sînge a tot ce se mişcă (financiar) în ţara asta. Sau cel puţin aşa se doreşte, pentru că practica lasă întotdeauna de dorit (faptul că se strînge doar un procent mediul din taxele impuse). E foarte facil să pui tot felul de impozite, mai ales dacă nu te gîndeşti la efectele pe care ele le produc, iar acum este la modă. Impozitele şi incompetenţa guvernanţilor este un subiect care revine constant în atenţia tuturor.

Despre una dintre aceste impozite am scris aici, este vorba de eliminarea scutirii de impozite, şi este cazul să revin asupra ei. O fac pentru că în ultimele zile s-a tot spus că de fapt a fost o confuzie, o neînţelegere, că de fapt nu se dorea niciodată să fie eliminate scuturile de impozite. Adică bla-bla-urile obişnuite.

Pînă la urmă cine i-a futut pe guvernanţi şi cît timp a făcut-o pînă să-şi dea seama de eroarea pe care o fac? Se ştie cine a fost glasul revendicărilor, dar cine a fost de fapt în spatele lui?

Ar fi frumos să ne spună şi nouă reţeta, mai sînt multe erori (scuze: Orori) care se merită corectate.

Articol preluat de aici.

Ziua libertatii fiscale

Un articol de pe jurnalul lui Dan Popa mi-a atras atenţia (îl găsiţi aici) şi reprezintă o realitate crudă a României actuale: guvernul risipeşte pentru cheltuielile publice 40,4% din PIB. Dacă ar oferi servicii de calitate care să îmbunătăţească viaţa românilor şi care să-i încurajeze să îşi continue activităţile generînd bani în plus, n-ar fi probleme. N-aş avea nimic de comentat. Dar asta nu se întîmplă, şi e chiar opusul: guvernul risipeşte banii cîştigaţi de cetăţeni şi se împrumută pentru a risipi şi pe ai altora. Şi tot noi va trebui să muncim ca să-i plătim.

Ziua de ieri a fost propusă ca zi a libertăţii fiscale, adică zi în care nu mai muncim pentru stat şi începem să muncim pentru noi. De parcă n-am face asta în fiecare zi…. în ciuda furtului oficializat al statului.

Articol preluat de aici.

Finala Eurovision 2010

Una dintre cele mai cunoscute informaţii din ultimele zile este faptul că în seara asta este finala Eurovision. O altă informaţie este că România s-a calificat pentru finală. Din 37 de ţări prezente în concurs înainte de semifinale au rămas doar 20.

În ultimele zile s-au încordat muşchii (prin declaraţii diverse), s-au ales preferaţii (şi, ca de obicei, e vorba atît de preferinţe muzicale dar şi geopolitice). Dacă ar fi să mă iau după informaţiile de pe reţea, întreg Oslo freamătă datorită concursului şi este un lucru bun.

Poate că geopolitica nu ne avantajează foarte mult în ultimii ani, dar cu siguranţă reprezentanţii României ne avantajează mult din punct de vedere muzical şi trebuie să-i susţinem. Doar sîntem români, ce naiba? Măcar o dată să fim uniţi şi nu doar în faţa problemelor.

Articol preluat de aici.

Traian Basescu abereaza din nou

Unul dintre articolele care le-am văzut mai devreme pe hotnews, deşi este vechi de cîteva zile bune (îl găsiţi aici) m-a făcut să zîmbesc, aproape să rîd. Titlul lui este foarte sugestiv: “Traian Basescu: Liderii sindicali sunt caraghiosi cand vorbesc de coruptia politicienilor. Nu as vrea sa-l intreb pe dl. Marica ce stie de coruptia din vami. Varianta FMI mentinea cancerul din buget”.

