Filmul de groaza The Shining (1980)

De o perioadă am început să citesc romanul lui Stephen King cu acelaşi nume şi m-am gîndit să văd ecranizarea făcută după el. Ştiam că a fost făcută cel puţin una, cea din 1980, în regia lui Stanley Kubik, despre mini-serialul din 1997 am aflat doar în această seară. Mai multe informaţii despre el se pot găsi pe imdb, principalii actori sînt Jack Nickolson (Jack Torrance), Shelley Duvall (Wendy Torrance), Danny Loyd (Danny Torrance), Scatman Crothers (Dick Hallorann), Barry Nelson (Stuart Ullman) şi Philip Stone (Delbert Grady).

Jack Nickolson joacă bine, iar în unele momente este chiar genial, dar nu şi-a căştigat faima degeaba.  Cu toate acestea, filmul mi s-a părut slăbuţ şi mi-a fost greu să-l urmăresc pînă la capăt (fără să mă plictisesc prea tare)… mă aşteptam la mai multe de la el. A păstrat ideea originală a cărţii, în care un scriitor ratat şi familia lui au ajuns să fie izolaţi în munţi în ceea ce se poate numi cu uşurinţă hotelul groazei, dar modul în care a fost pus în practică mi se pare aproape pueril. Este dificil să surprinzi toate detaliile unui maestru ca Stephen King în doar o oră şi ceva de film, o ştie oricine care a citit măcar o carte a scriitorului, dar mă aşteptam la ceva mai multă viaţă de la filmul ăla.

Mă gîndesc că acum ar fi o poveste complet diferită, cu tehnologia şi efectele speciale de acum, dar pentru o ecranizare veche de 31 de ani producţia lui Stanley Kubik este, într-un final, acceptabilă. Este povestea unei alte generaţii, una destul de veche dacă ar fi să luăm în considerare progresele făcute între timp, dar care s-ar mertia reluate şi, de ce nu, chiar continuate.

Legendele palatului: Kim Suro, regele de fier – Kim Soo-Ro, the Iron King

Kim Soo-ro posterIeri seară a început un nou serial coreean pe TVR 1, tot unul istoric şi tot o dramă. Formatul este foarte asemănător cu cel deja consacrat pe orarul 18:25 – 19:30, de luni pînă vineri. Tradus de către televiziune sub forma “Legendele palatului: Kim Suro, regele de fier” pentru a se încadra în tipar (titlul original este Kim Soo-Ro – The Iron King), este a opta producţie sud-coreeană difuzată la noi. A fost realizat anul trecut, are 64 de episoade, iar difuzarea lui va ţine pînă la finalul lunii iulie.

Chiar dacă foarte multe elemente din istoria acelor vremuri au rămas multă vreme învăluite în mister şi acoperite de legendă, poveştile despre Kim Suro şi dinastia Gaya au rămas pînă azi. El este eroul legendar care a întemeiat unul dintre regatele coreene din vechime, Gaya (oraşul stat Geumgwan Gaya care a condus un întreg regat realizat prin unirea a 12 ţărişoare mai mici) şi a ieşit în evidenţă prin farmecul şi temperamentul său. TVR spune cîteva chestii despre fundalul istorico-mitologic al poveştii, puteţi găsi informaţiile aici – nu am de gînd să le reiau.

De menţionat, şi e destul de important, este că regatul Gaya a existat între anii 42 – 562 era creştină în SE peninsulei Coreene, a fost recunoscut pentru progresele obţinute în domeniul metalurgiei, iar porecla “regele de fier” atribuită lui Kim Soo-Ro vine de la faptul că a reuşit să impună supremaţia în Asia în comerţului cu obiecte din metal. Obiecte produse de ei au fost descoperite inclusiv în Orientul Mijlociu. Pînă prin anii 1970 se ştiau foarte puţine lucruri certe despre ea, dar a început să cîştige atenţia istoricilor atunci au început să fie găsite foarte multe relicve din acea perioadă. Poveştile spun că o treime din coreeni sînt descendenţi din Gaya.

Hur Hwang-oak era originară din Ayuta (localizată în India de acum), şi-a petrecut călătoria împreună cu tatăl ei pe traseele lui (era negustor). L-a cunoscut pe Kim Suro, s-au îndrăgostit şi a devenit prima regină a regatului Gaya.

