Premierul Cristian Popa

Nu ştiu cît de multe vă spune numele lui Cristian Popa, dar este vorba de viceguvernatorul BNR. În seara asta am aruncat o privire pe hotnews şi bine am făcut: am început să rîd cînd am citit articolul care spune că la un moment dat, cîndva în ultimele ore, Traian Băsescu a avut o discuţie cu cel vizat pentru postul de prim ministrul.

Acum două zile rîdeam de zor cînd am aflat despre tentativa de a-l convinge pe Mugur Isărescu să fie prim ministru (am scris aici despre asta), acum repet acţiunea cu acelaşi haz de necaz. Aparent sînt unii care joacă “ţară, ţară, vrem ostaşi” (poate mai ţineţi minte jocul ăla de pe vremea copilăriei), doar că au schimbat ostaşii cu premierii marionetă şi cam prostovani pe deasupra. Problema unora e că Mugur Isărescu nu este deloc prost şi nici marionetă (sau nu a dat semne că ar fi aşa ceva)… din ce-am citit în seara asta nici Cristian Popa nu este aşa ceva. Aşa că Traian Băsescu ar fost refuzat de amîndoi, cel puţin dacă ar fi să mă iau după ce a apărut pe reţea. Înclin să dau dreptate acelor informaţii, nu toţi românii sînt picaţi în cap (la propriu – vă mai aduceţi aminte de emisiunea lui Andrei Gheorghe? ) ca Emil Boc.

Nu ştiu cine va fi următoarea ţintă a lui Traian Băsescu, dar cu siguranţă va trebui să fie cineva care-l are la inimă şi care e suficient de obdient ca să îi asculte comenzile. Problema este că sînt cam puţini indivizi aparţinînd rasei umane care să fie şi suficienţi de integri şi să aibă capital politic suficient de solid ca să fie consideraţi a fi un cîştig pentru tabăra preşedintelui României. Da, fac presupunerea că Emil Boc nu este unic şi irepetabil… deşi pare o presupunere cam nefondată. 

Nu prea mă atrag pariurile, dar încep să mă gîndesc să mă împlic în aşa ceva şi să încep să pariez asupra persoanei care va ocupa postul de viitorul prim ministru. Şi a viitorului preşedinte de ţară.

 

Articol preluat de aici.

Senatorii, tiganii si apelativul rrom in februarie 2011

Azi am citit pe reţea că pămpălăii de senatori au respins propunerea lui Silviu Prigoană care dorea să înlocuiască în actele oficiale termenul de rrom cu cel de ţigan. Ştiu, ştiu, nu toţi senatorii sînt mototoli, dacă ar fi fost nu ar mai ajuns probabil în poziţia respectivă, dar trebuie să fii mototol sau fraier ca să pui botul la motivaţiile unora dintre ţigani şi să o dai înainte cu termenul rrom. Una dintre motivele pentru care denumirea asta a luat atîta avînt este gura mare şi spurcată a unora care s-au apucat să o promoveze pentru a-şi atinge propriile scopuri iar o foarte mare parte a românilor, toleranţi, indiferenţi sau chiar intimidaţi (nişte stări de spirit foarte comune printre conaţionalii nostri) i-au lăsat să se manifeste în voie.

Eu pun problema astfel: adică dacă eu (dacă ar fi să mă iau după logica unora) mă consider OM ar trebui să cer schimbarea denumirii poporului român cu cea de oameni? Acum o asemenea ipoteză este absurdă, şansele de a obţine aşa ceva sînt pur şi simplu infime, dar cu suficientă insistenţă se poate obţine orice… Cel mai bun exemplu este chiar denumirea României: termenul de român este unul recent, au trecut mai puţin de două secole de cînd a fost inventat pentru a ne atribui o falsă apartenenţă la grupul de popoare romanizate, cu insistenţa unui grup din ce în ce mai mare de oameni în cele două secole a devenit o denumire oficială şi recunoscută mondial. Ţiganii nu au un stat propriu şi o entitate comună ca popor, dar termenul cu care au devenit cunoscuţi în istorie a fost multă vreme instituţionalizat la nivel european (adaptat fiecărei limbi în parte, dar în cele mai multe cazuri cu aceeaşi rădăcină). Tendinţa unora este să acţioneze prin toate mijloacele pe care le au la dispoziţie ca să îl schimbe… rămîne de văzut în ce măsură vor reuşi. Au încercat şi în perioada interbelică în România, dar comuniştii le-au dat peste nas tupeiştilor… acum (în ultimele două decenii) au revenit.

