Juramintele noilor ministri

Ziua de azi a avut, într-o oarecare măsură, amprenta remanierii guvernului. Mai ales pentru cei cărora le pasă… politicienilor în general şi hienelor din mass-media.

În cursul acestei zile lucram pe aici, la un moment dat, cu televizorul aprins prin preajmă iar noile victime ale refulărilor românilor tocmai îşi rosteau jumărmintele de credinţă. Un lucru mi-a atras atenţia: încă se mai jură pe biblia creştină. Sîntem în secolul XXI, în era internetului şi a globalizării, iar demnitarii unui stat încă mai jură pe o carte plină cu poveşti şi ceva date istorice.

În teorie miniştrii ăia sînt puşi acolo (în posturi de decizie) pentru performanţele lor deja dovedite, nu pentru credinţa lor… credinţa e ceva personal şi nu ar trebui implicată. Practica ne cam omoară, mai ales de foame, prin mult iubita noastră Românie, aşa că era de aşteptat ca să existe reminiscenţe antice şi de demult în practica curentă. Din punctul meu de vedere chestia de azi este o dovadă suplimentară că separaţia puterilor în stat este inexistentă în România…

Daca s-ar pune problema să fac un asemenea jurămînt nu l-aş face dacă ar include zeul creştin pe acolo. Sau oricare zeu, de altfel. N-am nevoie de mărturia divină a unei religii oarecare, prefer să-mi asum jurămîntul ăla pe cont propriu. Dacă cineva nu ar avea încredere în cuvîntul meu mărturia divină nu are nici o valoare. Cei care fac un jurămînt fals sînt capabili să mintă îndiferent cîte cărţi sfinte îi pui în faţă.

Articol preluat de aici.

Vreau banii tai, vreau tot ce ai

Sună interesant, nu? Voi ce-aţi face cu o persoană care v-ar spune asta. Pot spune cu siguranţă că o asemenea persoană ar fi un pericol în preajma mea… nu mă las jefuit prea uşor.

Şi cu toate acestea, această atitudine (cea din titlu), este la ordinea zilei în România noastră. Iar ceea ce este şi mai rău, românii se lasă jefuiţi. Cineva vrea banii oamenilor şi nu îi lasă să facă rost de ei, cineva vrea tot ce au românii iar aceştia, obedienţi, se duc şi îi dau. Este un jaf pe faţă la care protestează destul de mulţi, dar nimeni nu face nimic concret. Protestele sînt ascultate de unii pentru ca apoi să fie uitate repede, ignorate de majoritatea.

Da, aţi ghicit: este vorba de statul român. S-au găsit unii care să ne înglobeze (pe noi, pe toţi cetăţenii aceste ţări) în datorii imense, dar tot la noi apelează ca să le plătească. Ne vor banii, din nou şi din nou şi din nou, dar nu ne lasă să îi facem. În loc să devină un ajutor statul român a deveni un agesor. Au apelat la o formă oficială de jaf, ascunzîndu-se în spatele unor legi scoase la repezeală şi de mîntuială, dar tot un jaf se numeşte.

Dobitocii ăia din guvern au uitat un lucru elementar al unei societăţi: legile alea sînt doar nişte convenţii pentru a permite conveţuirea unor grupuri (mai mici sau mai mari) de oameni. Daca cineva nu respectă aceste convenţii şi se foloseşte de ele pentru a lovi în cei din jurul lui (lor) duce, mai devreme sau mai tîrziu, la încetarea respectării lor de către majoritatea, iar legile îţi pierd sensul. Educaţia respectării legilor îşi are limitele ei, brutalitatea şi forţa sînt valabile doar o perioadă… ce mai rămîne în schimb? Am impresia că dacă mai trăim suficient (în România sau aiurea) vom vedea.

Articol preluat de aici.

Mortul plateste CAS, PFA-ul ajutorul de somaj

Am pierdut ştirile de la ora 19. E şi normal, am avut treburi mult mai importante de făcut decît să stau în faţa televizorului şi să urmăresc salivînd ca după lobotomie ştirile tîmpite pe care posturile tv româneşti ni le servesc de zor de obicei. E clar tuturor că n-am pierdut mare lucru? Bine.

