Moţiune de cenzură şi proteste

Oricît de mult dispreţuiesc circul politic românesc, ziua de azi a fost un prilej de amuzament… pe lîngă plictiseala obişnuită cînd vine vorba de discursuri sforăitoare. Nu mă înţelegeţi greşit: am fost prea ocupat ca să mă plictisesc, ca de obicei, dar am tras un pic cu urechea la discursurile politice de azi. Nu prea mult, aş fi adormit instantaneu şi pe perioadă nedeterminată dacă aş fi ascultat mai mult de cîteva minute… Chiar şi aşa pot spune cu siguranţă că politicienii s-au întrecut în discursuri cît mai sforăitoare, umflîndu-se în pene şi lăudîndu-se cu rezultatele actuale, fie şi aşa jalnice cum probabil ştiţi deja cu toţii.

Ce m-a amuzat totuşi la culme a fost faptul că mulţi s-au bucurat aseară numărînd voturile care le-au rămas ca moţiunea să treacă… mai aveau nevoie doar de 2-3 (conform promisiunilor). După un atac furibund dus pe toate canalele posibile la adresa preşedintelui şi a guvernului, după ce i-au înfierat şi i-au demonizat (pe bună dreptate, de altfel), aseară se părea că moţiunea avea şanse destul de mari de succes. Iar astăzi… ca moţiunea de cenzură să treacă avea nevoie de 236 de voturi… a obţinut 218 şi o vot nu (anulat).

Un Victor Ponta cam ofuscat (ce naiba, doar tocmai i s-au înnecat corăbiile ) se plîngea mai devreme pe televiziunea mogulului Voiculescu (adică Antena 3) că o mulţime de “ticăloşi” au promis că votează în favoarea moţiunii, au luat ce li s-a oferit dar au votat împotrivă. Nu pot să nu zîmbesc şi să nu mă amuz de starea lui de spirit pentru că îl consider la fel de ticălos ca şi cei de care s-a plîns. Ziua de azi nu a reprezentat decît un pas, un rezultat al uneia dintre luptele duse în războiul între canaliile politice româneşti. O tabără a cîştigat, alta a pierdut. S-au făcut promisiuni, s-au dat “atenţii”, s-au lasat acuzaţii şi s-au aruncat cu injurii în toate părţile, s-a spus minciuni peste minciuni şi s-au făcut promisiuni cu nemiluita… circul politic românesc a atins un maxim în ultimele zile urmînd să aibă un recul pînă ce taberele se vor reaşeza pe noile poziţii de echilibru.

Pe de altă parte, Bucureştiul a fost parţial blocat şi îşi merită blocajul. Protestele în cîteva puncte cheie au dus la devierea circulaţiei. Marii pierzători ai zilei, oamenii obişnuiţi, au preferat să stea în stradă şi să protesteze în timp ce circarii se băteau pe moţiune în parlament. Au ieşit în stradă de foame, din disperare, şi nu au făcut absolut nimic. Vă miră? Pe mine nu, deloc. Protestul nu ajută cu nimic dacă nu este însoţit de o acţiune fermă, precisă şi sigură. Iar ce au făcut oamenii ăia în stradă nu a fost aşa ceva… nu are nici o valoare. Doar au sporit cantitatea de înregistrări video a Eşecului.

Articol preluat de aici.

Cenzura la adresa guvernului Boc 4

Mîine se va depune moţiunea de cenzură la adresa guvernului lui Emil Boc, versiunea a patra, dacă am înţeles bine (le-am cam pierdut numărul). Lucru cunoscut, repetat deja de cîteva ori în ultimul an şi ceva, mai mult prin mass-media şi mai puţin prin parlament, dar mereu la ordinea zilei. Unele televiziuni s-au apucat deja în obsesia lor de a ataca “puterea” să numere voturile şi timpul pînă la căderea acestui guvern… una dintre ele este Antena 3. Mai devreme, acum cîteva minute, navigam peste posturile tv să văd ce mai este interesant pe acolo.