Revenind la subiectul acestei zile, decizia de respingere de către Senat a proiectului de lege iniţiat de deputatul Silviu Prigoană a fost luată cu 51 de voturi “pentru”, 27 de voturi “împotrivă” şi cinci abţineri, după cum a informat Mediafax. Eu am citit despre faza asta (era să-i spun chestie, la cît de irelevantă este ar fi un termen foarte potrivit, dar fază este chiar şi mai potrivit) pe adevărul.ro şi aproape am început să rîd… nu ştiu în faţa cui dau socoteală senatorii (părerile sînt foarte împărţite, dar cu siguranţă nu dau socoteală în faţa poporului care i-a ales pe poziţiile alea – doar trăim în România, ce naiba?) dar uneori sînt de-a dreptul hilari.

Articol preluat de aici, dar se găseşte şi aici.

Emil Boc si mega-investitorii chinezi

Citind mesajele primite în ultimele zile am văzut o ştire care mi-a atras atenţia (da, sînt abonat la cîteva dintre site-urie de ştiri): Emil Boc i-a invitat pe Chinezi să investească în autostrăzile Comarnic-Braşov şi Sibiu-Piteşti. Se spune că proiectele vor fi realizate în parteneriat public-privat şi că invitaţia a fost lansată în cadrul unei întîlniri între primul ministru şi reprezentanţi ai statului chinez care a avut loc cu ocazia noului an chinezesc. Se pare că că alte opţiuni care li s-ar fi oferit chinezilor sînt hidrocentralele, centurile ocolitoare, aeroporturi, spitale, lucrari de irigaţie şi de mediu.

Cu alte cuvinte, politicienii noştri “dragi”, cu Emil Boc ca şi reprezentant, vor să vîndă şi ce a mai rămas. N-au bani şi se termină şi împrumuturile primite aşa că vor să apeleze la bani din exterior. Americanii sînt mult mai băgaţi în datorii decît noi, europenii nu sînt prea încîntaţi de şacalii dîmboviţeni, ruşii nu ne vor da niciodată ceva fără să plătim imens (ca întotdeauna de altfel), aşa că au rămas doar chinezii cu economia lor în creştere.

În ultimii 21 de ani statul a fost un administrator execrabil, dar a fost expert în a vinde şi a distruge ce aveam la revoluţie. Marile tunuri economice trase statului de politicieni şi oameni de afaceri (de multe ori fiind unii şi aceleaşi) se cunosc, sînt comentate şi răscomentate, în foarte mare parte nepedepsite aşa cum ar trebui. Acum s-au cam terminat banii şi resursele, s-au apelat şi se apelează constant la împrumuturi bancare şi de la uniunea europeană… valorile sînt imense şi vor trebui să fie plătite în cele din urmă. Are un oarecare sens ca autorităţile să apeleze la bani din exterior, dar nu din partea unui omuleţ hilar şi incompetent ca Emil Boc. Ne lipsesc oamenii responsabili care să facă o asemenea invitaţie în numele României, şi ne vor lipsi şi după ce vor pleca tolomacii de acum.

Nu ştiu de ce s-a întîmplat după întîlnirea aia, dar mă gîndesc că reprezentanţii chinezi s-au făcut că-l aprobă pe Emil Boc, că se gîndesc serios la invitaţia lui iar după aceea, cînd au fost singuri în casele lor, s-au prăpădit de rîs amintindu-şi de fază. E ce aş fi făcut şi eu în locul lor.

 

Articol preluat de aici.

Romania si spatiul Schengen

N-am apucat să urmăresc azi ştirile, dar am auzit totuşi că Franţa şi Germania au solicitat amînarea aderării la spaţiul Schenger pentru România şi Bulgaria. Nu ştiu cît de recentă este informaţia, dar pînă la urmă a ajuns şi la mine. N-a ajuns însă singură: era însoţită de comentariile politicienilor noştri care au sărit ca arşi comentînd că s-au săturat să fie tot timpul monitorizaţi şi că merităm să intrăm în spaţiul ăsta. Ei susţin că am îndeplinit cerinţele celorlalte ţări şi că această amînare fără motive reale este o discriminare.

Cum? Cum? Cum adică?

Şi cum rămîne cu siguranţa graniţelor? Mă gîndesc că or fi destul de sigure, da’ tot mai scapă vreun individ non-european care vrea să ajungă să muncească aiurea prin Europa. Probabil siguranţa graniţelor este singura reuşită din tot amalgamul de cerinţe europene, şi spun “probabil” doar pentru că nu am foarte multe informaţii despre cei care sînt prinşi şi nici despre cei care scapă. De fapt n-am nici o informaţie actuală.

