Felia mea de Romania

Acum cîţiva ani mi s-a părut o idee interesantă să spun că pagina asta este felia mea de internet, adică locul în care mă manifest şi scriu ce am de scris. Fiecare are dreptul la o felie (mai mare sau mai mică) de internet, mai ales că în lumea virtuală este loc pentru toată lumea şi chiar ar mai încăpea vreo două lumi pe lîngă.

Cu lumea fizică este cu totul altă poveste: a fost supusă împărţirii şi ceturilor pe seama feliilor vreme de milenii, cu siguranţă va continua în aceeaşi direcţie cel puţin atîta vreme cît oamenii vor rămîne oameni şi nu se vor transforma în… altceva. Una dintre împărţelile astea teritoriale din lumea fizică este foarte la modă pe la noi zilele astea şi am preferat să aştept înainte de a-mi da cu părerea despre toată situaţia. De fapt despre tot scandalul ăsta afurisit în care s-a transformat, aşa cum era de aşteptat de fapt: este genul de subiect care va face să curgă multă cerneală (fizică sau… virtuală) pe degetele tuturor care au ceva de zis despre asta.

Judeţele României versus proiectul teritoriilor administrative. România feliată, o mare pizza de care trage toată lumea ca să obţină cea mai mare felie. Ba vor 8 judeţe, ba vor 12… ba vor toate 41, aşa cum sînt deja. Este un moment bun pentru politicieni ca să împartă un teritoriul care nu le aparţine, dar despre care, din nefericire, au un cuvînt de spus.

Eu NU am încredere în nici una dintre taberele politice care s-au format în jurul acestui subiect. Îi acuz (de parcă ar mai fi nevoie de aşa ceva, doar o ştim cu toţii) că-şi urmăresc propriile interese. UDMR-ul vrea în continuare tîmpenia aia de ţară în ţară (aşa zisa “autodeterminare”) riscînd războiul civil, cealaltă tabără (aia formată din lingăii şi javrele lui Băsescu şi Boc – nu mă întrebaţi detalii, acum chiar n-am chef de ele dar ştiţi despre ce vorbesc) urmăreşte ceva anume, dar încă îmi este neclar ce. În ultimele zile am fost prea prins cu treburi ca să mă apuc să îi urmăresc cu atenţie, dar sînt sigur că nu este nimic bun pentru poporul ăsta. Ştiţi ce se spune, nu? Cea mai rapidă şi mai bună metodă de a tîmpi şi de a manipula o populaţie numeroasă este prin intermediul televizorului, iar canalele noastre de mass-media şi cei pe care-i susţin se întrec între ei în a fi manipulatorul anului.

Pînă la urmă noi, cetăţenii acestei ţări cu ce rămînem? Pe bune: cu ce rămînem în urma acestui scandal? Aş zice că rămînem cu ochii beliţi la tembelizor sau pe la fluxurile de ştiri (ăia care încă mai ştiu să citească), urmărind circul, dar n-ar fi deloc amuzant şi nici n-am cîştiga nimic. Refuz să mă las prostit şi furat de oricine încească aşa ceva, şi nu pot spune că-s puţini.

Din punctul meu de vedere felia mea de România este chiar. aţi ghicit, România. Toată România.  Şi orice ar spune gunoaiele din mass-media şi javrele politice nu renunţ la felia mea.

Victor Socaciu si dublarea filmelor, concluzia

Mai ţineţi minte circul care s-a pornit atunci cînd propunerea legislativă a lui Victor Socaciu despre dublarea filmelor străine a ajuns la cunoştinţa publicului? Nici nu a fost demult, la începutul lunii trecute… A stîrnit o mulţime de reacţii, destul de diverse, revolta ieşind prima în evidenţă.