M-am oprit cîteva secunde pe Antena 3, unde era o emisiune moderată de Dana Grecu ca parte a otrăvii zilnice pe care postul ăla tv o împroaşcă tuturor românilor care-i urmăresc… nu ştiu dacă a fost o manevră inspirată sau nu, dar era să mor de rîs. În acele momente tocmai vorbea un individ (nu ştiu cine e, dar am înţeles că face parte din PDL şi e undeva prin parlament) care spunea că va vota în favoarea moţiunii de cenzură pentru că nu-i plac acţiunile guvernului (un lucru perfect normal), în special legea educaţiei pe care actualul guvern vrea să şi-o asume. Adică o atitudine perfect normală pentru un om cu capul pe umeri. Dar continuarea m-a făcut să-l percep ca pe un dobitoc notoriu, şi nu are decît să se supere dacă cumva va citi asta, este o reacţie care a fost declanşată de spusele lui. Conform lui, românilor le-a rămas doar credinţa şi el l-ar “vedea” (adică l-ar pune) pe patriarhul BOR-ului ca prim ministru. Auzindu-l, am crezut că mă piş pe mine de rîs… era aproape să şi pun în practică expresia.

Că Antena 3 este jalnică de foarte multe ori o ştiu de ceva vreme. Ei sînt atît de obsedaţi de critica adusă preşedintelui ţării şi guvernului şi atît de dornici să-i dea jos încît au pierdut orice urmă de obiectivitate şi au transformat o mare parte a ştirilor şi emisiunilor lor politice şi sociale în otravă pură. O mai multă obiectivitate nu le-ar strica deloc, dar nu prea e nimeni care să le spună asta… şi nici nu cred că ar asculta o asemenea părere. Că moderatorii de la Antene se comportă de destule ori prosteşte o ştiam deja: se lasă conduşi de emoţii în loc de raţiune, şi nu este deloc indicat. O persoană cu capul pe umeri i-ar fi dat una peste bot (la figurat, evident) personajului care îl vrea pe patriarh prim ministru ca să se abţină pe viitor la asemenea enormităţi, dar Dana Grecu nu a făcut-o.

Dincolo de subiectul discuţiei, calitatea unei emisiuni este dată atît de moderator cît şi de invitaţi. Atunci cînd toţi lasă de dorit din punct de vedere al calităţii totul se transformă într-o parodie tristă… chiar şi atunci cînd subiectele sînt serioase, probleme unei ţări întregi. Evenimentul de mîine face parte din istorie, poate fi un punct de cumpănă care va decide viitorul următorilor ani. Dar tratarea lui a devenit de tot rahatul.

 

Articol preluat de aici.

Prostituţia politică şi moţiunea de cenzură

Se spune că prostituţia este cea mai veche meserie din lume, o metodă de canalizare a instinctului sexual nefolosit şi de cîştigare/manipulare de pe urma aceste manevre. Se ia masculul, se duce la femela comunală, o fac de cîte ori are ocazia (adică cît îl ţine unealta şi punga) se mai eliberează de stres, bani şi preocupări mai mult sau mai puţin existenţiale şi apoi îşi văd fiecare de drumul lor… pînă data următoare cînd repetă manevra. Fiecare au ceva de cîştigat, chiar dacă de multe ori femela comunală este la îndemîna vreunei şletei de căţelandri fără stăpîn care profită la rîndul lor de situaţia existentă.

Dar mai există o altă meserie la fel de veche ca prostituţia, apărută din alt fel de necesitate, dar care implică tot o formă de supravieţuire, de data aceasta a individului şi nu a speciei. Este vorba de politică. Este forma de supravieţuire a acelor persoane (masculi sau femele) care nu au forţa fizică necesară luptei cu gorilele care au vrut întotdeauna să domine comunitatea. Unii au preferat să se supună, nevînd nici un fel de armă cu ajutorul căreia să riposteze, alţii au preferat să folosească şiretenia pentru a răspunde forţei prin metode care să o facă un aliat de nădejde sau, eventual, inutilizabilă împotriva lor. Adică în loc să pună mîna pe bîtă să le dea în cap la ceilalţi ei au preferat să folosească cuvîntul pentru a-i face pe ceilalţi să pună bîta la o parte sau să o folosească în alte scopuri. Specializarea apărută de-a lungul istoriei a dus la existenţa unui cuvînt nou şi a unei întregi clase politice aservită lui.