Seok Tal-hae a fost un prieten de-al lui Kim Suro şi a devenit cel mai mare rival al acestuia, s-au luptat pentru supremaţia politică în Gaya dar Seok a pierdut şi s-a retras în Saroguk (Shilla) unde s-a căsătorit cu prinţesa Ah-hyo şi a devenit al patrulea rege al acelui ţinut.

Ah-hyo, prinţesa de Saroguk, aventuroasă din fire şi luptătoare din obicei, şi-a făcut intrarea în poveste ca spionă: şi-a ascuns adevărata identitate şi a încercat să obţină informaţii secrete despre tehnica prelucrării fierului din Gaya. Povestea de dragoste dintre ea şi Kim Suro nu a rezistat.

Din distribuţie fac parte:

Ji Sung – Kim Suro Park Gun Tae – Suro (copil) Bae Jong Ok – Queen Jung Gyun  Yoo Oh Sung – Shin Kwi Gan / Tae Gang Seo Ji Hye – Heo Hwang Ok  Go Joo Won – Ijinashi  Won Duk Hyun – Ijinashi (copil) Kang Byul – Ah Hyo  Lee Pil Mo – Suk Tal Hae  Shin Dong Ki – Tal Hae (tînăr)  Lee Jong Won – Jo Bang Jang Dong Jik – Deuk Sun / Yoo Chun Kim Hyung Il – Kim Yoong Lee Won Jong – Yeom Sa Chi Lee Hyo Jung – Lee Bi Ga Wang Bit Na – Ah Ro (mătuşa lui Ah Hyo’s) Lee Duk Hee – Doctor Ah Jin Yoon Joo Sang – Mul Soe Choi Soo Rin – soţia lui Jo Bang Jung Jae Gon – Sa Bok Kim Ki Hyun – Heo Jang Sang Kim Hye Eun – Na Chal Nyeo

Regia este semnată de Choi Jung-Su şi Jang Soo-Bong, iar scenaristul este Kim Mi-Suk. Serialul a fost difuzat de MBC în perioada 29 mai 2010 – 18 septembrie 2010.

Articol preluat de aici.

 

Doctor Who la mijlocul sezonului 6

Aşa cum am mai scris şi altă dată, unul dintre serialele pe care le-am urmărit de ceva vreme încoace (am auzi de el de vreun an) este producţia britanică Doctor Who. A ajuns deja la sezonul 6, deşi pe la noi au fost difuzate pe AXN România doar primele 4. Din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai bune seriale britanice pe care le-am urmărit în ultimul timp.

În cursul zilei de ieri (cel puţin pe fusul orar al României) a fost difuzat episodul 7 al sezonului 6 şi, spre deosebire de anii anteriori producătorii au decis să facă o pauză pînă în toamnă pentru a difuza şi a doua parte. Nu mai ştiu cine a spus-o, dar am văzut un interviu acum cîteva luni despre acest subiect, el menţiona că aşa urmau să aibă un punct culminant la jumătatea sezonului şi încă unul în final. Nu am de gînd să vă povestesc cum “Un om bun a mers la război”, dar cu siguranţă a meritat făcut. Cu alte cuvinte, şi-a meritat banii.

Ca fan al serialului abia aştept luna august pentru a vedea continuarea. Ca şi consumator de literatură şi filme ştiinifico-fantastice deja mă gîndesc la potenţialele moduri de a continua acţiunea din punctul în care au lăsat-o producătorii.

Recomandarea mea este să vă uitaţi la serial 6. Dacă e prima oară cînd auziţi de serial nu vă impacientaţi, vă puteţi face oricînd rost de el… urmăriţi-l. Dacă ar fi luat la bani mărunţi din punctul de vedere a părţii ştiinţifice cu siguranţă nu ar rezista prea mult, dar cei de la BBC au ştiu să compenseze foarte bine (prin imaginaţie, coloană sonoră şi mod de derulare a acţiunii) lipsurile ştiinţifice.

Articol preluat de aici.

Noaptea muzeelor in Oradea, 14 mai 2011

În noaptea de sîmbătă spre duminică s-a derulat programul de acces liber la muzeele din Europa. Cu această ocazie a început în Oradea aniversarea zilelor Muzeului Ţării Crişurilor, între 14 şi 20 mai.

Anul trecut nu am reuşit să mă duc, iar în acest moment chiar nu mai ştiu motivele… trebuie să fi fost…, dar anul acesta am fost… şi mi-am luat aparatul foto cu mine. Albumul de pe Picasa unde le-am încărcat pe cele mai reuşite este aici. Aş fi preferat să fie mai multă lumină ca să pot pune mai multe, dar asta e… Data viitoare mă voi duce cu un alt aparat (probabil) pe care să ataşez un blitz mai puternic.