Ei bine, am auzit că azi s-a ajuns la o concluzie la această propunere: a fost respinsă. Şi, ca să nu fie suficient, Victor Socaciu a votat împotriva ei. Hilar, nu? Să faci o propunere pe care să nu o susţii pînă la capăt este o prostie hilară, dar este şi tipic românesc. S-a spus că respingerea legii de către iniţiatorul ei este o gafă, după care s-ar fi corectat, dar îl mai crede cineva? Colegii lui politicieni nu l-au crezut şi au votat împotriva. Ne-am cam obişnuit cu chestii de felul ăsta, chiar dacă cei care nu o acceptă sînt prea puţini. La cît de mult s-a făcut de rîs Socaciu cu sugestia de lege ar fi trebuit să-şi dea demult demisia, dar nu cred că e genul de persoană care să se simtă. Doar e politician, nu?

 

Articol preluat de aici.

Proiectul judetelor Romaniei

Una dintre ştirile care a ajuns la mine în ultimele zile este cel al reorganizării administrative a României şi crearea unor noi zone denumite tot judeţe, dar care să includă mai degrabă zonele istorice decît forma de organizare curentă. Nu pot spune că sînt de acord sau împotriva unui asemenea proiect, ideea politicienilor implică mult prea multe schimbări (de fapt termenul mai corect este “schimbări majore”) pentru a o aproba sau a fi împotriva ei fără o cercetare amănunţită a ei. Însă pot spune cu siguranţă că o privesc cu suspiciune: nu am încredere în explicaţiile pe care le-am auzit pînă acum. S-a spus că este din cauza unor fonduri de cîteva miliarde de euro care vor ajunge (sau ar putea să ajungă) în România în acest scop, dar nu cred că este doar atît. Ştiu că mult “iubiţii” noştri politicieni sînt atît de ahtiaţi după bani încît ar fi în stare să facă cam orice pentru a pune mîna pe nişte euroi în plus, dar cînd vine vorba de reorganizarea unei întregi ţări doar pentru nişte fonduri nu o prea cred.

Le-am ascultat prea multe minciuni pentru a nu-i primi cu scepticism de fiecare dată cînd vin cu o idee nouă, iar asta mi se pare un pic cam trasă de păr. Constituţia României, cel puţin din ce-am auzit pe la ştiri, spune că ţara este organizată în comune, oraşe şi judeţe – de aceea ar trebui să păstreze denumirea sau să schimbe constituţia. Din imaginile pe care le-am văzut în treacăt noile judeţe se pliază foarte bine pe regiunile de dezvoltare (care-s 8 la număr) şi sînt denumite după poziţia geografică: nord-vest, nord-est, sud-est, sud, sud-vest, centru, Bucureşti şi Ilfov.

Voi ce ştiţi despre asta? Adică detalii. Nu mă interesează generalităţile vehiculate prin mass-media… nu-s decît abrambureli ale jurnaliştilor de servici. Ce ştiţi despre perspectiva jigodiilor din UDMR despre acest subiect? MIe mi se pare că noua împărţire teritorială a ţării, oricare ar fi ea, le serveşte perfect intereselor declarate de ani bun (de a crea o “ţară” în ţară).

Articol preluat de aici.

Victor Socaciu si dublarea filmelor

În cursul zilei de azi am văzut ceva reacții pe twitter referitoare le Victor Socaciu, nici una nu foarte plăcută, dar nu le-am înțeles motivul. Avînd ceva treabă, nu m-a interesat prea tare să-l aflu… dar pînă la urmă informația tot a ajuns la mine prin intermediul canalelor de știri.

Oare cîtă minte are un bătrînel cam orbete ca să facă o propunere legislativă de a dubla filmele străine în limba română? Majoritatea celor care se uită cît de cît la aceste filme ar trece imediat la descărcatul de pe torente sau rețelele p2p… cinematografele și-ar pierde imediat chiar și clienții care le-au mai rămas… Nu știu cîți se uită la filmele de la televizor, dar cu siguranță o mare parte vor înceta să se mai uite… O asemena propunere ar fi fost valabilă acum 10-20 de ani sau chiar mai mult, acum însă avem opțiuni valabile pentru a contracare o asemenea tîmpenie.