N-am stat să citesc cu atenţie toate aberaţiile din el, mi-a fost suficient titlul şi cîteva pasaje, şi cu atît mai mult n-am stat să verific. Este un pic relaxant să văd, după o zi foarte plină în care am fost mai mult pe drumuri, că cineva aberează la greu. Este, totuşi trist, atunci cînd aberaţiile îi aparţin sau îi sînt atribuite preşedintelui statului. Cineva are tupeul cît carul ca să arunce mîţa moartă în curtea vechinului care are deja vreo două alte cadavre în ea.

Articol preluat de aici.

Paula Seling si Ovi Cernauteanu s-au calificat in finala Eurovision 2010

Aseară Paula Seling şi Ovi Cernăuţeanu s-au clasat in finala Eurovision 2010. Aceasta va avea loc sîmbătă seară.

Nu pot decăt să ele urez felicitări şi mult succes! O să le ţin pumnii, toţi 4. Ştiu că nu-s deloc subiectiv, dar nu mă mulţumesc decît cu locul 1 la ediţia de anul acesta.

Da, ştiu ce înseamnă asta: am urma să organizăm următoarea ediţie a Eurovisionului. Adică va fi un futai cît casa. Credeţi că acum e criză? Staţi să vedeţi cum va fi în cazul unei asemenea organizări.

Articol preluat de aici.

Strategii pe timp de criză

E criză. Toată lumea se plînge de lipsa de bani şi de posibilităţi. Foamea de bani este foarte mare, iar rechinii au ieşit la vînătoare. România de azi este o junglă, şi încă una murdară şi plină de gropi, dar asta este o altă poveste.

Voi ce faceţi în aceste momente. Se ştie că guvernul taie la sînge din banii pe care îi acordă oamenilor iar bugetarii, pensionarii şi mamele se plîng de asta. O parte dintre ei au trecut deja la proteste şi o vor face în continuare. Dar voi, restul românilor, ce faceţi? Care este strategia voastră pe timp de criză? Cum vă cîştigaţi banii zilnici şi ce vreţi să faceţi în continuare pentru a cîştiga cît mai mulţi bani?

Cel mai bun plan de austeritate este o investiţie bună. E de preferat să fie vorba de mulţi bani, dar nu ei sînt cei mai importanţi. Este mult mai important ca investiţia să fie de timp, energie şi multă multă muncă. Banii vin şi trec, dar experienţa rămîne şi nimeni nu v-o poate lua. N-am de gînd să scriu acum ce înseamnă investiţie bună, că este 1% ideea şi 99% muncă, sau că nu trebuie să renunţi să îţi urmezi calea, dacă nu ai aflat deja asta înseamnă că ţi le spun degeaba.

Dar îţi pot spune că în momentul în care începi doar să te aperi (adică cînd începi să-ţi contorizezi pierderile şi să cauţi sa le reduci alocînd tot mai putine resurse investiţiilor) eşti o cauză pierdută. Cea mai buna apărare rămîne atacul: da, există pierderi, ca întotdeauna, există mereu probleme, dar atenţia TREBUIE îndreptată spre cîştiguri, spre banii care vin.

Ai de ales: îţi rezolvi problemele sau te rezolvă ele pe tine?

Articol preluat de aici.

Ziua taierilor, perioada scincetelor mute

Ieri a fost o zi a tăierilor pentru că guvernul a aprobat tăierile de 25% din salariile bugetarilor dar pînă la minimul de 600 de lei, 15% din pensii dar pînă la minimul de 350 de lei şi indemizaţia de creştere a copiilor cu 15% pînă la 600 de lei. Practic, i-a tăiat pe bugetari, pe pensionari şi pe mame pînă la os.

Pe de altă parte, perioada prin care trecem acum este cea a scîncetelor mute. Românii nu prea au educaţie socială (excepţiile întăresc regula), s-au mulţumit să îndure orice şi oricît mulţumindu-se să comenteze şi să scîncească că le merge rău. Au mai răbufnit ei din cînd în cînd, ocazional, dar s-au liniştit repede. Doar atunci cînd cuţitul le-au ajuns la os, cînd au devenit disperaţi cu adevărat (deşi disperarea este modul de viaţă al unora care se tem mereu de ce le va aduce ziua de mîine), au început să facă ceea ce ar fi trebuit să facă de la bun început: să acţioneze ferm şi dur pentru a se apăra de agresiune. Adică de acţiunile actualului guvern şi preşedinte, în acest caz.