Expoziţia de sîmbătă noapte de la Palatul Baroc a fost un pic dezamăgitoare din punctul meu de vedere… la cîte mii de obiecte (nu ştiu dacă-s zeci de mii sau sute de mii, oricum sînt suficiente) are în custodie Muzeul Ţării Crişurilor mă aşteptam să fie expuse mai multe. Dacă nu insistai prea mult să studiezi exponatele ai fi parcurs culoarele şi sălile expoziţiei în 5, hai să zicem cel mult 10, minute. Au fost totuşi cîteva care mi-au atras atenţia: pictura care se întinde pe un perete, plăcuţa cu inscripţia veche de vreo 6700 de ani pe care este imprimat unul dintre cele mai vechi sisteme de scriere, armura şi armele…

Partea bună este că a fost înghesuială… cel puţin în anumite momente. Am avut prilejul să stau ceva mai mult pe acolo, m-am întîlnit cu nişte prieteni pe care nu i-am văzut de ceva vreme, aşa că am mai rămas. Pentru o expoziţie care nu are prea mai pretenţii cea de sîmbătă noapte a avut succes. Nu pot decît să sper că următoarele vor fi mai mari şi mult, mult mai reuşite.

Articol preluat de aici.

Filmul Thor (2011)

Cover of "Thor: Son of Asgard (Thor (Grap...
Cover via Amazon

Uite, am apucat să văd şi eu ecranizarea din 2011 a poveştii lui Marvel despre Thor, zeul tunetului. Nu mă aşteptam să fie ceva poveste extraordinară care să mă facă să îmi doresc să mă uit din nou la el, doar de dragul acţiunii… dar măcar efectele speciale au fost bune. Sau chiar excelente… depinde după gusturi.

A fost relaxant să-i văd pe cei de pe ecran (pe ăsta l-am văzut la cinema – a fost primul film pe care l-am văzut la Hollywood Multiplex după Avatar, pînă la urmă a fost tot 3D, dar măcar la ăsta nu m-a durut capul în final ca prima oară) căsăpindu-se între ei… măcar o dată văd pe altcineva bătîndu-se în ultimele săptămîni. Oare e clar pentru toată lumea că băieţii buni au cîştigat în final şi că a fost şi ceva poveste de dragoste pe acolo?  Dacă nu vă era clar acest lucru de la bun început, încă de cînd aţi auzit despre film, n-ar trebui să vă duceţi la el… vă depăşeşte în mod clar inteligenţa. Pentru restul detaliilor despre film căutaţi informaţii pe internet… sau uitaţi-vă la el.

A meritat cei 17 lei plătiţi pe bilet? Eu zic că da… Măcar ocazional, într-o perioadă plină, se merită văzut un film din ăsta. Măcar pentru cele cîteva momente amuzante care au reuşit să arunce o aromă de primăvară filmului.

Dong Yi, Vremuri apuse – Legendele palatului: concubina regelui

A Joseon painting which represents the Jungin ...
Image via Wikipedia

Nu mă prea uit pe la serialele coreene, dar chiar şi eu am remarcat că de curînd a început un serial nou. Căutînd informaţii despre serial am găsit o întrebare care m-a făcut să zîmbesc: cineva întreba ce înseamnă “cuncubină”. Poate de aceea vreau să încep cu explicaţia: concubina (adică cu un o şi un u, nu cu doi de u) este iubita unui bărbat cu care trăieşte în aceeaşi casă, ceva mai mult decît amantă dar nu este încă (sau nici nu va fi vreodată – depinde de caz) soţie.

Difuzarea serialului Legendele palatului: concubina regelui (numele original fiind Dong Yi – vremuri apuse) a început de două săptămîni, în 16 martie, iar orele de difuzare sînt 18:30 şi 19:10 de luni pînă vineri. Motivul este simplu: două episoade pe zi, ele pot fi urmărite şi în reluare de luni pînă vineri de la orele 12.40 şi 13.20. Serialul are 60 de episoade, aşa că va fi gata în doar 6 săptămîni de la începerea difuzării.