Chiar dacă am pierdut acele ştiri, între timp m-am întors şi am continuat să lucrez ceva la calculator. Pe moment nu prea are importanţă la ce lucram, e important doar că aveam televizorul aprins pentru zgomotul de fundal potrivit şi că uneori mai schimbam canalul ca să mai schimb un pic ritmul de zgomot.

Oricum, în timp ce lucram zgomotul ăsta mi-a cam atras atenţia: se discuta despre ultimele aberaţii pe care ni le furnizează pe tavă guvernul României. Sau ni le bagă pe gît, depinde de perspectivă. Din punctul meu de vedere doar încearcă să ni le bage pe gît pentru că trebuie să fii doar un tîmpit lobotomizat ca să fii la dispoziţia guvernului ori de cîte ori o cere.

Mi-era clar de ieri că oamenii s-au îngrămădit degeaba să depună acte diverse pe baza unei isterii induse de guvern prin intermediul mass-mediei, este stilul românilor să se isterizeze din cauza mas-mediei. Dacă stai un pic să raţionezi, nu este normal să dai amenzi după numai două zile de la intrarea în viguare a unei legi despre care nu se ştie mare lucru. O fi sistemul tîmpit din construcţie, o fi guvernanţii aberanţi, dar latenţa sistemului există şi este bună uneori: în perioada imediat următoare nu vor fi date amenzi. S-a acordat o perioadă de graţie (n-am reţinut exact cît) pentru a putea depune toată lumea actele fără probleme. Sau mai precis: toată lumea care doreşte să le depună. Unii au preferat să nu se supună dorinţelor politice.

Revenind la subiect şi la discuţia de pe Realitatea la care am rămas cîteva minute, cineva dintre cei prezenţi spunea că se plăteşte CAS-ul si pe drepturile de autor moştenite de la cei deja decedaţi şi că PFA-ul plăteşte ajutor de şomaj. Dacă CAS-ul pentru drepturile de autor moştenite este oarecum discutabil (pentru că decedatul nu mai are nici un motiv să contribuie la sănătate, nu?), a fost vreodată vreun moment în care un PFA a beneficiat de pe seama ajutorului de şomaj? Pentru că eu nu ştiu să fi existat aşa ceva, iar din umilele mele cunoştinte despre lege o asemenea idee este o aberaţie.

Actorii, sciitorii, jurnaliştii, cei din media în general, sînt revoltaţi. Şi au dreptate. Dar în aceeaşi măsură sînt vinovaţi de situaţia existentă. La fel ca noi toţi. Noi, românii adică. Pentru că tolerăm un sistem bolnav fără să îl schimbăm în mai bine. Gunoaiele şi scursurile alea din guvern (poate că-s cam dur pentru unii, dar apelativ mai bun n-am) caută să sugă TOT de la cetăţenii României fără a le oferi mare lucru în schimb. Şi o vor face atîta vreme cît îi vom lăsa să o facă. Nu de ei depinde să se oprească, pentru că nu o vor face niciodată, ci de noi. Noi sîntem cei care trebuie să îi oprim şi să facem ceva concret pentru a ieşi din rahat.

Articol preluat de aici.

La cozi pentru depunere de acte

Foarte probabil că, dacă nu apare nimic tragic pentru a declanşa obsesiile mass-mediei, ştirea zilei de azi sînt cozile provocate de cei care s-au îngrămădit să-şi depună declaraţiile. Dovezile tîmpeniei guvernanţilor şi a haosului legal în care ne-au aruncat sînt evidente tuturor, mai ales a celor care azi îşi pierd cîteva ore din viaţă şi-şi ard cîţiva neuroni din cauza altora.

Trăim în era electronică, era internetului. Toată documentaţia asta care se păstrează încă pe hîrtie se poate manevra şi electronic. Am auzit ieri o scuză că funcţionarii publici au nevoie să îi vadă la faţă pe contribuabili şi să-i vadă cum semnează actele… dar ăla care a spus chestia asta s-a născut în epoca de piatră şi nu a auzit încă de semnătura electronică.

Tragedia nu este că oamenii aşteaptă ca nişte vite să le vină rîndul să depună nişte acte, tragedia este că ei acceptă fără să crîcnească.