Nu prea apuc să mă uit mult la filme, dar am văzut destule de-a lungul și de-a latul ultimelor 3 decenii. Am ajuns să cunosc și să recunosc destui actori străini și să știu la ce să mă obțin de la ei… nu mi-ar conveni deloc să pierd acest lucru.

Concluzia este aceeași întrebare întrebatoare pe care am pus-o mai devreme și pe twitter: oare cum s-ar subtitra în română expresia “futu-te în gură, Victor Socaciu, pentru ideea genială de azi”? Individul ăsta pare să fie un boșorog senil care a uitat să mai citească și nu mai poate să urmărească acțiunea filmelor… iar pentru asta vrea să oblige o țară întreagă să-i calce pe urme. E mai ușor să faci o propunere legislativă decît să recunoști că corpul începe să-ți cedere de bătrînețe.

Articol preluat de aici.

Impozitarea jocurilor de noroc online

Ocazional mai apar momente în care politicienii noștri sînt de-a dreptul hilari… și, ca de obicei, exagerează atît de mult cu chestia respectivă încît îmi vine să rîd de ei și cu curul. N-am să-mi cer scuză pentru exprimarea mai anatomică, chiar dacă unii o vor considera ofensatoare (într-o măsură mai mare sau mai mică), politicienii noștri mult “iubiți” o merită din plin.

Ultima fază tare pe care am auzit-o este un proiect de lege prin care vor să îi oblige pe cei care furnizează servicii de jocuri de noroc online (și sînt undeva prin lume, dar nu în România) să își facă un punct de lucru sau o firmă nouă aici în țară și să înceapă să plătească impozite pentru statul român. Nu mai reţin cine dădea din gură ca prostul la radio în cursul zilei de azi, dar spunea că toată lumea va fi fericită după ce vor plăti impozite guvernului român, atît proprietarii paginilor web, cît şi cîştigătorii de pe la noi din ţară… Ciudată idee de “fericire” au indivizii cu posturi politice… mai ales ăia care cred că lumea se învîrte în jurul curului lor îndesat cu bani.

Ideea jocurilor de noroc online nu este deloc nouă, site-uri de profil există de ani buni, dar în ultimele luni promovarea lor a luat avînt destul de mult (caută fraieri care vor îmbogățire rapidă dar care-și vor pierde și ultimii bani acolo, dar asta e altă poveste). Să pui în aplicare un asemenea proiect nu e foarte greu: îți faci o firmă de profil undeva în lume, rezervi un domeniu pentru așa ceva și pui pe cineva să îți facă o pagină bine pusă la punct. Între noi fie vorba, pagina e cel mai greu lucru de făcut în toată povestea asta, și nici aia nu e foarte dificilă. Oricine are ceva bani de aruncat pentru investiția de început (adică pagina web și promovarea ei + eventualele pierderi la jocurile de noroc) poate să o facă.

Problema politicienilor-noștri-arhitați-după-bani este că sediul celor care furnizează jocurile de noroc ca niște servicii online este în afara României și toate impozitele se plătesc în altă parte. Ei vor să în convingă (pentru că de obligat nu prea cred că au cum să îi oblige – ar trebui să blocheze accesul la domeniile de internet respective și nu-i prea văd în stare să facă așa ceva) să îi plătească, chiar dacă o fac indirect – prin intermediul taxelor aplicate atît furnizorilor de servicii cît și celor care cîștigă bani prin așa ceva. Fiind vorba, totuși, de jocuri de noroc, este vorba de sume mari (cel puțin procentual).

Mă întreb, aşa, un pic cam retoric, ce au de gînd să facă mai departe în legătură cu subiectul ăsta. Dincolo de prostiile declarate nu prea au nimic de făcut decît să dea din coadă mai departe şi să latre alte chestii în speranţa că îi va asculta cineva.