Povestea serialului o are ca personaj principal pe Dong Yi, o tînără care s-a născut într-o familie de clasă medie în Coreea în timpul dinastiei Joseon. Ea ajunge la palatul imperial şi devine concubina regelui Sookjong (astfel dobîndeşte rangul sook-bin), ajunge să fie implicată în luptele pentru putere, dar şi în conflictele dintre femeile din viaţa regelui şi trebuie să facă faţă concurenţei acerbe dintre ele, în special cea a reginei Jang Hee Bin. Dong Yi se remarcă prin inteligenţa care a ajutat-o să rezolve unele situaţii delicate şi prin felul ei de a fi. Povestea se împleteşte în jurul ei şi a fiului ei, născut în urma relaţiei cu regele Sookjong, în numele căruia trebuie să supravieţuiască şi căruia îi oferă o educaţie aleasă şi foarte strictă. Acest fiu va deveni mai tîrziu al 21-lea rege al dinastiei Joseon, Yeongjo.

Conform TVR.ro, Legendele palatului: Concubina regelui este cea de-al şaptelea serial sud-coreean pe care ei îl difuzează. Celelalte au fost Giuvaerul palatului (început în 23 iulie 2009), Furtună la palat (din 13 octombrie 2009), Secretele de la palat (din 5 februarie 2010), Cronicile frumoasei luptătoare (din 2 august 2010), Legendele palatului: doctorul Hur Jun (din 20 august 2010), Legendele palatului: prinţul Jumong (din 22 noiembrie 2010).

Serialul Dong Yi, vremuri apuse (Legendele palatului: Concubina regelui) este o producţie MBC din anul 2010 (difuzat între 22 martie şi 12 octombrie 2010), îi are ca regizori pe Sang-hyub Kim şi Byoung-hoon Lee, scenaristul este Yi Young Kim iar compozitorul este Se-Hyeon Im.

Din distribuţie fac parte: Hyo-ju Han (Dong-i), Jin-hi Ji (Regele Sukjong), Ha-sun Pak (Regina Inhyun), So-yeon Lee (Dzsang Ok-dzsong) şi Soo-bin Bae (Csa Dzsun-szu).

Informaţiile de pe imdb despre serial se găsesc aici. Melodia următoare se numeşte Aebyeolri (o varianta a melodiei Buyonghwa) şi este interpretată de Lim Hyung Joo.

Articol preluat de aici.

Actorul-guvernator Arnold Schwarzenegger

Una dintre ştirile de pe yahoo mi-a atras atenţia azi: după ce şi-a încetat mandatul de guvernator actorul Arnold Schwarzenegger continuă să ocupe un post echivalent într-o serie de desene animate. Aceasta se numeşte “Guvernatorul” (cel puţin din spusele celor de la A Squared Entertainment – unul dintre partenerii implicaţi în producţia seriei) şi are ca personaj principal un super-erou care duce o viaţă dublă ca om de familie obişnuit. Arnold Schwarzengger va fi vocea din spatele personajului.

Legendarul creator de benzi desenate Stan Lee face parte de asemenea dintre cei implicaţi în proiect, iar seria se doreşte a fi prima fază dintr-o franciză care ar putea include benzi dese

Articol preluat de aici.

Serialul coreean Legendele palatului: Printul Jumong

Începînd cu 22 noiembrie 2010 Tvr1 a început difuzarea unui nou serial coreean (al şaselea din seria de producţii coreene pe care le-au achiziţionat):: Legendele palatului: Prinţul Jumong. El prezintă viaţa legendarului prinţ coreean Jumong Taewong, are 81 de episoade şi este o producţie Coreea de Sud 2006.

Jumong Taewong este considerat a fi fondatorul regatului Goguryeo în anul 37 înaintea erei creştine, unul dintre cele trei regate istorice coreene, şi a devenit de-a lungul timpului un adevărat mit. Povestea filmului se axează pe evenimentele istorice, dar şi pe povestea de dragoste a prinţului.

Acţiunea începe în anul 108 înaintea erei creştine cînd refugiaţii fostului regat coreean Gojoseon suferă numeroase abuzuri din partea Imperiului Han. Hae Mo-Su, legendar erou al Coreei, a format o alianţă cu Geumwa, prinţul mostenitor al regatului Buyeo, pentru a face faţă atacurilor imperiului chinez. În urma unei ambuscade Hae Mo-Su, grav rănit, a fost îngrijit de către Yuhwa, o tînără de care se îndrăgosteşte. Copilul lor a fost Jumong, iar 20 de ani mai tîrziu, acesta a devenit prinţul regatului Buyeo şi a fost nevoit să îi înfrunte pe fraţii săi vitregi, Daeso şi Yongpo, pentru a accede la tron. Descoperindu-şi adevărata identitate, Jumong şi-a prous să îndeplinească misiunea pe care tatăl său nu a putut să o ducă la capăt. Ajutat de So Seo-No, conducătoarea unui clan de negustori, care i-a deveni a două sotie, el a creat în anul 37 înaintea erei creştine regatul Goguryeo, devenind primul rege al acestuia.