Combinînd aceste două meserii, căci au prea multe asemănări pentru a putea fi în întregime separate, se poate spune că au existat de multe ori prostituate care au făcut politică (şi cîteva chiar au intrat în istorie pentru modul în care au făcut-o), dar şi că au existat mulţi politicieni care s-au prostituat pentru a dobîndi un cîştig cît mai mare… sau pentru a păstra fiecare fărîmă de putere pe care au cîştigat-o.

Cel mai bun exemplu în aceste sens, acela al prostituţiei politice, este UDMR-ul. Apărut pe piaţa politicului din România în anii de după revoluţie, a făcut de mai multe ori parte din coaliţia de la putere, schimbînd partenerii politici la fel de des precum îşi schimbă unii şosetele. Scopul lor a fost mereu acela de a rămîne mereu la guvernare, ştiind că dacă pierdeau prilejul nu aveau cum să mai supravieţuiască mult timp în arenă. Nu le cunosc jocurile politice, dar din punctul meu de vedere ăştia ar fi în stare să vîndă absolut tot (chiar şi sufletul, dacă le-a mai rămas în posesie pînă acum) şi să facă orice tîrg ca să nu îşi piardă poziţia.

Aţi auzit de moţiunea de cenzură, nu? PSD-ul a iniţiat-o împotriva guvernului PDL şi vor să o depună peste două zile, miercuri, 27 octombrie 2010. Ceva mai devreme reprezentanţii UDRM au ieşit la rampă să anunţe că nu vor susţine moţiunea aia. Dincolo de declaraţiile lor scose din burtă (adică nişte motive oarecare, fără importanţă), nu vor să piardă ce au deja. Viitorul lor este foarte nesigur şi ei sînt foarte conştienţi de asta, le este chiar frică de un viitor în care nu vor fi la putere.

Voi ce părere aveţi despre ei? Eu zic că zilele lor sînt numărate. Va veni o perioadă în care nu vor mai reuşi să se adapteze şi vor deveni praful istorie, aşa cum merită. Au făcut prea mult rău pentru românii din ţara asta pentru a fi amintiţi de bine. Dacă aş risca o estimare, aş zice să limita de viaţă a acestui partid va fi atinsă în următoarele 12-14 luni.

 

Articol preluat de aici.

Au votat bine, dar din greseala

Din motive pur tehnice în ultimele cîteva zile nu am reuşit să stau conectat la internet suficient de mult ca să scriu pe aici. Dar una dintre ştirile acestor ultime zile mi-a atras atenţia, nu ştiu cum aş fi putut-o evita, şi am de gînd să scriu despre ea aici. Cu siguranţă că deja au curs rîuri de “cerneală” (fie ea reală sau virtuală) şi s-a discutat ore în şir pe la tembelizor şi pe la radio despre subiect şi pe motive foarte întemeiate.

Da, probabil aţi ghicit deja, este vorba de votarea legilor care scad TVA-ul pentru alimentele de bază la 5% şi elimină impozitul pentru pensiile mai mici de 2000 de lei. Şi da, probabil că ştiţi deja că foarte mulţi deputaţi au declarat că au votat legile alea din greşeală… că ei au înţeles că era vorba de votarea respingerii legii. Nu cunosc detaliile, poate că este, totuşi, posibil, ca cineva să le fi făcut cineva o cursă iar idioţii ăia s-au aruncat în ea cu capul înainte… dar ce fel de om trebuie să fii ca să fie nevoie de o greşeală pentru a face un lucru bun pentru cei din jurul tău, mai ales dacă ai fost ales de ei ca să-i reprezinţi.