Articol preluat de aici.

Crin Antonescu si plata pentru drepturi

Location of ( green ) – on the European contin...
Image via Wikipedia

Una dintre ştirile pe care le-am citi azi (prin intermediul facebook am ajuns la articolul ăsta de pe Realitatea.net) m-a făcut să încep să rîd în hohote… Titlul este pur şi simplu hilar, iar rîsul meu este o reacţie perfect naturală cînd dai peste o tîmpenie atît de imensă încît nu mai este loc de altceva.

Dacă aţi aruncat deja o privire peste articol v-aţi dat deja seama despre ce e vorba: Crin Antonescu a venit cu ideea ca românii din afara ţării să plătească taxe în ţară ca să poată vota la alegerile pentru preşedinţia României. Nu e deloc greu de găsit motivul acestei… “idei”: la ultimele alegeri Traian Băsescu a fost ales de către românii din diaspora. Ei sînt cei care au făcut diferenţa, indiferent dacă voturile au fost pe bune sau dacă au fost măsluite. Sînt sigur că manevra asta este doar o încercare de a controla în vreun fel (în măsura în care se poate face acest lucru) voturile venite din “afară”… problema este că soluţia oferită este pur şi simplu cretină.

De ce? Pentru că unele drepturi sînt garantate de stat indiferent de situaţia cetăţeanului român, ele sînt anulate sau suspendate doar în cazurile mai speciale şi se face (cel puţin din cîte ştiu eu, nu sînt avocat) doar prin intermediul justiţiei. Adică printr-un proces şi o decizie definitivă luată de către o instanţă. Dreptul de vot este unul dintre aceste drepturi garantate de către stat: atîta vreme cît eşti cetăţean român (şi nu intri în cadrul cazurilor speciale pe care tocmai le-am menţionat) poţi alege un reprezentant care să vorbească şi să negocieze în numele tău, oriunde te-ai afla pe glob. Din cîte ştiu nu se aplică asupra reprezentanţilor locali (de exemplu dacă eşti în Franţa nu poţi vota de la distanţă pentru primarul Oradei sau Timişoarei, chiar dacă ai adresa oficială în oricare dintre aceste locale – trebuie să-ţi muţi curul la faţa locului şi să bagi un vot în urnă), dar se aplică foarte bine la alegerile prezidenţiale. Pînă la urmă preşedintele României este tot un reprezentant, doar că ne reprezintă pe noi, ca popor.

Şi totuşi, de ce este o idee cretină? Pentru că românii din diaspora se împart în 3 categorii principale: tineri plecaţi la învăţătură, oameni plecaţi la muncă şi oameni care nu au reuşit să se adapteze aici şi au plecat lăsînd totul în urmă. Ultima categorie nu mă interesează prea tare pentru că prea puţini dintre ei sînt dispuşi să voteze. Spuneţi cinstit: cîţi dintre tinerii plecaţi la învăţătură (studenţi prin vreo universitate mai bună decît cele de la noi) au proprietăţi de vreun fel de pe urma cărora trebuie plătite taxe la stat? 1%? 2%? Chiar şi cei cu bani nu cred că au prea multe proprităţi taxabile, majoritatea fiind pe numele părinţilor.

Oamenii plecaţi la muncă în străinătate plătesc taxele ţării în care lucrează. E ceva normal, nu? Ţările respective le oferă facilităţi pentru taxele alea, începînd de la servicii medicale şi terminînd cu infrastructura necesară deplasării dintr-un loc într-altul şi bunei funcţionări traiului zilnic într-o societate civilizată. Ce le oferă România în schimb? Cam nimic, doar nişte drepturi pur şi simplu inalienabile (adică care nu pot înstrăinate – aviz inculţilor). Sînt sigur că eventualele taxe care trebuie să fie pentru proprietăţile din ţară sînt plătite la zi (cel puţin în majoritatea cazurilor) de către cei rămaşi în ţară – ştim deja că majoritatea românilor plecaţi la muncă s-au dus să muncească pentru familiile lor.