În rolurile principale apar Song Il-Kook (Jumong), Han Hye-jin (So-suh-no), Kim Seung-su (prinţul Tae-so), scenariştii sînt Wan-Gyu Choi, Hyung-su Jung iar regizorii sînt Geun-hong Kim şi Ju-hwan Lee. Mai multe informaţii despre actori şi personaje de pot găsi pe imdb aici.

Cei de la TVR spun că serialul a avut un buget estimat la 31 milioane de dolari şi că a fost cel mai urmărit serial dintre toate producţiile sud-coreene în ţara de origine în anul 2006. Conceput iniţial în 60 de episoade, succesul răsunător pe care l-a avut i-a determinat pe producători să mărească numărul acestora la 81. A fost lansat în 15 mai 2006, dar drepturile de difuzare ale acestuia au fost achiziţionate pînă în luna martie a aceluiaşi an de televiziuni din 9 ţări: Japonia, Mongolia, Taiwan, Hong Kong, Vietnam, Singapore, Thailanda, Malaiezia şi Filipine. Serialul a mai rulat şi în Canada, Marea Britanie, S.U.A., Coreea de Nord, Tanzania, Turcia, Uzbekistan, Kazahstan, Iran. Şi, evident, şi pe la noi.

 

Articol preluat de aici.

Rec 2 (2009)

Este continuarea filmului Rec pe care l-am urmărit acum cîteva zile şi despre care am scris aici. Ideea acţiunii, mai ales dacă aţi văzut deja pe primul Rec, este simplă (cel puţin în aparenţă): o clădire a fost băgată la carantină din cauza contaminării cu un virus ucigaş. Sau cel puţin aşa este considerat de către cei din exterior: se transmite prin salivă şi sînge (adică prin fluide corporale), rata infecţiei este de 100% (cel puţin printre cei contaminaţi în ambele filme) şi prea noul organism foarte rapid, în numai cîteva minute în unele cazuri, se comportă asemenea turbării (îi face pe oameni să devină violenţi) şi multe altele. Mai are şi alte proprietăţi, dar mai bine vă las pe voi să le (re)descoperiţi. 

Deşi Rec 2 a fost realizat la doi ani după primul, cel de-al doilea film se petrece in aceeaşi perioadă cu evenimentele din Rec… este unul dintre motivele principale pentru care m-am apucat să mă uit la el: mă cam rodea curiozitatea să aflu ce se întîmplă în continuare. Mai ales că îmi place stilul în care a fost făcut, adică unul dinamic şi alert, din punctul de vedere al unei camere în mişcare.

Se ştia că în clădire erau oameni: locatarii şi vizitatorii, printre care doi pompieri, doi poliţişti şi o echipă aparţinînd unei televiziuni ce doreau să facă o emisiune avînd ca temă activitatea pompierilor. Se mai ştia că în urmă cu ceva timp s-a pierdut orice contact cu aceştia şi au fost trimişi înăuntru o echipă de intervenţie sub comanda unui medic (sau cel puţin aşa au crezut ei la început). Oare mai trebuie să menţionez cîţi dintre ei au rămas în viaţă? Sau dintre copiii (erau adolecenţi, da’ e acelaşi lucru) care au ajuns şi la rîndul lor în clădire pentru a fi blocaţi acolo? Tot ce vă pot spune este să urmăriţi filmul. Chiar dacă nu l-am considerat chiar atît de interesant ca şi pe primul, eram deja pus în temă iar perspectiva unor militari cu arme de foc nu este la fel de dură (de groază) ca şi perspectiva unor oameni nevinovaţi blocaţi în clădirea care le-a devenit mormînt fără a şti foarte bine de ce, mie mi-a plăcut filmul.

În plus, Rec 2 aduce cîteva răspunsuri la acţiunea din primul film, iar finalul mi-a plăcut la nebunie… se încadrează perfect în ceea ce aş putea spune că este ironia fină a unui film de groază bun . Informaţiile de pe imdb sînt aici.

 

Articol preluat de aici.