Primul instinct al unui om normal la o auzul unei asemenea tîmpenii este să rîdă, al doilea este să se revolte. Iar al treilea şi, de obicei ultimul, este să ia acţiune la aşa ceva. Într-o ţară normală un asemenea parlament (după legiferarea unei fraude acum cîteva săptămîni şi după faza din ultimele zile) ar fi fost spulberat demult. Da, spulberat. Adică demis, acuzat, arestat, executat. Într-un cuvînt: spulberat. Doar pe la noi, prin România cea frumoasă şi absurdă, mai tolerăm acest comportament.

Este foarte probabil că în curînd voi începe să pun un mare egal între politician şi infractor, indiferent de politician… mai ales dacă e român. Deja o spun cu siguranţă că mulţi dintre politicienii români sînt infractori, chiar dacă nu am dovezi în acest sens. Prostia este infinită, dar dacă ai fi infinit de prost nu ai fi prin parlament sau guvern… trebuie să ai măcar o urmă de inteligenţă/şmecherie în tine care să compenseze tupeul imens, chiar dacă acţiunile tale nu o arată.

În contextul acest pot spune că parlamentul şi guvernul ăsta nu mai are nici o legitimitate pentru mine, iar România este o ţară neguvernată. Nu sînt capabil să respect sau să recunosc ca atare un grup de indivizi care au făcut cam orice, mai puţin ceea ce ar fi trebuit să facă de la bun început: să-mi apere interesele ca cetăţean român.

 

Articol preluat de aici.

Cenzură şi asumare de lege

Agitaţia din lumea politicului românesc pe durata lunii octombrie 2010 nu se termină nici azi şi nici mîine… sau săptămîna asta: opoziţia s-a tot pregătit în ultimele săptămîni să depună o moţiune de cenzură la adresa guvernului, ea se va întîmpla pe 27 octombrie tocmai pentru a-i opri pe incompetenţii ăia să facă alte prostii. Sau cel puţin aşa susţin ei, din punctul meu de vedere opoziţia are un dublu scop: pentru a-i împiedica pe guvernanţi să facă alegeri proaste şi să fure, dar şi pentru a le lua locul ca să facă acelaşi lucru la un alt nivel.

Asumarea legii educaţiei din partea guvernului este programată pe 28 octombrie. Este încă neclar dacă asumanea va mai avea loc, însă, indiferent de succesul sau eşecul cenzurii, educaţia se îndreaptă vertiginos spre pămînt. Nu este singurul domenui distrus în lupta politică din ultimele decenii, dar cu siguranţă nu va fi salvat în vreun fel de vînzoleala de acum. Guvernul lui Emil Boc este ameninţat iar, se clatină din toţi ţîţînii, dar marinarul de la cîrmă s-a dovedit pînă acum un navigator-manipulator foarte priceput… indiferent de cît de (ne)plăcut este, trebuie să îi recunoaştem măcar asta.

Articol preluat de aici.

Jigodiile din PSD

Parcurgînd azi programele tv-ului, m-am oprit cîteva secunde şi pe unul dintre posturile de ştiri în care erau prezentate secvenţe de la congresul extraordinar de la PSD. Cele cîteva secunde mi-au fost de ajuns pentru a mă lămuri ce fel de jigodii sînt prin PSD şi de ce nu le voi susţine vreodată, mi-au fost de ajuns pentru a mă asigura cîtă dreptate am de a nu mă încrede în vreun fel în Victor Ponta (pentru că ale lui erau imaginile prezentate în acele moment, tocmai în plin avînt al discursului său politic). Cîteva dintre declaraţiile lui, aşa cum sînt prezentate de hotnews, sînt următoarele şi le-am pus aici dintr-un motiv foarte clar: nu iau partea lui Traian Băsescu şi nici a PDL-ului, dar, totuşi, este vorba de preşedintele României. Un asemenea atac jalnic adresat preşedintelui nu îi discreditează doar pe Traian Băsescu (în ochii celor mai impresionabili) şi pe Victor Ponta (în ochii celor care mai au o urmă de demnitate şi de respect faţă de cei din jur) dar afectează şi instituţia prezindenţială. Este clar că Victoraş are deja pretenţii de prezidenţiabil, dar cu atacul ăsta îşi taie singur craca de sub picioare, în primul rînd din cauza imaginii negative pe care o împrăştie în jurul lui şi în al doilea rînd pentru că dacă va ajunge vreodată preşedinte vor exista alţii care să-l atace în exact acelaşi fel. Precedentul a fost deja creat.