Articol preluat de aici.

Victor Ponta versus Mircea Geoana

Din cîte am înţeles, prin PSD se duce un atac frontal la adresa lui Mircea Geoană. Aparent asaltul la Prostănac a început din partea lui Victor Ponta. Unele semne le-am observat de ieri, dar de-abia azi mi-am făcut o idee asupra anvergurii atacului şi nu pot decît să mă amuz. În mod normal îl ignor pe Geoană pentru că nu-l văd capabil să spună sau să facă ceva constructiv sau interesant şi nu-mi pierd timpul cu nimicuri, iar pe Ponta îl ignor pentru că nu-mi place de el. Nu am încredere într-un asemenea personaj şi îl consider capabil să facă abuzuri de fiecare dată cînd va avea ocazia. Aşa că a trebuit să aflu de la alţii mai multe detalii despre ce se întîmplă pe acolo.

Nimic nou, nu? Pînă acum nu am reuşit să parcurg toate detaliile acuzaţiilor, directelor şi a upercuturilor pe care le-au schimbat în ultimele zile, probabil nu voi ajunge niciodată să le parcurg pe toate. Dar este interesant să urmăresc jungla umană în acţiune, în care o “fiară” o ucide pe alta, iar aceasta, mai întîi debusolată, nu ştie cum să se apere. Pot doar să bănuiesc care va fi rezultatul final al bătăii (doar în declaraţii, pe moment) dintre cei doi, dar este un spectacol jegos care, într-un fel, se merită urmărit. Motivul e simplu: mai devreme sau mai tîrziu cîştigătorul (eventualul cîştigător) va trebui doborît la rîndul lui şi trebuie învăţat modul lui de acţiune.

Articol preluat de aici.

Duoul Traian Basescu si Shimon Perez

În seara asta am aruncat o privire o privire peste ştirile de pe hotnews şi două ştiri mi-au atras atenţia: una în care Traian Băsescu susţinea că România va rămîne aliat al NATO şi al Israelului şi a doua în care Shimon Perez (preşedintele acelui aşa zis stat) îl complimenta pe al nostru mult iubit şi drag conducător (sper să sesizaţi miştoul, al scris ultimele cuvinte în amintirea vremurilor apuse acum două decenii) spunînd că este unul dintre cei mai responsabili lideri ai timpurilor noastre. Declaraţiile au fost făcute azi, cu prilejul vizitei preşidintelui evreu în România (mă întreb dacă are vreo legătură cu prăbuşirea recentă a elicopterului cu 6 militari evrei şi unul român în munţi şi cu aterizarea forţată a altora două).

Chestia m-a făcut să zimbesc, dar este un zîmbet trist. Din punctul meu de vedere aşa zisul stat Israel a fost construit cu banii şi cu sîngele vărsat al altora în favoarea unora dintre evrei: au ocupat un teritoriu arab, au vărsat sîngele unui popor (şi îl varsă în continuare), au intrat în mod repetat în conflict cu vecinii mărindu-şi teritoriile ocupate şi foarte probabil o vor face în continuare. Deja se prefigurează un conflict cu Iranul, iar evreii din Palestina tremură din toţi ţîţînii de frica unor posibile arme nucleare iraniene. Pentru moment caută fraieri care să îi susţină în lume, au găsit în Traian Băsescu un asemenea fraier. Aşa zisul stat Israel nu ar fi existat dacă evreii nu ar fi avut susţinerea Franţei (mai întîi) şi a SUA (mai apoi), atît cu arme cît şi cu bani. Multe arme şi chiar şi mai mulţi bani. Dar relaţiile cu Franţa s-au stricat iar acum SUA începe treptat să dea rateuri (se cunoaşte ultima criză economică), aşa că Israeul caută tot mai multă susţinere.

Declaraţiile de azi au arătat că Traian Băsescu poate pupa în fund cam pe oricine care îl poate intimida suficient de mult, iar Shimon Perez îi poate mîngîia îngăduitor pe cap pe fraierii care-l susţin. Pe mine nu mă încîntă deloc situaţia. Nu susţin Israelul, nu-mi place atitudinea lui (ca stat) cînd vine vorba de relaţiile cu arabii din Palestina, al căror teritoriu l-au ocupat pe baza unor chestii vechi de două milenii, ignorînd faptul că teritoriul a aparţinut altor popoare în tot acest timp. Ba mai mult, atitudinea lui Traian Băsescu poate tîrî România într-un nou conflict, şi este ultimul lucru de care avem nevoie. Prea mulţi soldaţi români au fost transformaţi în mercenari, destul dintre ei murind în conflictele altora.