Oricum, să plăteşti pentru un drept care este deja al tău mi se pare cel puţin absurd. Nu ştiu cine i-a oferit lui Crin Antonescu o asemenea idee, dar cu siguranţă că i-a făcut un mare deserviciu. Deja au murit suficienţi oameni de-a lungul istorie pentru a garanta asemenea drepturi, iar acum unii sînt capabili să reducă acei morţi la nişte bani… de parcă s-ar putea face o comparaţie între cele două.

 

Articol preluat de aici.

Cravata violet a lui Emil Boc

Ieri a avut loc o asumarea legii care modifică Codul Muncii şi votarea unei moţiuni de cenzură la adresa guvernului lui Emil Boc. Deşi micuţul prim ministru este căzut în cap (la propriu, în emisiunea lui Andrei Gheorghe acum cîţiva ani), a supravieţuit în post cîtorva încercări de răsturnare legală a guvernului său. Inclusiv tentativei de ieri. Se poate spune că Emil Boc are în el ADN de supravieţuitor, dar nu-s sigur dacă este al lui propriu sau a fost aplicat prin metode mai mult sau mai puţin ştiinţiifice, mai mult sau mai puţin acceptate de morala creştină.

Nu am de gînd să comentez asupra noului Cod al Muncii din România, au fost prea mulţi care au făcut-o în ultimul timp şi au faţă de mine un avatanj net: îl cunosc. Eu nu am auzit decît o parte a comentariilor lor şi nu am de gînd să le preiau. Dacă vă interesează subiectul îl aveţi pe nea’ Goagle sau pe amicul său mai micuţ Yahoo… n-aveţi decît să căutaţi informaţii acolo.

Dar mi-a atras atenţia scandalul continuu al politicului, mai ales cînd vine vorba de cel din jurul moţiunilor de cenzură sau altor metode de a da jos cuplul de “îndrăgostiţi” Emil Boc-Traian Băsescu şi amanta eternă (cel puţin politic – eu din perspectiva asta o văd cel mai des, şi nu-mi doresc nici măcat asta) Elena Udea. Nu prea pot să evit chestia asta, nu fără a arunca pe fereastră televizorul şi de a evita complet ziarele-paginile web dedicate ştirilor de pe la noi.

Din ce-am înţeles de pe la tembelizor, aseară au fost 212 indivizi şi individe în favoarea moţiunii de cenzură, 4 au fost împotrivă şi 2 s-au abţinut. Ca să treacă, moţiunea ar fi avut nevoie de 238 de voturi… şi uite aşa guvernul lui Emil Bocănel stă încă bine pe poziţii. Sînt sigur că nu cravata violet cu care micuţul s-a afişat în cursul zilei de ieri l-a ajutat să rămînă pe poziţii… pentru simplul motiv că nu şi-a îndeplinit aşa cum trebuie funcţia de bază: de a strînge suficient de tare de scîrbavnicul mădular de care era ataşat pentru a-i opri sîngele şi aerul. Nu ştiţi ce înseamnă “scîrbavnicul mădular”?  Vine dintr-un text de lege ce sancţiona violul în perioada domnitorului Nicolae Mavrocordat: “Celui ce va fi prins cu stromeleagul învărtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scîrbavnicul mîdular întru veşnica lui nefolosinţă.” Şi cum politicienii îi violează pe români cu tîmpeniile şi minciunile pe care le declară zilnic trageţi voi concluzia.