  • PSD are capacitatea de a respecta ceea ce a fost bun in trecut
  • Dusmanul nostru are un chip, are un nume: Traian Basescu si PDL
  • Adevaratul adversar al Romaniei si al PSD este Traian Basescu
  • Am incercat sa ne convingem toti colegii ca nu luptele interne ne intereseaza
  • Lui Traian Basescu si PDL-ului nu le e frica decat de PSD
  • Au dat inapoi Legea pensiilor in Parlament pentru ca le e frica de noi
  • De data aceasta, caderea lui Boc va fi una definitiva si in folosul acestei tari
  • Vrem ca acest Congres sa consfinteasca pacea interna in PSD
  • Vrem ca dusmanii nostri sa nu treaca in opozitie, ca nu merita, ci in cartea neagra a istoriei
  • Vreau sa va asteptati la cele mai urate atacuri
  • Vreau sa fiti alaturi de conducerea partidului in luarea acestor decizii democratice
  • Nimeni nu va fi mai presus decat un coleg
  • Deciziile partidului trebuie respectate de toti
  • Vrem sa confintim PSD ca partid deschis… suntem un partid viu
  • Propunem ca PSD sa isi aleaga liderul prin votul liderilor sai
  • Am reusit in aceasta perioada sa inchidem undeva departe relele trecutului
  • Avem datoria sa-i aruncam pe PDL de la putere si sa venim cu solutii
  • Romania are nevoie sa inchida o eroare politica de acum sase ani
  • Nu cred ca un roman adevarat ar fi facut ceea ce fac pedelistii
  • In nicio tara normala, nimeni nu da vine pe oameni pentru criza, iar tinerilor nu li se spune sa plece
  • Nicaieri nu li se spune celor in varsta ca sunt prea multi si ar trebui sa mai piara din ei
  • Nici macar vecinii nostri nu mai sunt in urma noastra
  • Suntem o tara in care, daca nu esti membru PDL, nu ai dreptul sa traiesti
  • Totul in Romania se ia cu forta si totul se distribuie politic
  • Am curajul sa vorbesc despre singura tema care l-a adus pe Basescu la putere in 2009: tema anticoruptie
  • Basescu a folosit o singura teapa: una in care ne-a tras pe noi, ca popor, in 2004
  • Trebuie sa oprim potopul care va veni dupa ei si trebuie sa refacem tara distrusa
  • Avem datoria sa-i convingem pe romani ca proverbul “Capul plecat, sabia nu-l taie” nu mai e de actualitate
  • Incep sa cred ca Basescu este mult mai rau decat Ceausescu. De ce? Pentru ca isi uraste tara si poporul
  • Vrea sa se razbune pe poporul care nu-l mai vrea
  • Nu doar Ceausescu trebuie sa plateasca pentru ce s-a intamplat, nu doar Basescu trebuie sa plateasca
  • Trebuie sa se reinstaleze justitia care sa-i pedepseasca si pe Boc, pe Videanu, pe Falca, pe Oprea
  • Langa Basescu au rams slugile si hotii. Ei trebuie sa plateasca cand Zeus va cadea de pe soclu

Nu-mi place Traian Băsescu şi nu-l vreau ca preşedinte, consider că este de datoria mea să caut să-l dau jos prin orice mijloace legale există, dar nu-mi place nici Victor Ponta. Consider că este de datoria mea să-l împiedic să ajungă preşedinte şi, dacă cumva va ajunge aşa ceva, să-l dau jos. Este un pericol pentru ţara asta chiar mai mare decît actualul preşedinte.

La un moment dat Ponta spune că “Eu pornesc mereu de la premisa ca Basescu minte cand spune ceva”… Ei bine, eu spun acelaşi lucru despre el.