Cum rămîne cu corupţia la care sînt aşi? Adică AŞI! Aş da o mulţime de exemple, dar cam peste tot trebuie să mergi cu plicul în buzunar (sau cu vreo atenţie) dacă vrei să obţii mai repede, mai bine şi mai uşor ce ar trebui să obţii gratuit şi în aceleaşi condiţii de calitate şi rapiditate.

Cum rămîne cu justiţia care este atacată din toate părţile şi folosită de politicieni în manevrele lor şi afaceriştii care vor să scape cu basma curată (eventual cu cîteva luni de pîrnaie în locul deceniilor meritate)? Cum rămîne cu încercările de a schimba magistraţii curţii supreme cu aceia care sînt pe placul unora (este doar un exemplu în care fiecare partid vrea cîte o bucăţică dintr-un tort) şi cu manipularea deciziei acestora pentru a bloca manevrele opoziţiei?

Mafioţii au început să se omoare între ei prin locuri publice, jafurile s-au întensificat în ultimii ani (provocînd adevărate valuri de criminalitate) iar politicienii noştri consideră că totul este în regulă. De fapt pentru ei este bine… doar li se micşorează numărul concurenţilor, nu?  Dar asta nu înseamnă că este bine şi pentru România.

Nu au fost menţionate problemele din sănătate şi educaţie, dar asta nu îi interesează pe europeni cînd vine vorba de aderarea la spaţiul Schenger. Cel puţin deocamdată… dar în momentul în care vom deveni un popor de zombie creduli, intoxicaţide religie şi needucaţi care să le stea pe cap li se va schimba părerea.

Într-o ţară în care se instalează treptat haosul politicienii se plîng că sîntem discriminaţi de către europeni şi se consideră nedreptăţiţi cînd li se atrage atenţia (fie şi indirect) de problemele apărute în urma promisiunilor lor neonorate. Căci ce altceva sînt decît nişte promisiuni neonorate?… să ai pretenţia să aderi la o zonă şi să te plîngi cînd nu eşti în stare să îndeplineşti condiţiie lor, condiţii pe care le ştiai foarte bine vreme de cîţiva ani buni. N-o fi tocmai corect, dar sîntem totuşi România cea frumoasă şi nepieritoare… sîntem obişnuiţi cu aşa ceva.

 

Articol preluat de aici.

 

Mircea Geoana suspendat din PSD

Am auzit azi că Mircea Geoană a fost suspendat din PSD pentru 6 luni pentru că s-a legat public de nişte colegi din partid încecînd să îi tragă la răspundere pentru eşecul de la alegerile prezidenţiale de acum un an. Personal nu pot spune că mă bucură sau că mă întristează acest lucru… dacă aţi şti cît de indiferent îmi este ce se întîmplă cu fostul preşedinte al PSD v-aţi speria.

Din punctul meu de vedere este doar prostovanul (nu i-am dat eu apelativul, dar l-am remarcat şi l-am recunoscut ca fiind adevărat de prea multe ori în ultimul an) care aproape a devenit preşedinte al României (doar pentru o noapte ) înainte ca Traian Băsescu să-i smulgă premiul cel mare de sub bot, este cel care a adus (împreună cu soţia) moda flăcării violet la noi în ţară, este cel… A mai făcut ceva remarcabil în ultimul timp? Să fiu al naibii dacă mai ţin minte ceva concret realizat de Mircea Geoană de prin primăvară încoace.

Candidatura la preşedinţie a reprezentat o culme la care a reuşit să ajungă, în ciuda opoziţiei unora din partid (Ion Iliescu şi apelativul atît de cunoscut sînt un foarte bun exemplu). De atunci a început o decădere continuă (cel puţin din punct de vedere politic) al acestui personaj de poveste dîmboviţeană, iar suspendarea de azi este doar o etapă în acest sens. A rămas preşedinte al senatului, dar nu ştiu încă cît timp (pot spune doar că nu va mai fi mult aşa ceva), mă gîndesc că a pierdut stima multora… dar nu pot spune că este în întregime nevinovat de toate aceste evenimente. Poate că la alegerile prezidenţiale nu a avut prea mult control asupra numărătorii voturilor (cel puţin nu cît şi-a dorit), poate că nu a reuşit să-i convingă pe colegii de partid şi pe alegătorii de prin ţară (sau de aiurea, din lume, pe unde au ajuns românii noştri) să-l voteze, însă cu siguranţă este în întregime vinovat de reacţiile de după alegeri şi de scandalul cu flacăra violet. Este vinovat şi de problemele pe care le-a creat prin partid… mă gîndesc că nu ar fi fost suspendat dacă nu s-ar fi legat de anumiţi colegi făcînd publice anumite chestii legate de alegeri.

