Vind craniu cu mandibula. Un milion.

Interesant titlul, nu? Ar fi un anunţ de senzaţie prin ziare dacă s-ar publica aşa ceva la anunţuri diverse. Dar este o practică curentă pe la facultatea de medicină, sau cel puţin aşa se dă de înţeles în articolul de aici. Nu sînt la curent cu practica studenţilor de la medicină, au trecut cîţiva ani bun de cînd am avut o prietenă medicinistă, dar nu mă miră deloc: oasele sînt pentru ei material didactic. Iar materialul didactic se transmite generaţiilor următoare, fie prin… moştenire, fie printr-un act de vînzare-cumpărare. Este valabil în toate domeniile, nu doar în medicină. Doar că unele materiale didactice îmbracă forme foarte ciudate comparativ cu viaţa de zi cu zi.

Articol preluat de aici.

Sa te ajute Domnul

Ceva curios mi s-a întîmplat mai devreme. Am ieşit în oraş să rezolv o chestie şi am parcurs pietonala (adică acea porţiunii de pe strada Republicii care este acum dedicată doar pietenilor). Pentru cei care ştiu cît de cît Oradea, pe vremuri agenţia CEC de pe pietonală era lîngă pizzeria Kelly pentru ca de ceva timp să se mute în celălalt capăt, unde a fost pe vremuri librăria TineretuluI (pe vremurile copilăriei mele adică ). Reperele mai actuale sînt magazinul Orange şi poliţia (evidenţa populaţiei).

Ei bine, lîngă agenţia CFR (tot pe pietonală) m-a abordat o doamnă care m-a întrebat unde s-a mutat CEC-ul. Părea să fie undeva pe la vreo 50 de ani şi după accent nu prea părea să fie din Oradea. În plus, dacă ar fi venit constant ar fi ştiut că agenţia s-a mutat şi ar fi ştiut şi unde… doar nu-s decît cîteva sute de metri între cele două locaţii. I-am spus unde este sediul nou, iar înainte de a pleca în direcţia respectivă mi-a spus “Să te ajute Domnul”.

Din punctul meu de vedere a fost un moment ciudat. În primul rînd pentru că este o expresie pe care nu am întîlnit-o des în viaţa reală. Probabil este a treia sau a patra oară cînd am auzit-o rostită… este una dintre primele dăţi cînd mi-a fost adresată mie. În al doilea rînd sînt ateu… iar dacă n-aş fi ştiut că a fost spusă în loc de “mulţumesc” aş fi reacţionat nu foarte plăcut. Azi însă mi-am văzut mai departe de drum.

Personal prefer 1000 de mulţumesc în locul unei singure asemenea urări.

Articol preluat de aici.

Disperarea si prostia ii ajuta pe sinistrati

Azi am fost să mă întîlnesc cu nişte prieteni şi, trecînd pe lîngă o agenţie loto, m-am gîndit să intru să iau un bilet. Da, ocazional fac şi asta. Eu îi spun taxa prostului pentru că doar proştii îşi fac speranţe că vor cîştiga premiul cel mare la loto. Dar unii mai şi cîştigă, ocazional. E inevitabil: cineva tot trebuie să cîştige.

Mai este un aspect al jocului constant la loto: disperarea oamenilor fără prea mulţi bani care se aşteaptă la un cîştig mare (sau imens) şi foarte repede. Şi sînt cam mulţi zilele astea.

Oricum, au fost unii care s-au gîndit să profite din nou de prostia şi disperarea multora dintre români: cei de la loterie au iniţiat un program care să-i sprijine pe sinistraţi din Moldova. Astfel, în luna august a crescut preţul unei variante simple de la 4,4 lei la 6 lei, diferenţa fiind ajutorul pentru cei afectaţi de inundaţii. Sau aşa spun ei.

Aşa că, fie că vrei sau nu să îi ajuţi pe sinistraţi, dacă îţi cumperi un bilet la 6 din 49 îi ajuţi. Sau cel puţin aşa e intenţia. Din punctul meu de vedere este o intenţie excelentă, sper doar să fie pusă în practică cum trebuie.

Apropo… premiul cel mare de azi este de 23.472.444,90 lei (reportul) + ce s-a mai adunat de joi pînă azi.

Articol preluat de aici.