Ion Iliescu a reuşit să mă facă să zîmbesc citind declaraţiile lui. În primul rînd că ceea ce-i transmite Cristianei Anghel este frecţie la picior de lemn, doar nu crede careva că profesoara aia va înceta la greva foamei doar pentru că fostul preşedinte îi cere aşa ceva, nu? Problemele ei mentale sînt mult mai grave decît cele ale unui personaj politic cam rablagit care se apucă să facă afirmaţii placide şi ştiute de toţi (deşi s-a dovedit că astea prin bine la români… “iarna nu e ca vara”, mai ţineţi minte?).

Ion Iliescu: Ii transmitem profesoarei Cristiana Anghel sa inceteze greva foamei.

  • Apare in prim-plan noua generatie, a celor de 40 de ani, precum Ponta si ai lui
  • Spiritul de militant trebuie sa ramana viu, treaz
  • Congresul nostru se tine in conditii exceptionale
  • Criza se manifesta la noi diferit, ceea ce traim se datoreaza unei guvernari incompetente si iresponabile
  • Traim acum momente grave
  • Degradarea pe care o traim acum n-am trait-o niciodata in ultimii 20 de ani
  • Sigur ca am avut primii trei ani grei, ca urmarea Revolutiei
  • Atunci s-a prabusit un stat, un sistem social

În acest moment Ion Iliescu, Traian Băsescu şi Victor Ponta sînt un “triunghi” politic bine stabilit: trecutul, prezentul şi potenţialul viitor. Au fost număraţi, măsuraţi şi catalogaţi… li s-au atribuit multe denumiri şi apelative. Unul dintre ele se regăseşte şi în titlul acestui articol, chiar dacă nu aparţin aceluiaşi partid.

Articol preluat de aici.

Meditaţiile profesorilor

Am auzit şi eu, în cele din urmă. că politicienii au de gînd să le interzică profesorilor să mai facă meditaţii pentru elevii lor. Mai întîi le-au redus din salarii şi acum vor să le reducă şi din banii pe care îi cîştigă din activităţile didactice corelate cu şcoala, dar în afara şcolii. O fi corect sau nu este o întreagă poveste, dar cu siguranţă nu este plăcut pentru profesori.

Spune-ţi cinstit: cîţi dintre voi aţi luat meditaţii pînă acum ca elevi? Măcar la o singură materie la care aţi avut vreo problemă sau alta sau la care aţi vrut să aprofundaţi studiul (să faceţi performanţă). Eu am luat meditaţii pe vremea cînd eram în liceu, o recunosc, şi mi-au priit. Adică a fost de bine.

Problema este însă alta: în timp au existat mereu probleme cu unii profesori care dădeau note mici la cursuri (ore) tocmai pentru a-i obliga pe elevi să vină la meditaţii şi să mai cîştige şi ei nişte bani în plus. Este de dorit să se combată aşa ceva, dar acţiunea asta de a face o lege ca să-i oblige pe profesori să nu mai dea meditaţii nu este o soluţie. În primul rînd pentru că loveşte în toţi profesorii, ceea ce nu e bine, iar în al doilea rînd pentru că este uşor pentru doi sau mai mulţi profesori de la aceeaşi materie să se coalizeze şi să facă schimb de elevi pe care să-i mediteze în afara orelor de curs. Atîta vreme cît nu e vorba de proprii elevi (sau chiar nu sînt elevi la şcoala respectivă) nu sînt probleme, nu?

Articol preluat de aici.

Traian Băsescu şi pensiile

Pînă la urmă Traian Băsescu nu a abrogat legea pensiilor. Motivele pe care le-a băgat în explicaţii, dar era de asteptat să facă asta: a scăpat de gura opoziţiei, măcar temporar, şi a ma dezamorsat un pic situaţia. Nu ştiu în ce măsură opoziţia şi televiziunile ar fi dorit să urmeze calea suspendării preşedintelui dacă acest ar fi abrogat legea aia, în declaraţiile lor păreau foarte porniţi în această direcţie, dar nu prea am obiceiul să mă iau după ele. De multe ori declaraţiile alea nu au fost decît un paravan al adevăratelor intenţii… iar la noi politicul este un circ continuu. Adică mult fum pentru nimic.