Personal mă bucur că guvernul micuţului Boc a rămas în funcţie. Guvernul ăla este o problema care TREBUIE rezolvată, adică trebuie schimbat cu oameni mai buni (din toate punctele de vedere) care să facă ceva constructiv pentru ţara asta. Unii dintre români au protestat, au vociferat, au manifestat… alţii au votat prin parlament schimbarea… dar nu au făcut absolut nimic. Mai devreme sau mai tîrziu guvernul ăla va deveni o problemă atît de mare încît îi va trezi pe oameni şi îi va mobiliza pe mult mai mulţi pentru a face o schimbare. Cu conştientizarea lor cînd vine vorba de propriile acţiuni este mult mai greu, dar va fi un pas înainte… unul dintr-un şir lung.

 

Articol preluat de aici.

Kelemen Hunor, presedinte UDMR

Romanian-Hungarian politician Hunor Kelemen
Image via Wikipedia

Votul a fost făcut public mai devreme: Kelemen Hunor este noul preşedinte ales al UDMR.

Voturile au fost atribuite astfel: ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional Kelemen Hunor a obţinut 371 de voturi, consilierul prezidenţial Eckstein-Kovacs Peter a obţinut 118 voturi, iar deputatul Olosz Gergely a obţinut doar 47 de voturi.

Din ce-am înţeles nu a fost deloc un secret că Kelemen Hunor a fost preferatul multora şi acum nu mă miră deloc acest lucru: am urmărit o secvenţă din interviul pe care l-a luat (rahatul de) Antena 3 după ce a fost prezentat rezultatul votului şi nou preşedinte a păstrat modul de “dialog” (scuze: modul de răspuns este mai potrivit) care a devenit un obicei al UDeMeReului în ultimii ani: răspunde numai la ce îi convine şi doar cum îi convine. Şi, mai ales, o dă constant pe arătură cu segregarea pe criterii etnice (adică “autoguvernarea” de care tot pomenesc de fiecare dată cînd au ocazia – de fapt crearea unui stat în stat pe care să-l controleze ei). Sînt sigur că un asemenea comportament nu va duce la nimic bun.

Articol preluat de aici.

Ridicolul declaratiilor politice

Fie că ne place sau nu, azi a fost o zi politică: politicienii de la UeDeMeReu îşi aleg conducătorul aici, în Oradea. În momentul de faţă se aşteaptă rezultatele, poate că voi reveni mai tîrziu cu comentarii despre acest lucru. Altceva mi-a atras atenţia, după o zi în care i-am ascultat cînd-cum, în funcţie de timpul pe care l-am avut la dispoziţie: ridicolului declaraţiilor politice venite din partea invitaţilor. Printre cei care au rostit ceva cuvinte la tribună au fost Emil Boc, Victor Ponta şi Crin Antonescu.

Nu ştiu care scenă politică respectă UDMR-ul, dar trebuie să fie al naibii de restrînsă.. insignifiantă chiar. Pentru chestia asta îl acuz pe Emil Boc de minciună.

“UDMR este un un partid respectat pe scena politica romaneasca si un partener credibil de guvernare”, a declarat de la tribuna presedintele PDL, premierul Emil Boc. “Aduc multumiri unui om politic remarcabil, unul dintre cei mai responsabili si mai seriosi oameni politici din ultimii 20 ani – Marko Bela (…) Le multumesc ministrilor UDMR pentru profesionalism(…)Romania are cea mai buna prespectiva economica in urmatoarele sase luni”, a mai spus premierul.

Ora 12:30: Liderul liberalilor, Crin Antonescu, le-a transmis maghiarilor ca Uniunea Social-Liberala poate schimba aceasta guvernare in 2012, fara ajutorul UDMR, dar isi doreste sa faca acest lucru mai devreme, impreuna cu minoritatea maghiara. “Decizia nu e a noastra, este a dvs si o veti lua numai dvs”, le-a spus el participantilor la congresul UDMR, intr-un discurs de asemenea aplaudat, in care i-a asigurat pe maghiari de respectul actualei opozitii, indiferent care va fi aceasta decizie.