Decăderea lui Mircea Geoană îmi aduce aminte de o vorbă românească foarte valabilă: fiecare pasăre pe limba ei piere. Nu ştiu ce “limbă” are prostănacul şi nici nu-mi doresc să aflu, dar din ce am auzit (şi e mai mult decît am nevoie să ştiu) mă întreb cum a ajuns să fie un prezidenţiabil. Oare chiar atît de prost stăm cînd vine vorba de politicieni? (apropo, asta a fost o întrebare RETORICĂ )

 

Articol preluat de aici.

Huduieli si doliu de 1 decembrie 2010

Cică Emil Boc ar fi fost huiduit cu prilejul manifestărilor de azi. Eu zic că dacă a fost suficient de prost (de parcă doar “prost” ar fi suficient pentru a-l descrie) ca să se prezinte printre români după tot ce a făcut în ultimul timp atunci le merită din plin. Partea proastă este că merită mult mai mult decît nişte huduieli şi nu a primit încă tot ce merită. Încă. Dar am impresia că lucrurile se vor îmbunătăţi considerabil din acest punct de vedere.

Alte huduieli ar fi venit şi din partea unor tineri aflaţi la Alba Iulia care doresc unirea României cu Basarabia şi Bucovina. Am ceva să le transmit: huiduielile nu îi vor ajuta cu nimic în acest sens. Ar trebui să le lase deoparte şi să facă ceva constructiv în acest sens.

Pe de altă parte, Tokes Laszlo este în doliu azi, cu prilejul aniversării de 1 decembrie 2010. Motivul: ungurii nu ar fi primit ce li s-a promis acum vreo 9 decenii, în perioada unirii. Din punctul meu de vedere individul ăla nu are decît să poarte doliu în fiecare zi a restului vieţuii lui… că oricum îl poartă degeaba. Uneori îmi vine cam greu să cred că pămîntul ăsta românesc a permis apariţia şi suportă la suprafaţa lui canalii ca şi pastorul ăsta reformat, dar de obicei neîncrederea asta trece repede. Pot spune un lucru foarte clar despre individul ăsta: o să mă bucur la moartea lui… ba chiar adresez pămîntului (oriunde ar fi el pe planetă) o rugăminte anticipată: să-l ţină bine închis în mormîntul ăla pe Tokes Laszlo ca să nu-i mai otrăvească pe oameni cu jegul pe care-l scoate pe gură.

 

Articol preluat de aici.

Elena Udrea in noul Kill Bill

Din ce-am citit pe reţea azi, un nou episod al seriei Kill Bill a fost ecranizat în cursul zilei de azi: Elena Udrea a luptat împotriva lui Vasile Blaga pentru şefia filialei Bucureşti a PDL-ului iar blonda de la Cotroceni a cîştigat. N-am citit cu atenţie articolele de pe hotnews, de fapt nu le-am citit deloc (am parcurs titlurile şi mi-a fost mai mult decît arhisuficient), dar lui NUţi i s-au adus o mulţime de osanale în ultimele ore. Nu l-am văzut niciodată îndeaproape, dar sînt sigur că fundul ei mare şi gras străluceşte de cît a fost lins şi admirat (nu neaparat în această ordine) cu ocazia acestor alegeri. N-am de gînd să le reiau, nu vreau să-mi stric o seară excelentă.

Se spune că Elena Udrea a luat avînt şi are tot mai mai multă putere politică. O fi, dar nu cu susţinerea mea. Nu-mi place blondina… ba mai mult, eu zic că avîntul ăla o va face în curînd să deraieze pe gheaţa subţire a politicii româneşti şi va lăsa o dîră groasă de grăsime atunci cînd pernuţele de pe fund nu vor rezista frecării. Deja mi-am făcut o rezervă de floricele pentru spectacolul respectiv, mai rămîne doar să le pregătesc şi să-l urmăresc aşa cum urmăresc oricare alt spectacol de circ.

Articol preluat de aici.

UDeMeReu trădate

Că UDMR-ul este o tîrfă politică am mai spus-o deja. Că politicul s-a băgat în tot felul de chestii în care nu avea nici un drept să se bage se ştie deja, o ştim cum cu toţii de altfel. Noutatea a apărut cînd Arpad Antal, un tip de la filiala din Sfîntu Gheorghe, a început să se vaite şi să se plîngă că au fost trădaţi de către partenerii de la guvernare din cauza deciziei Curţii Constituţionale care a declarat că guvernul nu-şi poate asuma de capul lui legea învăţămîntului şi că va trebui să treacă de parlament. Evident, o prostie care le merge din plin celor UDeMeReu. Este clar că restul javrelor s-au grăbit să îl aprobe, să ameninţe cu retragerea de la guvernare şi să pună presiune pe cei din jurul lor pentru a-şi vedea planul pus în practică.