Nu a prea cîştigat nimeni din toată tevatura asta, poate doar televiziunile care au făcut ceva bani din publicitate pe seama telespectatorilor lor (de fapt a temerilor acestora) şi a discuţiilor fără sens pe marginea subiectului, dar au pierdut pensionarii (actuali şi viitori). Condiţia lor este foarte precară şi probabil că mulţi dintre ei o ştiu/trăiesc.

Articol preluat de aici.

Politica lui Tokes Laszlo

După ce individul ăsta cu post de parlamentar prin parlamentul Europei s-a apucat să pună ilegal şi în mod repetat tăbliţe cu nume ungureşti de străzi prin Oradea (evident, nu singur, ci cu ajutorul unor complici), mai recent s-a apucat să-şi facă şi un partid politic care să susţină autonomia teritorială (sau cel puţin aşa am înţeles de aici). Adică o altă tentativă care ar urma să-l adică pe acest pastor reformat mai aproape de obsesia lui.

Nu pot să nu mă întreb ce anume trebuie făcut ca să-l convingem pe individul ăsta că nu face tocmai bine. Cu siguranţă că acţiunile lui ar aduce anumite avantaje unora, de fapt doar cîtorva, dar majoritatea ar fi cu siguranţă dezavantajată de aşa ceva. Eu ştiu ce aş face ca să-l conving, sau măcar să-l opresc într-un mod mai mult sau mai puţin permanent, dar cu siguranţă nu este un exemplu demn de urmat. Cel puţin nu dacă te consideri o persoană civilizată şi cu respect al legilor statului. Dar nu am de ales: cu maimuţoii nu poţi să te înţelegi cu vorba bună.

Am ales ca titlul “Politica lui Tokes Laszlo” pentru simplul motiv că aceasta este profund anti-românească, dacă nu aţi înţeles aşa ceva vă spun eu. Întîmplător sînt român şi nu pot să accept o asemenea politică.

Articol preluat de aici.

Guvernul şi impozitele

Am aruncat o privire peste ştirile zilei de azi şi am văzut că parte dintre ele au ca subiect guvernul nostru mult “iubit” şi impozitele sale. Din nou. Partea bună este că din 1 octombrie se scoate impozitul minim pentru firme şi se amînă anunţatul impozit forfetar (se spune că pentru 1 ianuarie anul viitor, dar nu se ştie niciodată ţinînd cont de politicienii noştri).

Partea proastă e că s-au apucat să-i impoziteze pe zilieri? Pe bune? Tocmai pe zilieri? Le cere şi-un carnet de zilier, care să constituie o urmă a muncii lor. Oare m-aş încadra la categoria de zilier dacă m-ar chema cineva să-i fac o reţea de calculatoare azi, mîine mi-ar cere cineva să-i fac modificări la o pagină web, iar poimîine aş instala sistemul de operare şi diverse programe pe calculatorul unei a treia persoane? Activăţi plătite, evident, şi pe care le-am făcut de cîteva ori de-a lungul timpului. Oare dacă s-ar întîmpla şi acum m-ar putea obliga guvernul să i le declar? CUM?

Era clar că guvernanţii s-au apucat să impoziteze cam orice mişcă în ţara asta (nu m-ar mira să impoziteze şi vîntul, dar furtunile s-ar putea să-i cam iar prin surprindere), dar dacă se leagă chiar şi de zilieri atunci înseamnă că e naşpa rău de tot: au obligat patronii a cîtorva mii de firme să şi le închidă prin impozitul minim obligatoriu, au mărit taxele şi impozitele pe care pfa-urile şi beneficiarii drepturilor de autor trebuie să le plătească pentru stat (într-o formă sau alta), iar acum au atacat cu disperare şi pe cei care-şi duc traiul de pe o zi pe alta.

Dacă ar fi după mine aş impozita repiraţiile de politician. Astfel, pentru fiecare respiraţie ar trebui să plătească ceva (încă nu ştiu ce anume, dar mă gîndesc la ceva umed, roşu şi niţel sărat) pentru asta. Doar totul se impozitează în ţara asta, nu?

Articol preluat de aici.