Problema este că după atîta perioadă de scîncete surde, acum trebuie să urle din răsputeri pentru a se face auziţi. Grevele preconizate sînt o metodă bună, dar cu siguranţă nu va fi suficient. Agresorii vor găsi o metodă pentru a le contracara sau chiar ignora.

Oricît de absurd ar apărea pentru unii, guvernul României a încetat de a repretenta bunele interese ale poporului (presupunînd că a avut vreodată această intenţie) şi a devenit un agresor. Manevrele proaste şi tîmpite ale acestuia au făcut mult rău şi vor face rău în continuare pînă cînd se va găsi cineva care să-i oprească. Perioada scîncetelor surde a încetat.

Articol preluat de aici.

Schimbare de conducere la RMGC

Tocmai am citit o ştire care m-a făcut să zîmbesc prin patetismul ei. O puteţi găsi aici. Ea spune că Gabriel Resources, acţionarul majoritar al companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), l-a numit pe Jonathan Henry în funcţiile de director general şi preşedinte al companiei miniere canadiene începînd cu 7 iunie. Pînă aici nimic anormal, nu este decît o recunoaştere (mai mult sau mai puţin tacită) a faptului că conducerea actuală a eşuat în planurile pe care le aveau.

Ceea ce mi-a atras atenţia, şi este amuzant dar în acelaşi timp patetic, sînt două paragrafe din ştire:

Noul sef al Gabriel Resources, care dezvolta proiectul Rosia Montana in Romania prin intermediul RMGC, are experienta in domeniul minier, lucrand anterior ca director general pntru compania britanica Avocet Mining.

RMGC dezvolta proiectul minier de la Rosia Montana, din Muntii Apuseni, cu costuri proiectate de un miliard de dolari, prin care compania estimeaza ca va extrage 626.000 de uncii Troy de aur pe an timp de cinci ani de la inaugurarea minei. O uncie Troy este echivalentul a 31,1 grame de aur.

Paragrafele astea nu-s decît o minciună din aia grosolană care daca nu te omoară de din cauza hohotelor rîs îţi produc o seara (sau o noapte, că e încă întuneric afară) pur şi simplu excelentă, ca a mea. Rataţii de la RMGC nu au făcut decît să intimideze, să falsifice acte, să manipuleze şi să cheltuiască bani cu nemiluita încercînd să pornească o exploatare minieră. Pînă acum nu au făcut decît să treacă dintr-un eşec în altul, iar acum au tupeul să spună că ei dezvoltă proiectul minier. În visele cărui ratat rupt de realitate?

Să mori de rîs, nu alta.

Articol preulat de aici.

Cetatenii unguri din afara Ungariei

E oficial: parlamentul Ungariei a adoptat legea prin care se poate acorda cetăţenia maghiară ungurilor din afara graniţelor, cu condiţia ca să dovedească că au origini ungureşti, ca aceştia să ştie maghiară şi să facă o cerere în acest sens. Doar rezidenţii unguri vor putea vota, iar legea va intra în vigoare în 1 ianuarie 2011.

Slovacii s-au inflamat deja, au protestat şi au de gînd să ia măsuri împotriva acestei manevre (pentru cetăţenii de origine maghiară a propriei ţări). De data aceasta românii noştri au păstrat tăcerea, cel puţin printre politicieni şi cel puţin pentru moment.

Da, există unii maghiari care au vise mari de unire a maghiarilor din întreaga lume. Se estimează că sînt 15 milioane, dintre care 3,5 în afara Ungariei. Dar pentru moment sînt doar vise şi atît. Iar dacă au pretenţia de a smulge (din nou) teriotoriu românesc pentru a-şi vedea visele împlinite se vor trezi cu un coşmar.

Articol preluat de aici.