  • Ingaduiti-mi pentru cateva momente sa fiu neconventional, dar sper pe deplin respectuos
  • Atunci cand am primit invitatia dvs a trebuit sa ma intreb daca e cazul sa o onorez sau nu
  • De ce as fi eu, presedinte al unui partid de opozitie, prezent la congresul unui partid care face parte dintr-o majoritate nelegitima pentru mine si dintr-un guvern pe care il detestam
  • Nu toti avem, dl premier, optimsmul pentru care va invidiez dar pe care nu il putem impartasi
  • Am socotit ca trebuie sa fiu  aici dintre motive: din respect pentru comunitatea maghiara din Romania, al carei reprezentat autentic si legitim a fost este si va ramane pentru noi UDMR
  • Sunt aici pentru ca am inteles ca dl presedinte Marko Bela nu mai candideaza
  • Sunt mandatat si imi face placere sa spun cateva lucruri in acest moment despre omul politic Marko Bela
  • In numele PNL si ca roman, va multumesc, dl Marko Bela, pentru ce ati facut in Romania si pentru Romania
  • Mult succes in viitorul dvs politic, domnule presedinte Marko Bela
  • In al treilea rand, stiti de mai multa vreme ca va respect, va pretuiesc si chiar va indragesc, stimati compatrioti maghiar, pentru mandria dvs, pentru profesionalism si pentru dorinta de libertate si de indentitate
  • Pentru ca va respect, va pretuiesc si va indragesc cred ca e de datoria mea sa vorbesc astazi respectuos si limpede
  • Din punctul de vedere al USL, Romania nu mai poate continua asa
  • Astazi, cum sper ca pot fi macar in parte garantul bunei credinte din partea acestei constructii politice, spun ca putem mai tarziu, mai greu si poate insuficient de temeinic sa schimbam aceasta situatie fara UDMR in 2012
  • Putem sa o schimbam mai repede, mai trainic si sa contruim impreuna un proiect de anvergura cu UDMR
  • Decizia nu e a noastra, este a dvs si o veti lua numai dvs. Timpul ei insa ne intereseaza pe toti
  • E o decizie pe care dvs o veti lua nu in 2012, ci in urmatoarele saptamani
  • Oricare va fi aceasta decizie, va asigur de respectul nostru si va doresc succes
  • Veti fi pentru noi intotdeauna frecventabil
  • Dar nu va ascund ca ma rog sincer si intens bunului Dumenzeu sa va dea si sa ne dea gandul cel bun

Ora 12:00: Victor Ponta a ales un discurs scurt si a inceput prin a le transmite maghiarilor ca nu se afla la Oradea pentru a peti UDMR, intr-un discurs aplaudat la scena deschisa de membrii minoritatii, mai ales atunci cand liderul PSD a spus ca nu este de acord cu acuzarea “politica” a ministrului Zsolt Nagy si cand le-a urat succes candidatilor, ” in special domnului Kelemen Hunor”.

  • Sunt prezent aici nu pentru a face oferte, nu pentru a va peti, ci pentru ca e normal sa existe dialog si colaborare intr-o societate democratica
  • Daca nu exista dialog apare inevitabil conflictul si cred ca nimeni nu doreste acest lucru
  • Particip la raliuri, pilotul meu e maghiar si de cate ori gresim drumul imi spune ca nu am dictat bine limba romana
  • USL e preocupata ca si dvs de viitorul acestei tari si de viitorul cetatenilor acestei tari
  • Vom merge impreuna sau separat, din nou decizia va apartine
  • Daca va decideti sa mergem impreuna, e foarte bine, daca va decideti sa mergeti separat e la fel de bine
  • Drepturile pe care le-ati obtinut pentru cei pe care ii reprezentanti in guvernare PSD si PNL au fost drepturi stabile si s-au facut in acelasi timp cu asigurarea unei dezvoltari si a unui echilibru care astazi nu mai exista
  • Un sistem autoritar, chiar dictatorial, nu va ajuta minoritatile
  • Ce nu vom face noi, indiferent daca veti fi alaturi de noi sau in opozitie: in mod sigur vom respecta toate regulile democratice
  • Stiu ca drepturile castigate nu se iau inapoi niciodata
  • Sunt jurist, sunt om al legii si va promit ca niciodata un ministru nu trebuie sa fie acuzat pe criterii politice de tradare, asa cum s-a intamplat cu un ministru pe care eu il apreciez, Zsolt Nagy
  • In nicio camapanie electorala, oricat de dura, nu voi jura cu mana pe Biblie ca nu fac alianta cu UDMR, nici nu voi jura ca fac, decat sa-mi incalc cuvantul
  • Urez succes colegilor din generatia mea, in special domnului Kelemen Hunor