Articol preluat de aici.

Ilegalitatea injuraturilor de pe retea

Una dintre ştirile de ieri peste care am dat pe reţea în dimineaţa asta m-a făcut să zîmbesc, aproape să rîd. Astfel, senatoarea social-democrată Lia Olguţa Vasilesc vrea să iniţieze un proiect de lege prin care înjurăturile şi limbajul obscen de pe paginile web ale agenţiilor de ştiri, ale televiziunilor şi ziarelor, dar şi pe paginile personale şi pe jurnale (aşa zisele bloguri), să fie sancţionate sau eliminate prin moderare. Din ce-am citit pe reţea, senatoarea în cauză dorea să pună misiunea de sancţionare pe umerii CNA, dar în momentul declaraţiilor nu era încă fermă asupra acestui aspect.

Ideea asta mă amuză pentru că încă mi-e foarte neclar cum vor ei să sancţioneze acel limbaj. Evident, pot da amenzi usturătoare persoanelor fizice şi juridice care se află în ţară, sau chiar pot să îi ameninţe pe oameni cu închisoare. Dar, de exemplu, dacă aş emigra din ţară (ipotetic vorbind), dacă mi-aş rezerva un domeniu .com sau .eu (sau oricare alta extensie în afară de .ro) şi mi-aş lua, de exemplu, o găzduire pe un server din SUA mi-ar putea face ceva? Dacă aş începe să-i bag în pizda mamei lor de proşti pe politicienii ăia labagii, dacă aş începe să mă leg de muiştii de manelişti, dacă mi-aş băga pula în oricine se nimereşte (nu că n-aş face-o deja), dacă aş desconsidera toate pizdele şi pulele ratate din România oare CNA-ul ar mi-ar face ceva? S-ar oftica, evident, doar mulţi dintre eie se simt deja cu musca pe căciulă şi ar începe să mi-o sugă la greu, dar în mod normal aşa ceva este în afara jurisdiscţiei lor.

Evident, situaţia descrisă mai sus este o pur ipotetică, am spus-o deja, aşa că nu văd ce ar avea de comentat vreunul mai “deştept”.

În mod natural, ca orice ecosistem, internetul se autoreglează. Are ajutor şi din partea legislaţiilor majorităţilor ţărilor, chiar şi dacă unele legi (sau proiecte de legi) sînt aberante şi fără sens. Dar îţi trebuie puţin mai multă educaţie decît un simplu abecedar de internaut ca să ştii aşa ceva. Nu mă miră faptul că politicienilor români le lipseşte aşa ceva.

Aaaa. Încă ceva: dacă vreţi mai multe informaţii despre ştirea care mi-a atras atenţia puteţi citi aici şi aici.

Articol preluat de aici.

Impozitarea manelistilor

Zilele trecute grupul de băieţi “deştepţi” din guvern au venit cu o idee excelentă: impozitarea maneliştilor. În ciuda faptului că indivizii ăştia s-au apucă să impoziteze tot ce mişcă în ţara asta (sau undeva pe acolo, că impozit pe frunzele mişcate de vînt încă nu am auzit, dar sînt sigur că se va găsi un “deştept” care să impoziteze şi asta), ideea de a-i impozita pe manelişti este chiar excelentă.

Evident, este vorba de “cîntăreţii” de manele pentru că consumatorii lor se încadrează la altă categorie de impozitare: cea a subculturii de mahala. Probabil că mai degrabă ar fi potrivit incultură decît subcultură, dar asta este o altă poveste. Incultura asta merge însă mînă în mînă cu cantităţile considerabile de bani care sînt aruncate în vînt cu prilejul nunţilor, botezurilor, aniversărilor, în general a evenimentelor la care sînt chemaţi “cîntăreţii” de manele (da, ştiu că unii chiar au reale calităţi muzicale, dar nu pot să îi numesc cîntăreţi adevăraţi din cauza gunoiului pe care îl împrăştie).

