Legalizarea prostitutiei, o forma de sclavie moderna

Recunosc, mi-au cam lipsit ştirile în ultimele zile. Nu cred că am pierdut prea mult, mă gîndesc că circul românesc nu s-a modificat chiar atît de drastic încît să fie de nerecunoscut… aş fi aflat chiar şi eu. Dar ce să-i fac, am fost prins cu treabă şi n-am mai apucat să le urmăresc cu atenţie… doar ce-am auzit la radio şi pe cînd treceam (chiar ocazional), prin faţa televizorului aprins. În seara asta am prins nişte momente mai libere şi am aruncat o privire pe hotnews… una dintre ştirile de acolo prezenta un comunicat al Patriarhiei Române care m-a făcut să rîd în hohote şi a recompensat, cel puţin parţial, lipsa de ştiri din ultimele zile.

Comunicatul de presă al cărui titlu l-am preluat este aici, este un răspuns la o propunere de lege a lui Silviu Prigoană şi spune că legalizarea prostituţiei intensifică degradarea morală a societăţii, contribuie la proliferarea diferitelor boli şi la creşterea numărului divorţurilor, iar femeilor prinse în această sclavie li se afectează iremediabil sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitatea socială.

Am început să rîd atît de bine pentru că ăştia de la patriarhie sînt cam duşi cu sorcova. Ai putea zice că nu trăiesc împreună cu noi în lumea asta. Prostituţia deja există, şi este o meserie foarte veche (nu se spune degeaba că este cea mai veche), iar oamenii care vor să meargă la tîrfe o fac oricum, indiferent dacă activitatea acestora este sau nu autorizată legal. O legalizare ar reprezenta un control ceva mai strict al unei activităţi care nu a putut fi eliminată în ultimele zeci de mii de ani, ar reprezenta o asigurare a unor controloare medicale periodice (fie ele aşa cum sînt, ţinînd cont de starea medicinii). Nu ştiu în ce măsură prostituatele de acum au acces la servicii medicale speciale meseriei lor.

Nu pot vorbi în numele unei femei, dar poate se va găsi vreo femeie care să citească acest articol şi să-mi spună: sexul repetat şi constant a reprezentat o afecţiune iremediabilă a sănătăţii psihice şi fizice? Pe mine încă nu m-a afectat, dar nu sînt nici femeie şi nici tîrfă.

Iar divorţurile… dacă un cuplu nu se înţelege el se va despărţi oricum, indiferent de legalizarea prostituţiei. Eu aş zice că o asemenea manevră ar ajuta la salvarea multor cupluri… dacă pe ea o doare mereu capul sau face sex ca o botă el, virilul mascul al familiei, are doar două posibilităţi: o mînă bună sau o altă femeie. Adică fie o amantă fie o prostituată. Ştiu că vouă, femeilor, nu vă place să fiţi înşelate, dar spuneţi cinstit: dacă tot ar fi să fiţi înşelate şi nu aţi putea să evitaţi asta, aţi prefera o relaţie de durată cu o amantă sau una temporară cu o tîrfă?

Ştirea de pe hotnews mai precizează că Silviu Prigoană a depus ieri la Parlament o propunere privind legalizarea prostituţiei definită ca “activitate cu caracter sexual autorizată” care se poate desfăşura independent sau “în cadru organizat”, în case de toleranţă. Eu aprob o asemenea idee… dar sînt conştient că, deşi unele idei sînt bune, practica este ceea ce ne omoară pe noi, românii.

Articol preluat de aici.

Sfirsit de august

Dacă ar fi să fac o contabilizare a ultimelor luni, ca sfîrşit de vară (aproape) şi sfîrşit de lună, aş descrie ultima perioadă printr-un singur cuvînt: agitată. A fost un an în care au alternat ploile şi zilele toride, a fost un an foarte agitat din punct de vedere social şi politic şi, de ce nu, a fost agitată din punct de vedere personal. Motivele acestei ultime agitaţii sînt diverse, are de-a face cu proiectele la care am lucrat şi în care am fost implicat sub o formă sau alta. Nu ştiu în ce măsură este relevant, dar pot spune cu siguranţă că au fost şi bune şi rele. Ca de obicei. Mai mult bune decît rele.

Ce mă interesează să aflu este ce părere aveţi despre acest an şi despre ce urmează în următoarele luni. Eu zic că va fi o perioadă cu adevărat interesantă: toamna se anunţă a fi cu adevărat plină, din toate punctele de vedere, şi se prefigurează unele schimbări importante.

Voi ce ziceţi? Ce evenimente v-au marcat în ultimul timp şi ce vă aşteptaţi să se întîmple?

Articol preluat de aici.

S-a cistigat la loto 6 din 49

Nu am stat să urmăresc canalele de ştiri, dar cred că deja au început să vuiască că un fraier norocos a cîştigat la loto  6 din 49 vreo 6 milioane de euro (fără taxe e mai puţin cu un sfert, dar tot îi rămîn cîteva milioane de euro în buzunar ). Suma exactă este de 26.290.040,30 lei, dar are vreo importanţă? Poate doar pentru cîştigător.

Poate că mulţi se vor supăra citind termenul de “fraier norocos”, dar nu o gîndesc ca fiind ceva rău… mai ales că a lua bilete la jocul ăla de noroc este pentru mine a plăti taxa prostului şi că şi eu o mai fac din cînd în cînd. Cel puţin teoretic aş fi avut şanse să fiu chiar eu acel fraier norocos… aşa că… Dar nu a fost să fie, cel puţin nu de data aceasta.

Îi doresc cîştigătorului să folosească sănătos banii ăia şi, mai ales, să-i folosească cu cap. Mulţi cîştigători i-au pierdut în cîţiva ani pentru că şi-au pierdut simţul măsurii.

Necîştigătorilor le doresc să nu fie prea invidioşi, nu le stă bine. Vor mai avea suficiente şanse în viitor… doar nu intră zilele în sac.

Articol preluat de aici.

Religie false

Într-unul dintre ultimele episoade ale serialului Starga SG1 colonelul Samantha Carter spunea că milioane de oameni vor muri şi alte milioane vor fi subjugate în numele unei religii false. Contextul este (relativ) neimportant, cel care cunosc universul Porţilor Stelare ştiu la ce mă refer, pentru că întrebarea mea este alta: există vreo religie care nu este falsă pe această planetă? Poate doar budhismul zen, dar aia nu e tocmai religie.

Toate religiile se bazează pe un anume personaj central, pe anumite evenimente care au avut loc într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, ceea ce reprezintă nucleul ei. Şi, ca orice organizaţie care funcţionează prea multă vreme, religiile s-au dezvoltat, au acumulat noi evenimente, noi oameni, care au distorsionat de fiecare dată evenimentele şi amintirea personalităţilor originale. Falsitatea a ajuns un punct comun de bază al majorităţii sau chiar a tuturor religiilor pe măsură ce au ajuns să servească doar anumitor oameni de-a lungul generaţiilor în timp ce majoritatea credeau şi plăteau.

Şi da, fac o distincţie foarte clară între credinţă şi religie: credinţa este o chestie pur personală, iar religia este o formă de organizare care implică credinţele unor grupuri oameni.

Articol preluat de aici.