Mă întreb dacă vă este evident că nu le-am notat după ce le-am auzit? Declaraţiile de mai sus le-am găsit pe hotnews.ro. Pe lîngă faptul că aveam lucruri mai bune de făcut decît să stau lipit te televizor şi mă învîrteam în jurul lui prin casă, în acele momente mi-era greu să nu sparg tembelizorul aşa că nu mă gîndeam deloc să mă apuc de scris ca să le notez tîmpeniile. Nu ştiu cît de des este întîlnită reacţia asta, dar pentru mine este una naturală. Mi-e cam greu să stau liniştit în banca mea (la figurat vorbind) după ce de 20 de ani încoace unii indvizi din UDMR au făcut tot ce au putut pentru a spori tensiunea între români şi unguri, au derulat o întreagă campanie împotriva statului român iar acum unii politicieni români îi ling în cur aşteptînd ca viitorul preşedinte să le asigure o aliantă mai bună pentru guvernările viitoare. Se spune că UDMR-ul este o formaţiune politică foarte curtată, iar cei care spun asta au perfectă dreptate. Însă prea puţini menţionează şi de ce: dacă dicţionarele din lume ar avea incluse în ele termenul de “tîrfe politice” acesta ar cuprinde în primul rînd sigla şi descrirea UDMR.

Nu mă înţelegeţi greşit: am destul prieteni unguri cu care mă înţeleg chiar bine. Dar nu toţi oamenii sînt la fel, asta e viaţa şi e bine aşa… Viaţa n-ar mai fi la fel de amuzantă dacă am fi toţi la fel. 

Revenind la subiect, adică la declaraţiile politice de azi, mă gîndesc că poate din cauza lor mi s-a făcut o greaţă teribilă cînd am avut treabă prin oraş şi am trecut pe lîngă Casa de Cultură… aproape că îmi venea să înghit zăpada din jur ca să scap de gustul ăsta. Mă gîndesc (în continuare, ca proces continuu care mă defineşte) că aşa trebuie să fie gustul de rahat (ca să mă exprim frumos) care ieşea prin toate fisurile clădirii din imediata apropiere.

 

Articol preluat de aici.

Alegeri la UDMR in Oradea

Vă sugerez ca astăzi să evitaţi Casa de Cultura din Oradea (locaţia din parcul 1 Decembrie). O foarte mare parte a tîrfelor politice româneşti s-au adunat acolo cu ocazia alegerilor din UDMR… Am mai spus-o de cîteva ori că cele mai mari tîrfe politice sînt UDeMeReu pentru că ar spune orice şi ar face absolut orice ca să rămînă la putere şi susţin în continuare acest lucru. Azi ele îşi aleg conducătorul şi, mai rău, îi au ca invitaţi pe Emil Boc şi Victor Ponta (printre alţii). Sînt sigur că mai sînt şi oameni decenţi şi cinstiţi la adunarea aia, dar sînt cam foarte puţin (din ce-am reuşit să văd pe la tembelizor).

Că vrem sau nu, cine vrea să meargă la tîrfe azi ar trebui să meargă la Casa de Cultură… în următoarele ore va fi cea mai potrivită locaţie din ţară. Mă şi miră că acea clădire nu a făcut deja POC din cauza adunăturii din interior.

 

Articol preluat de aici.