N-am abordat subiectul impozitării maneliştilor, deşi am fost tentat să rîd de ideea celor din guvern, dintr-un motiv foarte simplu: am fost nelămurit asupra metodei prin care guvernanţii vor calcula sumele pe care maneliştii le datorează ca impozit. N-am fost niciodată la vreun eveniment în care au apărut ei (din fericire), dar am înţeles că nimeni nu acordă vreo factură sau vreo chitanţă pe cea mai mare parte a banilor care circulă de la o persoană la alta în asemenea situaţii. Iar fără acte doveditoare nu prea ai cum să impozitezi un venit. Oricum, sînt încă nelămurit asupra metodelor de urmărire ale acestor bani… guvernanţii noştri au dovedit încă o dată că-s buni în vorbe (adică în clonţ) dar stau prost la pusul lor în practică.

Am să urmăresc evenimentele cu atenţie, sper că se vor dovedi o sursă de amuzament la fel de bună ca în ultimele zile.

Articol preluat de aici.

Adriean Videanu: guvernul este perfect

Una dintre declaraţiile hilare din ultimele zile îi aparţine lui Adriean Videanu care, dacă ar fi să mă iau după ce se spune prin presă, a declarat că guvernul este în esenţă perfect şi că nu trebuie să fie remaniat. Nu ştiu ce avea el în gînd cînd s-a gîndit la perfecţiunea guvernului, însă cu siguranţă nu se putea gîndi la scoaterea României din criză. Atîta vreme cît incapabilii şi hoţii ăia au ajutat destul de mult la intrarea şi adîncirea în criză cu siguranţă că nu au cum să ne mai şi scoată din ea.

Sau poate… sau poate criteriile lui Videanu în legătură cu perfecţiunea sînt atît de joase încît ce este pentru el perfect pentru noi este demn de dispreţ. Este şi asta o variantă.

Interviul lui Videanu în care a susţinut aberaţia respectivă poate fi citit aici.

Articol preluat de aici.

Tokes Laszlo e un dobitoc

Ceva mai devreme am aruncat o privire rapidă pe hotnews şi două ştiri mi-au atras atenţia, şi nu tocmai într-un mod bun. Prima mă interesează mai puţin, dar mă afectează într-un mod indirect, aşa cum îi afectează de altfel pe toţi românii.  Ea anunţă aici că Curtea Internaţională de Justitie a decis ieri că declararea unilaterală a independenţei provinciei sîrbe Kosovo în 2008 nu reprezintă o violare a dreptului internaţional (şi a fost preluată prin intermediul lui Reuters).

Avizul Curtii este consultativ, dar asta nu-i opreşte deloc pe unii dobitoci să profite de situaţie pentru a împroşca cu idei de autonomie teritorială şi alte rahaturi asemănătoare.  Lokes Laszlo a făcut-o deja, dacă ar fi să iau în considerare a doua ştire. Conform ei, Tokes Laszlo a participat ieri la şedinţa Forumului de Coordonare Maghiar din Transilvania programată în cadrul Universităţii de Vară Tusvanyos, la care au mai luat parte vicepremierul Marko Bela, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, şi preşedintele executiv al Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), Toro T. Tibor.

Problema pe care o au unii este că încă mai au vise despre reîntregirea fostului imperiu austro-ungar pe socoteala statelor din jurul Ungariei. Sînt vise pentru că ele pot fi îndeplinite doar dacă vor fi lăsaţi să le pună în practică. Acum, cel puţin în România, sînt relativ toleraţi prin ignorare, dar asta nu înseamnă că sînt lăsaţi să-şi îndeplinească aberaţiile. Asta îi încurajează să vrea tot mai mult, ar o fac pe socoteala proprie. Drumul pe care-l apucă nu-i îndreaptă decît spre pierzanie, pe ei şi pe urmaşii lor. Dar este o cale pe care ei trebuie să o facă, este ultima zvîcnire a unei istorii trecute şi înmormîntate. În momentul în care acţiunile lor îi vor deranja pe suficient de mulţi oameni se va stinge în sînge şi această urmă.

Articol preluat de aici.