Un singur lucru este cît se poate de clar: cei de la UDMR vor face lucruri nasoale doar dacă noi, restul, le vom permite să facă asta. Acum încă mai încearcă, încă mai fac scandal şi încă le mai merge, dar mai devreme sau mai tîrziu o să li se înfunde şi o să păţească chestii urîte cînd românii vor spune un NU hotărît. Sînt absolut sigur de asta, chiar şi fără să fie nevoie să planific sau să fac ceva în vreun fel în acest sens.

 

Articol preluat de aici.



Inca o motiune de cenzura

Nu prea-mi vine să cred că avem nişte politicieni suficient de netoţi încît să încerce o a doua moţiune de cenzură într-o singură sesiune parlamentară… dar au dovedit deja că regulile nu mai contează în circul lor politic şi, mai ales, au dovedit din plin că-s pur şi simplu tîmpiţi, nu doar netoţi.

Oricum, vom vedea dacă va fi o a doua moţiune de cenzură la guvern în ce-a mai rămas din anul ăsta. Eu consider această informaţie ca fiind un zvon. Totuşi, la ce “surprize” (ne)plăcute, mai ales neplăcute, ne pregătesc politicienii mă aştept la orice din partea lor. Chiar şi la un jaf pe faţă… din nou, mult mai amplu şi mai tupeist decît cele de pînă acum.

Articol preluat de aici.

Emil Boc, guvernul si asumarea legii educatiei

Guvernul lui Emil Boc şi-a asumat azi legea educaţiei. Nu ştiu detaliile ei, ştiu doar că istoria şi geografia ar trebui să fie în limba minorităţilor şi că dintr-o metodologie bazată pe acumularea de cunoştinţe ar trebui să se treacă la o metodologie bazată pe capacităţi, dar nu mă aştept să fie ceva bun. Pur şi simplu o lege bună nu se încadrează în cadrul legal pe care l-au tot creat politicienii de acum în ultimii ani. Moţiunea de cenzură a fost programată pentru ieri tocmai pentru a-i împiedica pe cei de la “putere” să-şi asume legea, dar nu a reuşit.

Dincolo de vorbăraia politică şi declaraţiile fanfaronilor ăia (la astea-s buni, dar numai atît), educaţia s-a dus din ce în ce mai mult la naiba în praznic în ultimii ani. Avem tot mai mulţi români care nu ştiu să conjuge ca lumea un verb şi nu-s în stare să se exprim e corect, sau chiar mai rău: au ajuns prin televiziuni şi pe la radio. Iar folosirea limbii române este un lucru de bază, nu? Despre restul materiilor din şcoală nici nu am de gînd să pomenesc. Nu ştiu cîţi dintre români mai ştiu să se orienteze prin ţară nici măcar cu o hartă în mînă sau care să cunoască formele de relief pe care le avem răspîndite pe aceste meleaguri… iar acum se doreşte ca unii dintre cetăţenii români să le înveţe într-o altă limbă decît cea naţională. Chiar, cîţi dintre voi ştiu unde se găseşte Nagyvarad? Sau oricare alt oraş aruncat aiurea pe hartă prin România.

Şi nu pot fi de acord cu o asemenea atitudine cînd vine vorba de educaţie. Avem nevoie de calitate, chiar şi în detrimentul cantităţii.

După asumarea legii, acum cîteva minute, Emil Boc tocmai l-a atacat pe Victor Ponta pe baza declaraţiilor acestuia de aseară pe marginea moţiunii de cenzură de ieri (e vorba despre politicienii “ticăloşi” care au promis, au primit ce au cerut şi n-au mai făcut nimic din ce au promis – votarea moţiunii). Că are dreptate este un lucru adevărat, dar nu are nici o legătură cu legea educaţiei. Că s-a declarat şocat de existenţa mitei politice şi a cumpărării de voturi este doar o vorbăraie fără sens… doar este vorba despre o manevră curentă pentru politicienii români. TOTUL este de vînzare la ei, mai ales voturile şi influenţa politică.

Pe lîngă calitatea de care pomeneam mai devreme, avem nevoie de verticalitate, cinste şi de mai multă curăţenie în ţara asta împuţită de gunoiul politic.

 

Articol preluat de aici.