S-a prins… s-a prins… dar il mai las oliaca…

Pe malurile Prutului doi pescari iesira sa prinda peste intr-o dimineata, devreme. Pe malul Romaniei era Gicu, pe malul Republicii Moldova era Ion. Ion are undita, plasa si tot felul de accesorii de pescuit, dar nu prinde nimic… Gicu sta in apa pina mai sus de buric si la fiecare citeva minute baga mainile in apa si scoate cite un peste.

– Ma, Gicule, cum prinzi ma, la ce? intreaba curios Ion.

– Pai la mamaliga! raspunde Gicu. O faci bot si o imbraci pe pula! Cum simti pestele il prinzi cu miinile!

Dupa vreo ora Gicu il vede pe Ion intepenit in apa.

– Ce ma Ioane, s-a prins pestele?

– S-a prins… s-a prins… dar il mai las oliaca…

Ioane! Nici nu ştii ce bine se vede casa ta de aici de sus…

Isus era agăţat pe cruce, cu puţin timp înainte de a muri pentru păcatele creştinilor. Apostolul Ion era în mulţimea din faţa crucii, cuprins de durere. La un moment dat Isus strigă cu glas ca de tunet, suficient de tare pentru a acoperi strigătele din jur:

– Iooooane!…

– Sînt aici, Isuse! strigă apostolul, încercînd să-şi facă loc prin mulţimea din faţa sa şi să se apropie de cruce…

Păcătoşii nestiutori şi evreii nervoşi aruncă cu pietre in el. Isus strigă încă o dată:

– Ioane! Vino la mine!

Ion rănit, aproape mort, îi îmbrînceşte pe soldaţii romani, ajunge în faţă şi zice:

– Da, maestre?… La ordin!

– Ioane! Nici nu ştii ce bine se vede casa ta de aici de sus…

Promovare de secol XVI: Ascut spade. Ieftin. Garanţie 12 luni.

Secolul XVI. Aşteaptă prinţul un răvaş de la iubită… Trei zile şi trei nopţi aşteaptă… Nu mănîncă, nu doarme, nu bea.

Într-un sfîrşit, în zare, observă porumbelul mesager. Fericitul prinţ prinde zburătoarea, scoate repede sigiliul scrisorii şi citeşte pe nerăsuflate: ‘Ascut spade. Ieftin. Garanţie 12 luni.’

Dă-mi un penny să-ţi spun ultimul banc despre scoţieni

Doi scotieni se întîlnesc într-o seară, la barul din sat. Curios, dar şi un pic nerăbdător, unul dintre ei întreabă:

– Ştii ultimul banc despre noi, scoţienii?

– Nu, îi răspunde celălalt cam intrigat. Cum sună bancul respectiv?

– Dacă îmi dai un penny ţi-l spun.

Celalalt scoţian rămîne surprins cîteva secunde, după care spune rîzînd:

– Hahaha, într-adevar, este un banc bun!

Iete, bă, ce păsăroi pa cer! Ăsta ne mănîncă oile!

Ieri Badea Gheorghe şi badea Mircea stăteau pe prispa casei. Dupa deal, la orizont, apare un deltaplan, iar Mircea îi zice lui Gheorghe:

– Iete, bă, ce păsăroi pa cer! Ăsta ne mănîncă oile!

– Lasă, zice badea Mircea, îl aranjez eu.

Se grăbeşte să ia puşca de vînătoare şi trage un foc.

– Ai nimerit-o, mă? întreaba vechiul lui prieten.

– Nu ştiu, zice Mircea, dar văd că la om i-o dat drumul…

Atenţiune! Drepţi! Azi săpăm transee! Executaţi!

De cînd m-am apucat să scriu (mai precis să continui) despre amintirile din armată am devenit un pic mai sensibil la glumele de acest gen.

Comandantul unităţii militare îl cheamă pe sergent la raport:

– Măi, vezi că lui Ionescu din grupa ta i-a murit mama. Să-i transmiţi mesajul, dar aşa, mai subtil.

– Am înţeles, să trăiţi!

A doua zi sergentul cheamă grupa de soldaţi la raport:

– Atenţiune! Drepţi! Ionescule, ţi-a murit mama!

După ceva timp, comandantul unităţii militare îl cheamă din nou pe sergent la el.

– Mai, vezi că nu mi-a plăcut cum ai transmis vestea aceea, ia vezi data viitoare să-i transmiţi lui Apetrei că i-a murit mama.

– Am înţeles, să trăiţi!

Grupa de soldaţi se prezintă la raportul de seară:

– Atenţiune! Drepţi! Cei care au mama în viaţa un pas inainte! Mai puţin tu, Apetrei!

După încă o perioadă de timp, comandantul militare îl cheamă din nou pe sergent:

– Măi, măi, mă superi! Vezi că i-a murit mama şi lui Gavrilescu, cred că e deja epidemie… Încearcă măcar de data asta să fii mai precaut!

– Am înţeles, să trăiţi!

Grupa de soldaţi se prezintă la raport, a doua zi dimineaţă:

– Atenţiune! Drepţi! Azi săpăm transee! Executaţi! Haide, haide, săpaţi mai cu spor! Hai Gavrilescu, sapă mai adînc, poate dai de mă-ta!!!

Cazanul clocotit din iad plin cu români

Sfîntul Petru se hotărăşte într-o zi să plece în inspecţie prin iad! Zis şi făcut: se întîlneşte cu Scaraoţchi care îi oferă un tur complet. Merg ei ce merg şi ajung în “sala cazanelor” unde erau mai multe cazane pline cu apă clocotită şi cu oameni care încercau să iasă din ele, urlînd de durere.

Din cînd în cînd, la cîte un cazan, un grup de draci îi loveau peste cap cu bastoanele pe cei ce încercau să iasă.

– Ce se întîmplă aici? întreabă curios Sf. Petru arătînd spre cel mai apropiat loc de tortură.

– Aici este cazanul cu nemţi şi ăştia încearcă tot timpul să iasă în faţă, aşa că îi potolim imediat.

– Bun, şi acesta? întreabă Sf. Petru arătînd spre cazanul pe care scria “americani”.

– Acelaşi lucru, răspunse Scaraoţchi.

– Bine, dar ce se întîmplă aici? întreabă foarte contrariat Sf. Petru arătînd spre un cazan care nu era păzit şi unde din cînd în cînd se ivea cîte un cap afară din apă, dar după aceea dispărea imediat.

– Oh, acela e cazanul cu români! Cum încearcă unul să scoată capul, cum îl trag ceilalţi la fund imediat!

Şoferiţa din faţa mea a semnalizat stînga

Într-o noapte de sîmbătă spre duminică un poliţist, după o serie de nunţi de mare calibru, opreşte în trafic o maşină de lux care mergea în zig-zag. După ce testează cantitatea de alcool din respiraţie, rezultatul fiind o valoare destul de mare, poliţaiul îl întreabă pe şofer, pregătindu-se să scrie procesul verbal:

– Ce-aţi băut?!?

– Trece acolo 4 beri, că sigur nu ştii cum se scrie Sauvignon Blanc.

Cu o oarecare greutate conducătorul auto îl convinge pe poliţist să-i dea drumul să plece mai departe, în continuare la volan. După cîteva minute face accident grav şi ajunge la spital. Poliţistul (altul) începe să-l interogheze după ce-şi mai revine un pic.

– Puteţi să-mi spuneţi cum s-a întîmplat?

– Da, pot! Şoferiţa din faţa mea a semnalizat stînga…

– Şi?

– Contrar tuturor previziunilor mele, a virat la stînga şi a demarat în trombă.